Hristos a varsat sudoare ca picaturi de sange

Hristos a varsat sudoare ca picaturi de sange Mareste imaginea.


Hristos, in Gradina Ghetsimani, a varsat sudoare ca picaturi de sange pentru
ca:


A prevazut toate chinurile ce-L asteptau

Ia aminte, frate, la pricinile care au dus la un lucru asa de neobisnuit, incat din tot trupul Mantuitorul picura sudoare, ca niste picaturi de sange: "Si s-a facut sudoarea Lui ca niste picaturi de sange ce cad pe pamant" (Luca 22, 44). Trei au fost pricinile cele mai de seama: 1). - Prevedea patimile pe care avea sa le sufere; 2). - Mahnirea pe care o simtea pentru pacatele noastre.; 3). - Prevedea nerecunostinta noastra.

Cea dintai pricina, adica prevederea chinurilor Sale decurge din faptul ca Domnul cunostea, pe deoparte foarte bine pretul dumnezeiestii sale vieti din care si o singura clipa era mai scumpa decat viata tuturor fapturilor, atat in privinta lucrarii, cat si a puterii lor, iar pe de alta vedea limpede si viu zugravite toate chinurile, toate batjocurile, toate uneltele infricosatelor Sale patimi, adica: bicele, spinii, piroanele, fierea, crucea si in scurt, intreg noianul suferintelor, care aveau sa-L copleseasca peste putin timp, dupa cum a proorocit David: "Chinurile iadului m-au inconjurat, intampinatu-m-au lanturile mortii" (Ps. 17,6).

Cine poate pricepe zbuciumul si framantarea in care se afla atunci inima lui Iisus? Si mai ales pentru ca puterile inferioare ale sufletului Sau, erau lipsite in acel timp de orice mangaiere; pentru ca vointa dumnezeirii n-o lasa (mangaierea) sa strabata in ele, pentru ca chinurile dumnezeiestii Lui omeniri sa fie goale si curate cu desavarsire. In chipul acesta, dumnezeirea, tinand bucuria in partile inalte ale sufletului, n-a lasat nici o picatura din ea sa patrunda in partea cea inferioara si simtitoare. De aceea, prin zbuciumul si lupta care au avut loc in inima Rascumparatorului, chiar inainte de patima Sa, Domnul Iisus a suferit toate chinurile Sale; si le-a suferit stranse la un loc, toate patimile pe care avea sa le sufere in curand aevea, una cate una si despartite intre ele. Ba, lucru si mai necuprins, atunci in gradina, Domnul a suferit si chinurile pe care nu avea sa le sufere in timpul patimilor, precum: parasirea prea sfintei Sale Maici, rana groaznica pe care a facut-o ostasul in coasta Sa dupa moarte, faptul ca trupul Sau a ramas atata vreme neingropat si neimbalsamat, pecetluirea mormantului si altele asemenea. Apoi frica si spaima de relele ce avea sa le sufere, ingramadind tot sangele in inima lui Iisus Hristos, a gasit aici ca un zid puternic, dragostea Lui pentru Tatal si pentru noi, de care fiind impins inapoi, a iesit afara prin porii prea sfantului Sau trup, cazand pe pamant ca o sudoare groasa si grea ca sangele: "Si s-a facut sudoarea Lui ca picaturii de sange ce cad pe pamant" (Luca 22,44). O, nemaiauzita minune! Iisus, care este insasi bucuria, sufera si nu gaseste pe nimeni ca sa-L mangaie! Iisus, care este insasi odihna, asuda, se framanta, se infioara si nu gaseste pe nimeni care sa-L compatimeasca! De aceea a avut dreptate sa strige: "Si am asteptat pe cel ce s-ar mahni si nu era; si pe cei ce m-ar mangaia si nu i-am aflat" (Ps. 68,25).

Ce zici, acum, pacatosule, de aceasta inspaimantatoare priveliste a lui Iisus? Tii tu seama ca din dragoste pentru tine Iisus a suferit nu numai chinurile pe care I le pregatisera vrajmasii Lui, ci si insusi s-a chinuit, mai inainte, la presimtirea acelor chinuri? Tii seama ca acel care va usura chinurile mucenicilor cu o minunata mangaiere, de bunavoie isi sporeste chinurile din dragoste pentru tine? Tii seama ca Iisus, chiar mai inainte de patima vrea sa bea - cu spaima si agonia Sa - amarul pahar al patimilor? Si inca fara sa-L indulceasca nici cu o picatura de bucurie? Numai pentru ca sa tamaduiasca patimile Sale si sa te scape de dureri, de sudoare, de suferinte, de frica si de groaza mortii. Dupa cum talcuieste Sf. Chiril al Alexandriei si Marele Vasilie si inainte de dansii dumnezeiescul Pavel, zicand: "Pentru ca sa scape de moarte pe cei cati de frica mortii erau supusi robiei cu totul" (Evrei 2,15). Si apoi vazand tu sudorile de sange ale Rascumparatorului tau, n-ar trebui oare sa te acoperi cu totul de rusine pentru ca pana acum n-ai iubit indeajuns pe Cel care asa de mult te-a iubit pe tine? Oare n-ar trebui sa zici cu David: "Rusinea a acoperit obrazul meu" (Ps. 43,17).

De ce n-ai imitat niciodata pe Rascumparatorul tau, Care a gasit atatea chinuri ca sa sufere pentru tine? Varsat-ai si tu pana acum macar o picatura de sudoare numai si numai ca sa te impotrivesti pacatului? . Facuta-i vreun razboi impotriva patimilor care te stapanesc? Sau poti sa-ti dai seama, macar de acum inainte cat de grele sunt necazurile, sudorile si trudele pentru pazirea poruncilor lui Hristos, vazand pe Dumnezeu coplesit de chinuri si varsand din toate madularele Lui sudori de sange?. Nu, frate, rogu-te sa nu mergi pana acolo cu nesimtirea, incat sa calci in picioare sudorile de sange pe care le-a varsat Hristos pentru tine si temandu-te de suferinta sa te intorci iarasi la pacatoasa-ti viata de mai inainte. Ci multumeste Domnului pentru marea f darnicie cu care isi varsa sangele pentru tine, ca si cum Sangele Lui ar fi apa, care se evapora intr-o sudoare mare.

Rusineaza-te ca pana acum ai umblat numai dupa placeri si desfatari, in loc sa umbli dupa Domnul, care asa de mult se lupta si se chinuieste pentru tine, dupa cunoscutul proverb ca, cei ce se trudesc mult varsa sudori de sange. Cere-I o picatura din acea dumnezeiasca sudoare pentru deplina tamaduire a rautatilor tale, pentru intarirea slabiciuni lor tale si ea sa te intareasca in asa masura, incat sa nu te mai temi de nici un potrivnic, nici chiar de moartea cea infricosata. Pentru ca, de aceea a varsat Domnul aceasta sudoare, dupa spusa Sf.Teofilact, care zice: "Acestea le-a suferit Domnul ca sa ne arate ca nu cu inchipuire a fost om, ci avand cu adevarat fire omeneasca si supunandu-i-se voii dumnezeiesti".

Suferea pentru pacatele noastre.

Ia aminte, iubitule, la a doua pricina a acestei minunate sudori, care a fost suferinta lui Hristos pentru pacatele noastre caci si acestea se infatisau inaintea dumnezeiestilor Sai ochi, unul cate unul, si in acelasi timp ii inconjura sfanta Sa inima ca tot atatia serpi; de aceea spaima si durerea pe care le avea din pricina lor era mai mare decat toate durerile pe care le-a incercat vreodata un om pe pamant Caci daca rautatea unui singur pacat este aproape nemasurata.

Pentru toate aceste pacate a suferit Hristos in gradina Ghetsimani si a suferit pe masura nespusei dragoste fata de Parintele Ceresc, fata de noi si pentru mantuirea noastra, taina necuprinsa de nici o faptura. Fiecare pacat era ca o sulita infipta in adancul inimii Sale facandu-I o rana mai grozava decat insasi ranile pe care le-a suferit pe tot trupul, incat pacatele noastre erau mult mai greu de indurat decat chiar moartea. De aceea a si ales moartea numai ca sa nimiceasca cu totul si sa scoata din lume acest monstru, pacatul.

O suferinta asa de nemasurata si o astfel de durere nu erau cu putinta sa se afle in alta inima, decat in inima lui Iisus Hristos. Cei mai multi oameni din aceasta lume nu cunosc pe deplin maretia lui Dumnezeu, de aceea nici nu sufar deplin si nici nu simt durerea cum se cuvine pentru jignirile aduse lui Dumnezeu. Sfintii care se afla in stare de fericire, desi cunosc mai deplin maretia lui Dumnezeu, ei nu mai sunt supusi intristarii si durerii, ci in Hristos, fiind unite intreolalta starea de a fi fericit dupa suflet si aceea de a fi patimitor dupa trup, ca fericit cunostea nespusa maretie a lui Dumnezeu, iar ca trup patimitor a suferit fara margini, vazand cum Dumnezeu este dispretuit de fapturile Sale. Si din aceste doua stari, El insusi s-a facut lin nemarginit ocean de suferinta si durere: "S-a marit paharul durerii Lui" (Plangerea lui Ieremia 6,13).

Aceasta nemasurata suma a tuturor nelegiuirilor omenesti, fiind incarcata pe umerii gingasi ai lui Hristos, ca o sarcina enorma si apasandu-L peste masura: "Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii " (loan 1,29), asa de mult i-a intristat inima, incat a facut sa curga sudoare ca picaturile de sange din toate madularele Sale: "Si s-a facut sudoarea Lui ca picaturile de sange ce cad pe pamant" (Luca 22,44). O, pacat, pacat! Cu nemasurata ta greutate ai afundat pe Fiul lui Dumnezeu intr-o mare de suferinta, facandu-L sa se chinuiasca, sa sufere si sa se intristeze asa de mult, incat, negasindu-se om care sa-L mangaie, a fost nevoie sa vina, un inger din cer ca sa-L intareasca: "Si I s-a aratat ingerul din cer, intarindu-L"'(Luca 22,43). Bine te-a vazut proorocul Zaharia, cape o mare bucata de plumb, din pricina greutatii pe care o pricinuiesti celor cete poarta: "Si iata un talant de plumb ridicat si o femeie sedea in mijlocul masurii u a zis ingerul: aceasta este nelegiuirea"(Zah. 5,7).

Socoteste acum, frate, care citesti acestea, ce parte din aceasta grea sarcina provine de la pacatele tale si rusineaza-te pentru povara ce ai pus-o asupra Celui, ce mai dinainte cunostea rautatea ta! Pentru ca pe cat ai simtit placerea tu, facand pacatul, in aceasi masura ai pricinuit intristare si durere lui Iisus, in gradina Ghetsimani, care prevedea pacatul tau. Caci de ai pacatuit mai putin si Iisus ar suferi si ar fi mai putin indurerat, multumeste-I de mii de ori pentru dragostea cu care ti-a purtat pacatele si te-a compatimit desi nu erai vrednic de compatimire - zicand si tu impreuna cu Iov: "Sunt o sarcinapentruTine" (Iov 7,9). Si fiindca El a plans pacatele tale cu lacrimi de sange, dupa cum spune cantecul despre cel amar intristat - ca plange cu lacrimi de sange si dupa cum este scris: "Care in zilele cand era in trup, cu strigare si cu lacrimi a adus rugaciuni si cereri pentru cel ce putea sa-L izbaveasca de moarte" (Evrei 5,7), roaga-L sa-ti dea har sa plangi si tu cu lacrimi miscatoare inainte de a fi judecat, strigand si tu ca lsaia."Lasati-ma sa plang cu amar, nu opriti tanguirea mea" (24,5).

A prevazut nerecunostinta noastra

Ia aminte, frate, la a treia pricina a picaturilor de sudoare ca de sange a Mantuitorului, si anume cunoasterea de mai inainte a nerecunostiintei tale. Daca toti oamenii ar fi raspuns cu o inima recunoscatoare la dragostea si suferintele lui Iisus, atunci, fara indoiala, aceasta I-ar fi fost pricina, ba as putea spune, ca noianul intristarii pentru patimile Sale s-ar fi preschimbat intr-o mare de dulceata. Dar pentru ca aproape toti oamenii, atat necredinciosii cat si crestinii - vrednici de ocara, s-au aratat nerecunoscatori fata de marea dragoste si de chinurile lui Iisus, cunoasterea de mai inainte a nerecunostiintei unei asa de mari multimi de oameni, a adaugat o nespusa durere in inima Mantuitorului. El a prevazut ca suferinta Sa va fi nefolositoare din pricina acestei nerecunostiinte si ca sangele pe care avea sa-L verse pentru rascumpararea lor, dimpotriva, avea sa scrie si mai apasat hotararea de osandire a lor, dupa cum a zis David tanguindu-se: "Cef olos de sangele meu, daca ma voi pogori in stricaciune?" (Ps. 29,11). El a stiut mai dinainte ca sufera si moare pentru proprii sai vrajmasi si inca niste astfel de vrajmasi, care niciodata nu voiesc sa se imprieteneasca cu El, ci vor sa-I fie de-a pururi vrajmasi, pe vecie. El a stiut de mai inainte ca pentru astfel de vrajmasi isi va varsa tot dumnezeiescul Sau sange, ca pentru dansii va fi coplesit de unnoian de batjocuri si chinuri. in scurt, El stia ca pentru astfel de pacatosi nerecunoscatori va cheltui doctoriile cele nepretuite ale patimilor si mortii Sale in zadar, daca acestia din propria lor voie nu vor voi sa fie ajutati si mantuiti, din pricina racelii credintei si dragostei lor, ci vor fi pedepsiti.

De aceea, cine poate intelege marea durere si suferinta pricinuita in inima lui Iisus de cunoasterea mai dinainte a tuturor acestora? Cine poate intelege cata intristare a adaugat Domnului gandul ca sufera atatea si atatea chinuri dar in zadar si fara nadejdea de a-si atinge scopul: adica mantuirea tuturor oamenilor si slava lui Dumnezeu? De aceea, Isaia, apucand inainte a grait: "Zis-am: in zadar m-am ostenit si pentru nimica mi-ant dat taria Mea"(49,4)- Cine poate socoti chinurile indurate ca o biata mama in durerile facerii, care la urma naste un prunc mort? Pentru toate acestea, avea dreptate Domnul sa mearga asa spre tortura, cu sudori ca picaturile de sange: "Sifiind in zbucium, mai cu staruinta se ruga; si sudoarea Lui i se facuse ca picaturile de sange ce pica pe pamant" (Luca 22,44).

Socoteste acum, iubitule cat de mare-i partea pe care ai adaugat-o tu la acest chin al lui Hristos. Caci ce recunostiinta I-ai aratat pentru dragostea Sa? Sau ce rod sau ce folos ai scos pana acum din patimile Lui? Caci indata ce ai iesit din baia cea mantuitoare a sfintei spovedanii (pocainte), pe care El ti-a castigat-o prin scump sangele Sau, te-ai intors iarasi sa te murdaresti cu necuratiile de mai inainte si cu obiceiurile tale nelegiuite. Toate madularele lui Iisus sunt martorele dragostei ce ti-a aratat-o: sangele care a scris in madularele Sale dragostea pentru tine, acelasi scris in ele si nerecunostinta cu care tu raspunzi la dragostea Sa, si totusi tu te multumesti sa-ti reiei viata de mai inainte, slujind cu nepasare Stapanului, caruia ii esti dator cel putin cu sudoarea pentru sudoare, cu sange pentru sange. Rusineaza-te dar amarnic, frate, rusineaza-te pentru nerecunostiinta din trecut si fagaduieste ca de acum sa te arati recunoscator fata de Dumnezeu.

Iar ca incalzire a racelii tale, adauga insusi sangele lui Hristos cel prea cald si vrednic de toata iubirea - care, in chip de picaturi de sudoare, alearga bucuros in toate madularele lui, ca sa-ti tamaduiasca ranele si sa te curete, asa deplin, incat in tot sufletul sau trupul tau sa nu se mai gaseasca nici o pata. Pentru aceasta doar isi varsa Domnul si sudoarea si sangele si anume: sa curateasca Biserica si s-o faca frumoasa si fara de pata sau meteahna, dupa cum zice dumnezeiescul Pavel: "Hristos a iubit Biserica si s-a dat pe Sine pentru dansa, ca s-o sfinteasca, curatind-o cu baie de apa ca s-o infatiseze SiesiBiserica slavita, neavand pata sau meteahna sau altceva de acest fel, cisa fie sfanta si fara prihana" (Evrei 5,25).

 

30 Martie 2012

Vizualizari: 5424

Voteaza:

Hristos a varsat sudoare ca picaturi de sange 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE