Panegiric la Invierea Domnului

Panegiric la Invierea Domnului Mareste imaginea.

“Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm Sfintei învierii lui Hristos, că iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumea”… (Troparul învierii)

Fraţi creştini,

Hristos a înviat!

Şi această negrăită minune care s-a săvârşit pe muntele Golgotei a străbătut ca un fulger ţările cerului, a sfărâmat zavoarele iadului, a înfricoşat pe îngeri, a rănit de moarte pe diavoli, a rupt catapeteasma templului în două şi cu puterea slavei ei s-a născut o lume nouă.

Hristos a înviat din morţi!

Şi lumina învierii Lui a izvorât ca o văpaie din mormant, s-a văzut de tot Ierusalimul, a trecut hotarele Palestinei, a strălucit până la marginile lumii şi-ntru lumina slavei ei ni s-a dat o lege nouă. Şi această dumnezeiască minune a răsunat ca o trâmbiţă în bezna adâncului, a risipit pe cele vechi, a scos la viaţă pe cei pierduţi rupând zapisul osandei şi pe ruina celor vechi a înălţat jertfelnic nou.

Astăzi a înviat Hristos! Şi această veste de biruinţă, pe care a adus-o întâi îngerul la mormânt, a străbătut ca o sageată străzile Ierusalimului, a cutremurat pe arhiereii ucigaşi, a înspăimântat bătrânul templu şi, trecând peste fruntea tuturor veacurilor, răsună biruitoare pe suprafaţa a tot pamantul.

Astăzi a înviat Hristos! Si această mare bucurie care s-a atins intai de inima Mariei Magdalena a facut pe ingeri sa cânte în cer, pe apostoli să se veselească, pe ucigasi sa fuga,pe păcătosi să se întoarcă din nou la pocainta.

Astăzi a înviat Hristos din morţi! Si inviind El, a vindecat pamantul de ranele pacatelor, a golit iadul de suflete, a şters zapisul lui Adam a întărit credinta in lume, a sporit nădejdea în inimi, a unit suflete, a impacat conştiinţele, a uscat lacrimile si a inaltat sub cer biserica noua cu lege noua, ce s-a pastrat de credinciosi cu pretul vietii lor.

Astazi a inviat din morti Mantuitorul lumii. Astazi s-a savarsit impacarea desavarsita a omului cu Dumnezeu, a pamantului cu cerul, a celor de jos cu cele de sus. Astazi s-a facut minune mare in Ierusalim. Astazi Golgota a vazut lumina mare si s-a inspaimantat, ostasii au vazut slava dumnezeirii si s-au facut ca niste morti, mironositele au vazut pe îngeri vestindu-le învierea si s-au umplut de frica si de nespusa bucurie.

Astăzi muntele Golgotei a intrat întrat in istoria Bisericii si a lumii întregi. Astăzi Fiul lui Dumnezeu calatoria pe pamant a săvârşit. Cel ce era pecetluit in mormant de om dintru acesta a iesit cu slavă. Cel spânzurat pe lemn de mana omului a ieşit iarăşi să vindece ranele omului. Cel vandut de păcătoşi cu treizeci de arginti a fost cumparat acum de Biserica cu preţ de sânge. Cel hulit de gurile oamenilor este acum slăvit de mulţimea îngerilor. Carturarii Il vand, Biserica îl cumpără. Arhiereii Il rastignesc ca pe un ucigas, iar Domnul invie ca un dătător de viata. Evreii cu pietre Il amenintă, iar credincioşii cu binecuvântări Il intampina. Poporul ales se leapădă de El, iar strainii si neamurile Il primesc. Templul Il vinde cu arginti, Biserica Il cumpara in dar. Cei ce au vorbit cu Dumnezeu pe Muntele Sinai se leapada de El pe muntele Golgotei… Cât sunt de mari precuvântările învierii lui Hristos!

Astazi Fiul S-a proslăvit. Astăzi Tatăl negrăit Se bucură, astazi Duhul Sfânt neştiut Se veseleşte. Astăzi cerul în cor de ingeri cântă, pământul în glas de bucurie prăznuieşte. Toate s-au îmbrăcat în veşmânt de sărbătoare. Cele vechi au trecut, altele noi s-au făcut.

Astăzi Hristos a făcut biruinţă asupra lui Veliar. Astăzi iadul, prădându-se, se tânguieşte; satana, rănindu-se, se amageşte, iar lumea, mântuindu-se, cu mare bucurie praznuieşte. Se amărăşte iadul că a rămas fără porţi, dar se bucura raiul că nu mai are nevoie de porţi. Se tânguieşte templul după catapeteasmă, dar se veseleşte Biserica că nu mai are nevoie de catapeteasmă. Ierusalimul suspină pentru ce a făcut, iar Creştinismul se bucură pentru ce a ieşit. Sionul de mire lipsindu-se plânge, iar Noul Sion, cu Hristos logodindu-se, de-a pururi dănţuieşte. Arhiereii, de ruşine umplandu-se, hainele lungi şi le sfâşie, iar Marele Arhiereu, cu Veşmânt de lumină îmbrăcându-Se, în veci stăpâneşte.

O, cât sunt de slăvite minunile învierii lui Hristos! Căci astazi hlamida împărătească se batjocoreşte de cămaşa cea de in, coroana cea de aur de cununa cea de spini, palatul lui Irod de mormântul lui Hristos, mândria Romei de smerenia Domnului, veşmintele arhiereilor de giulgiurile Mântuitorului.

Astazi templul se goleşte, iar sanurile Bisericii se umplu de fii. Astăzi Sionul pierzând comoara se jeleşte, iar noi, afland Mărgăritarul, prăznuim. Ierusalimul sade în doliu, iar noi in haine albe cu Hristos ne veselim. Deci în zadar se mai tulbura bătrânii şi arhiereii, în zadar se mânie bătrânul templu, căci dincolo de Sion clopotele învierii lui Hristos rasuna biruitoare în mii de biserici, până la marginile pamantului, vestind tuturor minunea ce s-a săvârşit pe muntele Golgotei. Ei se mânie nu pentru că s-au înşelat, ci pentru că nu au reuşit în răutatea lor. Căci au semănat ce nu au vrut, iar noi am cules ce am dorit. Au semănat spini, iar noi am cules cununi de pietre scumpe. Au semănat rane şi durere, iar noi a cules deplină vindecare. Au semănat moarte şi blestem, iar noi am cules viaţă şi binecuvântare. Cât de mari sunt isprăvile învierii lui Hristos!

Veniţi deci, popoarelor, să lăudăm învierea lui Hristos. Veniţi, credincioşilor, să cântăm şi să ne bucurăm de minunea învierii Domnului. Astăzi toate gurile cântă, toate inimile saltă, toţi ochii priveghează, toate urechile se desfătează. Astăzi clopotele mai frumos ca oricând sună, începând din miezul nopţii, şi duc departe, în fiecare colţ de sat şi de ţară, bucuriile învierii lui Hristos. Astăzi tot omul se veseleşte: şi săracul, şi pribeagul, şi flămândul, şi bolnavul. Căci ranele se uşurează, durerile se potolesc, nădejdile se întemeiază, lacrimile din ochi se usucă, bucuriile şi speranţele omului capăt de capăt se leagă şi scară la cer întăresc fiinţei omeneşti.

Astăzi satele iau veşmânt de sărbătoare, natura întreagă înverzeşte, tulburările, străzile se potolesc, frământările materiei ruşinându-se tac, mările se liniştesc, săltările patimilor se opresc, prăvăliile plăcerilor se închid, râsurile se domolesc iar bisericile lui Dumnezeu, adunându-şi fiii lor, cu o inimă şi cu o limbă slăvesc Pastile Domnului cele preaslăvite.

Să se bucure făptura, căci astăzi s-a izbăvit; să se veselească omul, căci astăzi trupul i s-a îndumnezeit; să salte toată lumea, căci acum s-a mântuit. Să ia îndrăzneală păcătosul, că iertarea din pământ a răsărit. Să se bucure tâlharul, că s-a izbăvit de moarte. Bucură-te, Nazaret, că pe Fiul L-ai adăpostit. Bucură-te, Galilee, că tu pe Domnul L-ai ţinut. Nu te tângui, Samarie, căci Samarineanul lumii acum a înviat. Veseleşte-te, Fecioară, că Fiul tău prin înviere Mântuitorul lumii S-a arătat. Iar voi, sfintelor femei, nu mai amestecaţi cu miresme şi aloe, căci astăzi giulgiurile singure s-au arătat.

Bucură-te, munte sfânt, căci tu ai văzut lumina întâi. Bucură-te, dumnezeiesc mormânt, căci de acum toate limbile creştinilor te vor lăuda. Bucură-te, sfântă Cruce, căci de azi toate buzele cu evlavie te vor săruta. Bucuraţi-vă, saracilor, veseliţi-vă, bolnavilor, mângâiaţi-vă, străinilor, flamânzilor, neamurilor, popoarelor, căci astăzi a înviat Mantuitorul şi Doctorul şi Izbăvitorul sufletelor noastre. Şi voi, sfinţilor apostoli, ce mai staţi ascunşi în casă? Vă temeţi poate de arhierei? Dar aceia, îngroziţi, nu ştiu cum ar ascunde minunea învierii. Vă înspăimântaţi de Pilat? Dar el însuşi, auzind de înviere, stă uimit, cuprins de frică. Mai mult vă poate păzi un lacăt încuiat decât mâna Celui înviat din morţi? Sau nu ştiţi ce s-a întâmplat pe muntele Golgota? Voi singuri sunteţi nemernici în Ierusalim? Lăsaţi dar frica, sfaramaţi uşa cea încuiată. Ieşiţi la propăvăduire, pescari ai lumii! Vă aşteaptă Ierusalimul nedumerit. Vă caută Galileea neamurilor. Ierihonul şi Damascul suspină după voi. Asia şi Europa întreabă de voi. Samaria şi Cipru, Macedonia şi Ahaia şi toate popoarele lumii vor să vă vadă, să urmeze cuvântului vostru.

Ieşiţi, Apostoli, la propovăduire şi spuneţi tuturor minunea învierii lui Hristos. Vă aşteaptă înţelepţii Atenei, voievozii şi împăraţii şi înşişi cezarii Romei vor să vă audă vorbind!…

Şi iată că minunea s-a făcut. Hristos a înviat, Pescarii în lume au plecat. Popoarele au crezut. Cezarii s-au smerit, înţelepţii Atenei loc pescarilor au făcut. Filozofii au ascultat, capiştile s-au risipit. Biserici măreţe s-au ridicat. Invierea peste tot s-a crezut şi toată lumea a schimbat. Cele verzi s-au uscat şi altele noi au răsărit. Cele înţelepte s-au tâmpit şi altă înţelepciune s-a propovăduit. Cele pline s-au vărsat şi altă băutură lumii s-a gătit. Cele alese s-au părăsit şi cele de ocară s-au cinstit. Toate s-au schimbat, toate s-au înnoit prin Inviere.

Cele vechi s-au lăsat şi altele noi s-au făcut. Templul dormitează şi în jurul lui Biserica nouă se ridică. Legea veche se închide şi alta nouă în inimi ni se scrie. Arhiereii nedumeriţi în zadar se mânie. Bătrânii obosiţi de gânduri mor, cărturarii dorm în pridvorul lui Solomon, poporul ales aţipeşte toropit de soarele cald al Palestinei, iar din tulpina lui răsare o lume nouă, un nou jertfelnic cu un aşezământ -Creştinismul, Biserica vie, Evanghelia dragostei! Cât sunt de mari isprăvile învierii lui Hristos!…

Unde-ţi este, iadule, biruinţa ta? Unde-ţi este, moarte, boldul tău? Unde-ţi sunt, satano, slugile tale? Unde-ţi sunt, Iudo, argintii tăi? Unde-ţi este, Caiafo, proorocirea ta? Unde-ţi este acum, Ierusalime, cinstea ta? Unde-ţi este, templule, catapeteasma ta? Unde vă sunt, arhiereilor, veşmintele voastre şi meşteşugurile voastre? Veşmintele vi le-aţi sfâşiat, dar de Hristos nu aţi scăpat. Uşile iadului s-au sfărâmat, slugile diavolului s-au biruit, răutatea cărturarilor s-a vădit, argintii Iudei s-au risipit, mândria evreilor s-a smerit. Cele din urmă s-au lăsat, altele noi s-au luat.

In locul templului – Biserica, în locul lui Moise – Hristos, în locul lui David – Impăratul Slavei, în locul toiagului lui Aron – Crucea, în locul jertfelor de animale -sângele Domnului, în locul Legii vechi – Evanghelia împăcării, în locul muntelui Sinai – muntele Golgotei. In locul morţii – viaţa veşnică, în locul întristării – bucuria, în locul iadului – raiul desfătării. Prin învierea Domnului toate s-au schimbat, s-au înnoit, s-au desăvârşit. Cuibul s-a prădat, cursa s-a stricat, zidul s-a dărâmat, pasărea a zburat şi lumea s-a vindecat. Cele de sus cu cele de jos acum s-au amestecat, orizonturile s-au unit, cerul cu pământul s-au împrietenit, căci astăzi a înviat Iisus Hristos.

Bărbaţi ai Palestinei, în zadar vă tulburaţi, în zadar spre alte zări cu privirea căutaţi şi din alte ţări pe Mesia îl aşteptaţi! Sunt două mii de ani de când El a venit, de când a înviat din morţi. Noi toţi L-am văzut, ranele le-am pipăit, Trupul Lui am mâncat, din Sângele Lui am băut, Crucea I-am sărutat, Invierea i-am vestit. Toate marginile lumii cred. Bisericile răsună de cântări, veacurile se pleacă, zările răspund în ecou de veselie, căci astăzi a înviat Mântuitorul lumii. Cât sunt de mari minunile Golgotei! Cât de mare este Dumnezeul nostru! Că cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti adevăratul Dumnezeu, Carele faci minuni!

Dar de teama slavei lui Hristos, fiii lui Israel – cu o ultimă putere – încă se împotrivesc. Arhiereii se mânie, cărturarii clatină din cap, fiii minciunii minciuni închipuiesc, bătrânii Sionului iar se sfătuiesc, iar se adună, se agită, hotărăsc… Ce hotărăsc? Cu minciuni să încuie Adevărul, prin cuvinte să lege Cuvântul vieţii, cu arginţi să vândă minunea învierii lui Hristos. “Şi sfat făcând, arginţi mulţi au dat ostaşilor”, ca aceştia să spună lumii că nu a înviat Domnul, ci ucenicii Lui noaptea L-au furat. (Matei 28, 12-13). Ci în zadar se chinuiesc, în zadar se agită, numără argintii, şoptesc minciuni şi fac sfat asupra Dreptului, căci nimeni dintre muritori nu mai poate ascunde lumina învierii lui Hristos, pe care noi toţi am văzut-o şi o credem şi o mărturisim până la marginile pământului.

Fraţi creştini,
Astăzi sunt Pastile Domnului cele mari şi preaslăvite. Şi asemenea unei mame care adună în cămara casei sale tot o are mai bun pentru copiii ei, la fel şi Biserica – maica noastră cea de obşte – păstrează în vistieriile sale pentru ziua aceasta tot ce are ea mai de preţ. Şi precum o mamă – când vine o zi de mare bucurie – scoate din dulapul casei cele mai alese bunătăţi şi găteşte masă plină de veselie fiilor ei, asemenea şi Biserica noastră astăzi, în această zi de negrăită bucurie, îşi deschide cămările sale duhovniceşti şi, întinzând ospăţ de aleasă prăznuire tuturor fiilor ei, le pune înainte tot ce are ea mai bun, tot ce are mai de preţ şi mai frumos: cântările cele mai alese, slujbele cele mai strălucite, bucuriile cele mai curate, veşmintele cele mai împodobite, pentru ca toţi creştinii să se desfăteze şi să se îndestuleze cu binecuvântările învierii lui Hristos.

La acest ospăţ al credinţei suntem chemaţi şi noi astăzi, iubiţi credincioşi, pentru ca împreună cu îngerii să slăvim învierea şi să mâncăm Pastile Domnului.

Deci, după cum ne învaţă şi Sfantul Ioan Gură de Aur, nimeni să nu lipsească de la acest mare praznic. Nimeni să nu întârzie, nimeni să nu zăbovească. Toţi să se adune azi la Sfânta Biserică, toţi să se bucure, toţi să prăznuiască, toţi să cânte învierea lui Hristos – şi cel sărac, şi cel bogat; şi cel simplu, şi cel înţelept; şi cel suferind, şi cel sănătos; toţi să vină să vadă slava învierii Lui, slavă ca a Unuia născut din Tatăl. Nimeni să nu fie trist, căci azi e ziua bucuriei. Nimeni să nu fie tulburat, căci astăzi împăcarea între cer şi pământ s-a întemeiat. Nimeni să nu plângă, căci astăzi Iisus Hristos a şters toată lacrima de la toată faţa. Nimeni să nu mai umble în întuneric, căci astăzi şi Lumina a biruit întunericul. Nimeni să nu sufere de foame, căci Hristos cu trupul Său ne-a hrănit. Nimeni să nu mai zacă în pat, nimeni să nu se lenevească, nimeni să nu se îndoiască, nimeni să nu se îngreuneze astăzi de somn, ci cu toţii – mici şi mari, tineri şi bătrâni – veniţi la ospăţul lui Hristos, să ne veselim, să cântăm, să ne împăcăm.

Iata, toate sunt gata. Uşile deschise, făcliile aprinse, masa întinsă, ospăţul pregătit, viţelul junghiat, Mirele înviat, painea este frântă, paharul plin de dumnezeiască băutură, clopotele bisericii sună, preotul în veşminte ne aşteaptă. Veniţi la biserică să mâncăm Pastile Domnului şi “să bem bautura nouă, nu din piatră stearpă, facută cu minuni, ci din izvorul nestricăciunii”, care dăruieşte tuturor viaţă veşnică.

Aţi postit, acum hrăniţi-vă; v-aţi rugat, acum bucuraţi-vă; v-aţi trudit, acum odihniţi-vă; v-aţi pocăit, acum prăznuiţi; aţi suferit pentru Hristos, acum fiţi fericiţi, caci astazi a înviat Mântuitorul lumii.

Toţi bucuraţi-vă, toţi veseliţi-vă, toţi hrăniţi-vă din ospaţul cel mare al învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Iar daca cineva dintre noi mai este încă întristat sau lipsit, bolnav sau cu cineva certat, să mergem în casa lui ca să-l mangaiem, să-l hrănim, să-l împăcăm şi apoi, bătând la uşa inimii lui, cu glas plin de bucurie, aşa să-i cântăm:
“Ziua Invierii si să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să ne imbratisam si sa zicem «fraţilor» şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate, pentru Inviere, şi aşa să strigăm: «Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând si celor din mormânturi viaţă dăruindu-le»”. (Slujba Invierii).
Amin.

Parintele Iachint al Putnei, Editura Bizantina

06 Aprilie 2016

Vizualizari: 148

Voteaza:

Panegiric la Invierea Domnului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE