Postul Mare, antrenament pentru Rai

Postul Mare, antrenament pentru Rai Mareste imaginea.

Cine dintre noi nu-si doreste Raiul? Cred ca toti oamenii doresc binele si resping raul. Insa atingerea desavarsirii nu este chiar usoara deoarece in calatoria noastra spre sfintenie avem cateva obstacole, a caror depasire presupune o pregatire corespunzatoare.

Aici intervine antrenamentul prin post. Incepe Postul Mare.

Pentru a descrie viata crestinului in aceasta lume, Sf. Ap. Pavel face apel la imaginea atletului care alearga spre victorie. Aceasta presupune insa mult antrenament care, in linii mari, este descris de Dumnezeu prin implinirea a doua exercitii fundamentale: postul si rugaciunea. Dar ce sunt ele, de fapt?

Postul este un antrenament pe care omul il executa cu intreaga sa fiinta, trup si suflet, in vederea dobandirii infranarii, care ne readuce echilibrul fortelor noastre sufletesti si trupesti. Ca orice antrenament, el are o incalzire, un parcurs si un final. Sa le luam pe rand.

Incalzirea.
Consta in abtinerea temporara de la mancare de origine animala si, in diverse grade, chiar si de la alimentatia vegetala, pentru o anumita perioada. Nefiind dieta alimentara ci o forma de asceza, aceasta abtinere educa in noi poftele, astfel incat nu ne mai stapanesc ele pe noi, ci noi pe ele, cum este si normal. Asa obtinem o intarire a vointei care ne ajuta sa spunem NU atunci cand apare ispita spre pacat. Iata cum, prin asceza materiala, incepem sa culegem roade duhovnicesti. Este exact exercitiul de postire poruncit initial omului, de catre Dumnezeu, in primul Rai. Nerespectarea lui, prin mandrie si pofta, a determinats alungarea omului din Rai, alterarea relatiei cu divinitatea, dezechilibrarea fiintei umane, coruperea morala, aparitia mortii si salbaticirea mediului inconjurator. In compensatie, inceputul postului se face prin abtinerea de la mancare. Dar, contrar credintei populare, Lasatul secului, din cele doua Duminici dinainte de startul Postului, nu reprezinta secatuirea alimentelor din frigider sau camara, ci trecerea la o alimentatie uscata, saraca, spre lasarea celor lumesti (prin derivarea in latina a lui saeculum (o perioada de timp a lumii) in saecularis (lumesc).

Parcursul.
Nu este suficienta numai intarirea vointei, deoarece mai avem inca doua puteri sufletesti de rezolvat: luminarea ratiunii si limpezirea simtirii. Acestea contribuie la consolidarea discernantului duhovnicesc, atat de necesar omului in drumul spre vesnicie. De aici, antrenamentul devine mai intens.

Pentru inceput, trebuie sa facem liniste in noi. De aceea toate simturile noastre trebuie puse la post, pentru a limita senzatiile care ne rascolesc poftele si viciile. Daca gustul s-a pus in ordine prin postul alimentar, raman celelalte: mirosul prin renuntarea la arome rafinate, auzul prin eliminarea sunetelor agitatorii si cautarea celor linistitoare, iar simtul tactil prin renuntarea la atingeri confortabile, provocatoare sau intime, chiar si a celor legiuite de Dumnezeu. Simultan, reducem si exteriorizarea proprie: vorbim mai putin si numai cele ziditoare de suflet, mainile si picioarele parasesc lucrarile relelor si sunt puse in slujba binelui iar infrumusetarea stralucitoare a trupului se reduce in favoarea impodobirii sufletului intru sfintenie. Distractiile se transforma si ele din placeri decadente in bucurii duhovnicesti.

Special pomenesc vazul ultimul, deoarece este simtul cel mai important. Traind in era vizualului, putem vorbi despre un nou tip de post: postul mediatic. Deoarece imaginile sunt purtatoare de informatie si de emotivitate, trebuie sa le alegem cu grija pe cele care le privim. Consumul mediatic, asemenea consumului alimentar, este conditionat de poftele omului, asa ca postul mediatic presupune reducerea imaginilor care ne fac placere si cautarea celor care inspira sfintenie. Erotismul, violenta sau frivolitatea ne procura imoralitate si pierdere de timp. De aceea ele trebuiesc stopate si inlocuite cu cele ce ne pot ridica sufleteste. Un loc aparte in simtul vazului il ocupa cititul. Daca lipsa de citire este cale sigura spre lipsa de educatie, tot atat de adevarat este ca citirea unor texte proaste produce stari sufletesti rele si ratarea scopului postului. De aceea, in post, se recomanda citirea textelor sacre, menite a cultiva si lumina ratiunea, spre dobandirea dreptei judecati.

Spuneam ca si simtirea trebuie limpezita. De aici incepe greul pentru om, deoarece cel mai mare obstacol il reprezinta lupta cu propriile sentimente. O ratiune luminata si o vointa intarita pot incepe limpezirea simturilor, prin constientizarea starilor duhovnicesti negative: mandrie, manie, ura, lacomie, indiferentism, egoism, etc. Dar puterea de a le elimina se obtine doar daca introducem in antrenament un element nou: rugaciunea. Pentru multi, ea pare o practica formala, in care rostim anumite rugaciuni, in Biserica sau acasa. In realitate, aceste rugaciuni sunt litere duhovnicesti, asemenea literelor unui alfabet, cu care construim nu cuvinte ci stari duhovnicesti. Acestea, la randul lor, produc trairea unui dialog duhovnicesc cu Dumnezeu, care are doua consecinte imediate: limpezirea simtirilor duhovnicesti prin eliminarea starilor negative si intalnirea cu harul dumnezeiesc, mai ales prin puterea Sfintelor Taine recomandate cu precadere in post: Spovedania si Impartasania (este mare Taina ca omul sa-L manance si bea pe Dumnezeu). Mai amintim aici doua rugaciuni cu o extraordinara putere de limpezire sufleteasca, specifice numai Postului Mare: Canonul cel Mare de pocainta si Rugaciunea Sf. Efrem Sirul. Totodata, este util de urmarit traseul duhovnicesc pe care Biserica il jaloneaza, de-a lungul acestui Post, cu Duminici speciale, incarcate de semnificatii duhovnicesti, urmate de Saptamana Patimilor Domnului, cand omul reuseste cea mai decazuta realizare a sa: Rastignirea lui Dumnezeu.

De aici, ne apropiem de finalizarea antrenamentului. Tinta intregului antrenament este comuniunea cu Dumnezeu. Cum se realizeaza? Daca stim ca Dumnezeu este iubire, dupa spusa Teologului Iubirii, Sf Ioan Evanghelistul, raspunsul este de la sine inteles: prin iubire. De altfel, Hristos stabileste tuturor crestinilor o singura si noua porunca, cea a iubirii jertfelnice. Dar cum ajungi la iubire, caci pe cat de simpla si cunoscuta ni se pare, pe atat de greu o poti ajunge?! Sfintii Parinti ne spun ca, daca am postit cum se cuvine si am reusit sa identificam relele din noi, cea mai eficienta modalitate de a le elimina este inlocuirea lor prin practicarea virtutilor corespunzatoare. Astfel, mandria se inlocuieste cu smerenia, dusmania cu iertarea, mania cu blandetea, lacomia cu infranarea, egoismul cu generozitatea, indolenta cu implicarea si asa mai departe.

Posibil, draga cititorule, ca in acest moment sa-ti spui: pai, daca ma uit in jur, totul pare un dezastru moral, menit parca sa ma descurajeze. Nu trebuie sa deznadajduiesti. Gandeste-te ca relele din jur sunt doar consecinta faptului ca oamenii s-au dezvatat sau nu vor sa posteasca asa cum trebuie. Asemenea omului in Rai, omul contemporan crede ca poate trai dupa bunul plac si dupa cugetul inimii sale, fara ingradirile postirii. Dar, sarmanul om contemporan, a uitat ca libertinajul nu este libertate, ci robie. Doar postul ii poate oferi sansa eliberarii din propria sclavie.

In concluzie, Postul Mare este o lupta a omului cu raul din el insusi, o jertfa adusa lui Dumnezeu, spre redobandirea la final, in Inviere, a comuniunii cu El.

Postire binecuvantata!

Parintele Eugen Tanasescu

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)

.

Despre autor

Eugen Tanasescu Parintele Eugen Tanasescu

Senior editor
184 articole postate
Publica din 03 Decembrie 2016

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 4348

Voteaza:

Postul Mare, antrenament pentru Rai 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE