Aratarea Domnului Hristos Apostolilor Sai, la Marea Tiberiadei

Aratarea Domnului Hristos Apostolilor Sai, la Marea Tiberiadei Mareste imaginea.


Aratarea Domnului Hristos Apostolilor Sai, la Marea Tiberiadei - Ioan XXI, 1-14

Dupa o serie de aratari ale Domnului Hristos la Ierusalim si in imprejurimi, in prima zi a invierii Sale si dupa opt zile, la femeile mironosite, Apostolilor si unora din ucenicii Sai, El s-a aratat conform promisiunii Sale si in Galileea. Prima dintre aceste aratari este cea de la Marea Tiberiadei. Ea este relatata numai de Evanghelistul Ioan.

Este istorisita in cap. XXI al Evangheliei sale, capitol ce se socoteste a fi un fel de epilog sau adaos al Evangheliei care se termina cu cap. XX, 21. Cap. XXI s-a adaugat de catre evanghelist spre a spulbera un zvon, care se acreditase intre crestinii din vremea sa ca el nu va muri niciodata, reiesit din vorbele lui Iisus spuse lui Petru, cand il reprimise in apostolat, dupa lepadarea sa de Domnul Hristos (Ioan XXI, 15-17).

Domnul a prezis cu aceasta ocazie ca Petru va muri de moarte martirica (XXI, 18-19), iar lui Ioan ii spusese : "ca (Ioan) va ramane pana va veni El" (XXI, 22). Ioan care era batran si lumea crestina banuia ca va muri si ca deci sfarsitul lumii este aproape. El le explica aceasta expresie aratand ca Domnul Hristos n-a spus ca el nu va muri, ci va ramane pana va veni (Ioan XXI, 23), intelegandu-se prin aceasta altceva decat sfarsitul lumii, sfarsitul Ierusalimului, dupa parerea majoritatii exegetilor. Ioan, in adevar a vazut sfarsitul Ierusalimului, iar Petru a murit martir la Roma - 67 d.Hr.

Cap. XXI a descris imprejurarile in care Domnul a rostit profetia Sa, iar preambulul acestei proorocii il constituie aratarea Sa catre apostoli la marea Tiberiadei si care este o noua proba a invierii Sale.

Ioan XXI, 1-2 : "Dupa acestea, Iisus s-a aratat iarasi ucenicilor la marea Tiberiadei si s-a aratat asa : Erau impreuna Simon Petru si Toma, cel numit Geamanul si Natanael cel din Cana Galileii si fiii lui Zevedeu, Si alti doi din ucenicii Lui".

Iisus dupa inviere nu statea impreuna cu ucenicii Sai. El aparea in anumite momente si apoi disparea. Ucenicii au stat probabil pana dupa sarbatorile Pastilor la Ierusalim si neprimind nici o dispozitie de la Mantuitorul ei au plecat la vechile lor ocupatii. Timpul predicii lor indicat de Mantuitorul, "Eu va trimit" (XX, 21), conferea o putere ce va fi exercitata mai tarziu.

Timpul aratarii indicat: "dupa acestea" nu-i precizat, probabil nu mult dupa aratarea catre Apostolii cu Toma. "Marea Tiberiadei" era in Galileea si isi avea numele de la orasul Tiberiada construit de Irod Antipa in onoarea imparatului Tiberiu. Pe tarmurile acestei mari se aflau Betsaida, orasul de nastere al lui Petru si Filip, precum si Capernaum, localitate des frecventata de Mantuitorul.

Apostolii care venisera in Galileea locuiau impreuna, probabil in casa lui Petru si din Capernaum si erau urmatorii : Toma, despre care s-a amintit, fiii lui Zevedei : Iacov si Ioan ; Natanael, cel din Cana Galileii, despre alegerea caruia vorbeste Sfantul Ev. Ioan (I, 45-49) si alti doi nenumiti: probabil Andrei si Filip. Dintre acestia Petru si mai putin Ioan vor avea un rol in pericopa ce urmeaza.

Ioan XXI, 3-4. "Simon-Petru le-a zis: ma duc sa pescuiesc. Si ei i-au zis: Mergem si noi cu tine. Si au iesit si s-au suit in corabie si in noaptea aceea n-au prins nimic. Iar facandu-se dimineata, Iisus a stat la tarm; dar ucenicii n-au stiut ca este Iisus".

Petru era de meserie pescar si la initiativa intr-o seara sa mearga sa vaneze peste, pentru existenta lor, la care se unesc si ceilalti amintiti. Au luat o corabie a lui Petru si in decursul noptii au incercat sa pescuiasca si cu tot timpul favorabil, ei nu au prins nimic. Marea Tiberiadei nu era lipsita de peste, din care cauza Apostolii se mirara de insuccesul lor.

Dimineata, Domnul Hristos apare la malul marii, iar ucenicii care nu erau decat la doua sute de coti distanta, de tarm, nu l-au cunoscut. Ca si la Maria Magdalena Iisus nu se face cunoscut imediat, totusi poate era si distanta, fiind inca dimineata. Probabil, ucenicii nu se asteptau ca Mantuitorul sa apara tocmai aici. Este de remarcat ca dupa inviere ucenicii nu-L recunosteau pe Domnul Hristos pana ce El nu se facea remarcat prin ceva.

Ioan XXI, 5-6. „Deci a zis Iisus: Fiilor, nu cumva aveti ceva de mancare? Ei au raspuns: Nu. Iar El le-a zis : Aruncati mreaja in partea dreapta a corabiei si veti afla. Deci au aruncat-o si nu mai puteau s-o traga de multimea pestilor".

Iisus le spune "fiilor" probabil tot pentru a nu fi recunoscut deocamdata si luand atitudinea unui om care vrea sa cumpere peste, avand si vorba si portul schimbat. El ii intreaba daca au ceva de mancare, adica "peste". "Prosphaghion " inseamna ceva care se adauga la paine. Apostolii, fiind descurajati de insuccesul lor din timpul noptii raspund sec si nepoliticos : nu. Atunci Iisus ii invita sa arunce mreaja in partea dreapta a corabiei si desigur vor afla.

Pana atunci ei pescuisera in partea stanga. Apostolii indemnati probabil de tonul hotarat al Mantuitorului, desi stiau ca partea dreapta nu are succes sau poate banuind ca este un pescar incercat, ori din respect arunca mreaja in partea dreapta si indata s-a umplut de o mare multime de pesti. Se produsese un fapt minunat ca si oarecand - la alegerea ucenicilor - (cf. Luca V, 6), cand mrejile se rupeau, iar aici abia se puteau trage de multimea pestilor, printr-un efort continuu. Este simbolismul marii multimi de oameni care se vor converti la crestinism in urma predicii Apostolilor.

Ioan XXI, 7-8. "Si au zis lui Petru ucenicul pe care-l iubea Iisus : Domnul este. Deci Simon Petru auzind ca este Domnul si-a luat haina, caci era dezbracat si s-a aruncat in apa. Si ceilalti ucenici au venit cu corabia, caci nu erau departe de tarm, ci ca la doua sute de coti, tragand mreaja cu pesti".

In timp ce Apostolii se mirau de marea si neasteptata pescuire, tragand mreaja, Apostolul Ioan, cel pe care-l iubea Mantuitorul mai mult (Ioan XIII, 23 ; XIX, 26) a intuit imediat cu firea sa contemplativa ca cel care impulsionase si savarsise aceasta minune era Domnul Hristos. Pescuirea minunata ii deschide ochii si-i aminteste de o alta pescuire (Luca V, 1-11). Imediat, Ioan ii comunica lui Petru ca este Domnul.

Petru, la randul sau intelege imediat si conform caracterului sau practic, saritor si energic (Matei XIV, 28) - cu ocazia aruncarii in marea involburata - sau (Ioan XVIII, 10), prin taierea urechii slugii arhiereului - fiind gol, probabil imbracat sumar s-a incins cu "ependitul" - o haina cu buzunare pe care pescarii le purtau sub tunica, fara maneci si coboara pana la genunchi si s-a aruncat in mare, venind intru intampinarea Domnului Hristos. Ioan a ramas in barca si impreuna cu ceilalti ucenici, remorcara mreaja, caci nu era departe de tarm, ci cam la 200 de coti, adica 100 metri, poate unii impingand la corabie, iar Petru, inotand sau mergand pe jos, s-a apropiat de Iisus.

Ioan XXI, vers. 9-10. "Deci cand au iesit la tarm, au vazut jar pus jos si peste pus deasupra si paine. Iisus le-a zis : "Aduceti din pestii pe care i-ati prins acum".

Ajungand la tarm, Apostolii au observat un foc cu carbuni aprinsi si deasupra lor peste fript si paine. Focul cu carbunii erau pusi poate, spre a-i aminti lui Petru ca se lepadase de invatatorul sau, aproape de un asemenea foc (Lagrange). Evident, carbunii, painea si pestii nu proveneau acolo decat printr-o minune divina, fie adusi de ingeri, fie printr-un act de creatie, deosebit, oricum de minunile Mantuitorului cu inmultirea plinilor.

In orice caz, el nu le cumparase de la negustori cum afirma unii exegeti. Mantuitorul observand surpriza Apostolilor cand au vazut carbunii si hrana asa de dimineata acolo, spre a le arata bunavointa Sa fata de ei, le cere sa aduca si din pestii prinsi de ei pentru a-i frige si a-i gati pentru hrana.

Ioan XXI, 11-12. "Simon-Petru s-a suit in corabie si a tras mreaja la tarm, plina de pesti mari, o suta cincizeci si trei si desi erau atatia nu s-a rupt mreaja. Iisus le-a zis : veniti de pranziti. Si nici unul din ucenici nu indraznea sa-L intrebe : Cine esti Tu ? stiind ca este Domnul".

Petru fiind pe pamant cand corabia se apropia cu greu de mal, la spusele Mantuitorului sa aduca si ei din pestii prinsi, intra in apa si le ajuta sa scoata mreaja, care fiind plina, nu s-a rupt. Alta minune ce le-a produs mirare Apostolilor, caci numarandu-i i-au gasit la numar 153.

Domnul Hristos voind sa-i scoata pe Apostoli din surprinderea si mirarea in care se gaseau in fata acestor minuni ii invita sa vina sa pranzeasca, pentru ca desi dimineata, ei erau doborati de activitatea din timpul noptii si ca drept recompensa pentru munca lor. Apostolii desi stiau ca este Domnul nu indrazneau sa vorbeasca cu El si sa-L intrebe cine este sau altceva.

"Ei nu indrazneau sa vorbeasca cu El cu acea libertate si indrazneala ca inainte, spune Hrisostom, nu-i adresau intrebari dar ramaneau asezati in liniste, cu frica si respect, ascultand atent ce le spunea, "stiind ca este Domnul".

Ioan XXI, 13-14. "Deci a venit Iisus si le-a luat painea si le-a dat-o lor si de asemenea si pestele. Aceasta este acum a treia oara cand Iisus S-a aratat ucenicilor, dupa ce S-a sculat din morti".

Atunci spre a le arata ca nu este o fantoma s-a apropiat de foc si prezidand pranzul, a luat painea si luandu-si rolul de conducator al familiei, precum o facuse si alta data a binecuvantat-o si le-a dat-o spre a manca, iar apoi le-a dat si pestele". Desi evanghelia nu o spune, se pare ca Domnul Hristos, desi nu avea trebuinta, a mancat cu ei. Este un mister cum a mancat, dar a facut-o nu dintr-o nevoie naturala, ci spre a le proba si confirma invierea Sa, din bunatate si smerenie.

In sfarsit, Evanghelistul incheie minunea sa prin indicarea ca aceasta aratare este a treia facuta in fata Apostolilor. In adevar, Mantuitorul S-a aratat tuturor Apostolilor a treia oara, celelalte aratari facandu-se Mariei Magdalena, mironositelor, lui Petru si ucenicilor in drum spre Emaus.

Aratarea Domnului Hristos la Marea Tiberiadei si pescuirea minunata au o mare insemnatate reala si simbolica. Insemnatatea reala sau apologetica dovedeste suficient realitatea invierii Domnului. Relatarea fiind detailata si naturala arata ca cel ce o istoriseste a fost martor ocular si deci istorisirea este autentica.

Insemnatatea simbolica reiese din caracterul minunii pescuirii. Ea simbolizeaza predica viitoare a Apostolilor si succesul lor in convertirea popoarelor la religia crestina. Pranzul Apostolilor impreuna cu Mantuitorul preinchipuie asistenta divina, ajutorul dat de Mantuitorul in tot cursul predicii lor si a urmasilor lor, ierarhia bisericeasca.

O serie de rationalisti (Strauss si altii) afirma ca pescuirea de la Marea Tiberiadei, relatata de Ioan (XXI, 1-14), n-ar fi decat repetarea minunii de la Luca (V, 1-11), efectuata de Mantuitorul cu ocazia alegerii ucenicilor. Insa apropierea este neverosimila, caci intre ele sunt mari deosebiri. Aici, Petru se arunca in apa spre a merge la mal, la Iisus, iar la Luca, Petru se prosterna in genunchi inaintea Domnului Hristos in barca, zicandu-i sa plece de la el, caci este pacatos.

Acolo, Domnul Hristos spunea sa arunce mreaja mai la fund, iar aici la dreapta corabiei. Acolo mreaja se rupea de multimea pestilor, dupa pescuire, iar aici nu. Deci deosebirea dintre ele este mare si semnificatia deosebita.

30 Martie 2012

Vizualizari: 5384

Voteaza:

0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE