Predica la a Doua Inviere

Predica la a Doua Inviere Mareste imaginea.

“Hristos a inviat! Adevarat a inviat!

Iata, in patru cuvinte, intreaga soarta a tuturor oamenilor din toate timpurile! In patru cuvinte, intreaga istorie a neamului omenesc! In patru cuvinte, istoria ta si a mea. In patru cuvinte, cea mai mare revolutie in toate lumile omenesti, cea mai importanta cotitura, cel mai mare macaz. Atunci cand trenul vietii omenesti, care alerga pe sinele mortii, si-a schimbat dintr-odata directia spre nemurire, totul s-a schimbat. Intorsatura nemaivazuta! Ce s-a intamplat cu neamul omenesc?

Prin a Sa Inviere, Domnul ne-a scos din iad si ne-a inaltat in Rai. A smuls din moarte neamul omenesc si l-a inaltat la nemurire. Din nimicnicie, din nefiinta, Domnul a adus fiinta omeneasca la Viata vesnica. L-a smuls pe om de la diavol si l-a pus in bratele lui Dumnezeu. Acesta este Pastele! Aceasta este Invierea! Cu adevarat cea mai mare revolutie din toate lumile. Singura revolutie desavarsita si implinita – caci ce se daruieste omului prin ea? Viata vesnica! Viata vesnica, in care intram prin Adevarul vesnic, prin Dreptatea vesnica, prin Dragostea vesnica, prin Bucuria vesnica.

Iata ziua pe care a facut-o Domnul! (Psalmul 117,24) – se canta astazi intr-o minunata cantare bisericeasca. Si cine a facut pana acum zilele oamenilor? Cine a creat zilele vietii tale si ale mele, ale fiecarui om – cine? Moartea! Moartea a facut zilele tale si ale mele si prin pacat ne-a aruncat in bratele diavolului, iar diavolul ne-a aruncat in iad. Iata cine a creat zilele neamului omenesc si zilele vietii omenesti. Pacatul, moartea, diavolul – iata creatorii zilelor noastre, iata soarele negru in noaptea cumplita a pacatelor si a mortii in care a petrecut neamul omenesc pana la venirea Domnului Hristos. Ce au facut ei pana la Domnul Hristos? Au ridicat statui. Cui? Mortii si diavolului! Caci orice pacat este o statuie pe care omul o ridica diavolului. Si aceasta lume pana la venirea Domnului Hristos fusese transformata intr-un nesfarsit teren de joaca, arhiplin de dumnezei mincinosi. Aceste statui le-au inaltat oamenii, oamenii cu pacatele lor. Lumea cea plina de idoli, lumea plina de dumnezei mincinosi. Ele toate l-au facut pe om sa se minta prin pacat, prin patimi pacatoase.

Aceasta cauta omul si astazi, dupa Invierea Domnului Hristos, atunci cand nu vrea sa-I urmeze Lui. Si astazi, prin pacatele sale, el inalta statui diavolului, creeaza idoli de toate felurile, dumnezei mincinosi carora li se inchina. Cati oameni nu se inchina astazi dumnezeilor mincinosi? Cati oameni nu sunt astazi nesimtitori inaintea Domnului Hristos Celui inviat? Oamenii traiesc intr-o cultura mincinoasa. Cultura europeana: idolatrie, cumplita idolatrie, legiuire mincinoasa, imparatie si regat mincinos, dictatura mincinoasa, tirani mincinosi. Toate acestea fara Hristos si impotriva lui Hristos – si altfel nu poate fi! Altfel nu poate fi! Oamenii ridica necontenit statui diavolului, oamenii isi duc mereu viata printre dumnezei mincinosi daca nu cred in Domnul Iisus Cel inviat.

Aceasta lume fara Hristos – ce este ea? Ţinut al mortii? Morga? Un imens mormant! Si l-au pus in el pe om, hoit dupa hoit, mort dupa mort, putreziciune dupa putreziciune. Asta este lumea fara Domnul Hristos! Insa impreuna cu El, cu Mantuitorul, aceasta lume devine inviere, devine rasadnita nemuririi, devine primavara inmiresmata a vesniciei. Aceasta a facut-o Invierea Domnului Hristos.

Si noi, crestinii, ce suntem, cine suntem noi? Noi suntem morti care am iesit din morminte, am inviat din morminte si vietuim in aceasta lume. Ce a facut Domnul Hristos cu noi prin Invierea Sa? Ce a daruit Domnul Hristos neamului omenesc biruind pe cel mai mare dusman al nostru, moartea si diavolul si pacatul? Ce ne-a daruit Domnul Hristos? Ne-a daruit Viata, Viata fara de moarte, Viata vesnica, in care moartea nu mai poate sa intre, in care diavolul nu mai poate face rau, in care niciun pacat nu poate vatama. Domnul a preschimbat fiecare fiinta omeneasca intr-o faptura nemuritoare. Noi, crestinii, traim in aceasta lume ca niste morti inviati. Ce este Sfantul Botez, prin care Il urmam pe Hristos? Sfantul Botez nu este nimic altceva, dupa cum invata Sfanta Evanghelie, decat ingropare impreuna cu Domnul Hristos si inviere impreuna cu El (Romani 6, 3-4). Si noi, prin botez, ne ingropam impreuna cu Hristos, precum se spune in minunatele cantari ale Canonului Invierii: Ieri m-am ingropat impreuna cu Tine, Hristoase; astazi ma ridic impreuna cu Tine, Cel ce ai inviat…

Da, inviez impreuna cu Tine, Doamne! Acesta este crestinul.

Crestinul este omul care a inviat impreuna cu Domnul Hristos si astfel traieste in aceasta lume: ca un mort care a iesit din mormant, a biruit toate mortile si trece prin aceasta viata ca un nemuritor pe care niciun fel de moarte nu-l mai poate vatama. Niciuna, caci chiar daca toate mortile l-ar ataca pe omul lui Hristos, nimic nu-i pot face! Nemuritor -mai puternic decat toate mortile, mirandu-se de orice moarte si nimicind-o cu puterea Domnului Celui inviat.

Precum Hristos S-a ingropat, precum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi, cei ce traim in aceasta lume, intru innoirea vietii (1 Corinteni 15, 20; Romani 6, 4), spune Sfantul Apostol Pavel. Aceasta este nevointa noastra, nevointa crestina in noua Viata. In ce fel de Viata? In Viata fara de moarte.

Esti crestin. Intristarile vin in aceasta lume, dar stii, tot ceea ce faci este nemuritor. Totul merge in Viata vesnica impreuna cu tine.

Cel ce este in Hristos este faptura noua (2 Corinteni 5, 17), spune Sfantul Apostol Pavel. Este faptura noua. De esti intru Hristos, de ai credinta in Hristos, iata, esti om nou, om botezat, om nemuritor. Iata, tu esti un om nou, tu esti un mort inviat, ai o inima noua, un suflet nou, inima nemuritoare, suflet nemuritor si bucurie nemuritoare intru Domnul Cel inviat.

Cele vechi au trecut, iata, toate s-au facut noi (2 Corinteni 5,17).

Cele vechi au trecut, a trecut omul cel vechi, muritor, si s-a facut om nou, nemuritor intru Hristos. A trecut duhoarea vietii omenesti si s-a facut primavara a vietii omenesti, primavara vesnica. Au trecut vechile simtiri, vechile cugete, moartea cea cu greu miros, si, de la Hristos, a rasarit in om, simtirea cea noua, nemuritoare si vesnica, raspandind buna-mireasma in Ceruri. Simtirea si cugetele crestinului, ale omului celui nou, raspandesc buna-mireasma in Ceruri.

Nimic nu este nou sub soare cu exceptia Unuia, cu exceptia Domnului Hristos! Acesta este Singurul Nou. Si oamenii care voiesc sa aiba in ei insisi acest Nou, acest Nou Vesnic, care niciodata nu imbatraneste, iata il au intru Domnul Hristos. Dar reusesc sa ajunga la aceasta numai cu credinta in El, cu credinta in Domnul Iisus Cel Inviat. Caci in aceasta lume, frate, nimic nu este vesnic afara de ceea ce nu moare, afara de ceea ce este mai tare decat moartea – si acesta este Domnul Hristos si tot ceea ce este de la El si intru El. Acesta niciodata nu moare, acesta este Noul Vesnic. Noul Vesnic si pentru mine si pentru tine si pentru fiecare om, caci aceasta putere dumnezeiasca de a invia, pe care Domnul a daruit-o omului, aceasta Viata vesnica, aceasta Dreptate vesnica sunt puterile cele vesnice pe care nicio moarte nu le poate nimici, nici nu le poate scoate afara de la tine, omule al lui Hristos.

Da, in aceasta lume numai crestinii sunt vesnic noi, tineri vesnici, caci nu exista moarte intru sufletele lor. Nimic nu-i poate imbatrani. In aceasta lume omul imbatraneste din cauza pacatelor, imbatraneste din cauza mortii, pana ce nu moare cu totul se descompune in mocirla sa. Iar omul lui Hristos este vesnic tanar. Cu cat traieste mai mult, devine tot mai tanar, caci astfel este vesnicia pe care o daruieste Domnul, astfel este Puterea vesnica, Dreptatea Vesnica, Viata vesnica pe care le daruieste Domnul celor care Ii urmeaza Lui.

Domnul a venit in aceasta lume ca sa arate si sa adevereasca aceea ca numai prin mijloace bune omul poate deveni bun, ca numai cu ajutor dumnezeiesc poate deveni dumnezeu dupa har, ca numai cu ajutorul lui Dumnezeu, poate deveni desavarsit in aceasta lume, desavarsit in bine, in dreptate, in adevar, in iubire. Fara de aceasta, lumea se inabusa in ucideri si in rautati. Necontenita ucidere – aceasta este istoria neamului omenesc. Ucidere necontenita, fara de Hristos si impotriva lui Hristos. Un minunat Sfant, Sfantul Simeon, Noul Teolog, a spus: „Binele care nu se face cu intentie buna, nu este bine”. Aceasta este invatatura evanghelica, frate. Binele se poate obtine numai prin procedee bune. Da, ceea ce este bun se poate obtine numai cu ajutorul lui Dumnezeu, iar nu cu ajutorul diavolului. Viata vesnica, Adevarul vesnic, Dreptatea vesnica se pot obtine numai cu ajutorul lui Dumnezeu, al Domnului Hristos, nu prin inselaciunile diavolesti, nu cu ajutorul diavolului.

Iar noi, crestinii, incepem de la Botez. Aceasta este singura putere, singurul nou, si este daruit de Domnul Hristos fiecaruia dintre noi. Si noi ne distingem de ceilalti oameni prin aceea ca credem in Invierea lui Hristos si in invierea noastra proprie. Si noi, crestinii de astazi, crestinii veacului al douazecilea, desi suntem slabanogi si schilozi, marturisim, impreuna cu Sfintii Apostoli un singur adevar. Ce fel de marturisire? Marturisim pe Domnul Cel Inviat! Domnul a inviat, omul a inviat! Aceasta este marturisirea noastra. In aceasta lume, noi, fiecare dintre noi ca si crestin, propovaduim neincetat un singur lucru, marturisim acelasi lucru: pe Domnul Inviat si pe noi insine inviati. Si vietuiesti in aceasta lume ca un mort inviat, care a biruit moartea, a biruit toate mortile, si astazi, si maine, si in vecii vecilor. Prin cine? Prin Domnul Iisus Hristos Cel inviat.

Hristos a inviat! Adevarat a inviat!”

Cuviosul Iustin de Celie,

Cuvinte despre vesnicie – predici alese, Editura Egumenita

 

03 Mai 2016

Vizualizari: 690

Voteaza:

Predica la a Doua Inviere 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE