Marea Miercuri - Impartasirea

Marea Miercuri - Impartasirea Mareste imaginea.


Sfanta si Marea Miercuri - celor ce se pregatesc pentru Sfanta Impartasanie

"Si a zis Iosua poporului: Curatiti-va pentru dimineata, ca maine va face Domnul minuni intru voi." (Iosua 3, 5)

Asa grai oarecand Isus lui Navi catre poporul evreiesc, care se pregatea sa treaca Iordanul. S-ar parea ca Iordanul trebuia sa serveasca ca mijloc de curatire si, cu toate acestea, pentru a intra intr-insul, poporul trebuia sa fie deja curat. Se apropia savarsirea unei minuni, si unde se arata degetul lui Dumnezeu, acolo se cere curatie si sfintenie. Curatiti-va, deci, ca maine va face Domnul minuni intru voi!

Noi, fratilor, n-avem de trecut Iordanul, ci avem sa ne apropiem la masa Domnului, avem sa ne impartasim cu Trupul si Sangele Mantuitorului nostru. Si ce este mai mare: apele Iordanului sau Sangele Fiului lui Dumnezeu? O, cu adevarat, va raspunde fiecare dintre voi, mai mare si mai mult, de o mie de ori mai mult decat Iordanul este aici (Lc. 11, 31). Deci, curatiti-va, strigam si noi cu glasul lui Navi, curatiti-va, ca maine va face Domnul minuni intru voi, va face lucruri in fata carora sunt cu totul mici si neinsemnate toate minunile Sinaiului si Sionului.

Curatiti-va! Nu se poate ca, chiar si cei mai sarguinciosi pentru propria mantuire sa nu gaseasca in fiinta lor ceva necurat cand vor patrunde mai adanc in inima lor si-si vor da bine seama de ce se vor apropia si ce vor primi maine. Daca ochiul Celui atotputernic pana si in ingeri - dupa cum se spune in cartea dreptului Iov - vede cateodata ceva necurat (Iov 4, 18), apoi oare in noi sa nu vada? Daca pana si apostolii au trebuit sa se spele pentru a se apropia la Cina cea de Taina, apoi noi sa indraznim a ne apropia fara sa fim spalati la suflete?

Noi cu toti daca vom zice ca pacat nu avem, ne amagim si adevar nu este intru noi (I In. 1, 8). Noi cu totii, suntem pacatosi, cu totii avem nevoie de curatire! Dar ce vom zice despre aceia dintre noi care au avut nenorocirea ca in timpul trecut sa lase gradina sufletului lor fara nici o ingrijire, au trait cum s-a intamplat si au lucrat dupa cum i-au povatuit imprejurarile, dupa cum le-au poruncit poftele lor? Unii ca acestia, intorcandu-se acum inlauntru camarii sufletului lor, vor afla, poate, ca ea este cu totul stricata si pustie; unii ca acestia, privind in oglinda constiintei lor, vor vedea, poate, ca in ei, din cap pana la picioare nu este nimic intreg, ci totul este numai o rana (Is. 1, 6).

Unii ca acestia, dorind iertare, indrazni-vor ei oare sa se apropie la masa Domnului inainte de a se curati? Unii ca acestia, din cauza multimii ranilor sufletesti de care sufera, ar trebui sa fie nevoiti a se abtine cu totul pentru un timp de la masa Domnului, dar o indepartare indelungata de la aceasta masa datatoare de sanatate este insotita de o mare primejdie si pierdere pentru suflet.

Sufletul, indepartandu-se de dumnezeiasca impartasanie mai multa vreme, foarte usor poate, dupa cum zice Sfantul Ioan Gura de Aur, sa fie sfasiat de lupul cel gandit (Rugaciunea a II-a inainte de Impartasanie). De aceea, sa se apropie toti cei dezlegati catre masa cea dumnezeiasca, ca sa primeasca doctoria cea sufleteasca si sa guste din mancarea cea duhovniceasca pentru a se intari in lupta nevazuta, dar inainte de a se apropia, sa se curete cu apa pocaintei si a marturisirii.

Pentru acest lucru mare trebuie sa sacrificam nu numai cateva ceasuri, ci tot timpul vietii noastre, dar si in cele cateva ceasuri ce ne raman pana maine, putem face foarte mult: putem pune inceput adevaratei pocainte, putem capata dezlegare de pacatele trecute si, in fine, putem primi binecuvantare pentru a face fapte bune in viitor.

Daca inceputul unui lucru oarecare nu cuprinde in sine toata continuarea si sfarsitul lui, apoi, pe de alta parte, nici continuarea si sfarsitul unui lucru nu poate exista fara inceput. Trebuie mai intai sa incepem, pentru ca sa terminam ceva. Deci, incepe, crestine, acum ceea ce trebuie sa continui toata viata ce-ti mai ramane de trait. Incepe ceea ce pana acum n-ai inceput si fara de care tu nu esti nici crestin, nici om. Incepe lucrarea mantuirii tale!

Cu ce poti tu termina mai bine Sfanta patruzecime, daca nu cu hotararea sfanta de a pune capat pacatelor tale? Cu ce poti tu oare mai bine a intampina ziua cea luminata a invierii, daca nu cu insasi scularea ta din mormantul patimilor si al viciilor?

Iti vine greu sa te desparti pentru totdeauna de viciu? Dar ce vrei? Vrei sa fii vesnic robul lui? Trebuie deci sa arunci din mana acest sarpe care, dezmierdandu-ti privirile cu serpuiturile si impestritarea pielii sale, te invenineaza in acelasi timp cu otrava mortii vesnice. Nu se poate sa ramai vesnic pacatos si sa nu devii un diavol. Si vei voi oare pentru hatarul pacatului sa devii diavol? Pacatul ti-a procurat tie placere? Dar oare nu el te-a amarat de mii de ori? Multa vreme oare au inflorit rozele? Si ghimpii lor te impung si acum, te impung aici, dar ce va fi dincolo? Grabeste-te deci sa iesi din prapastie pana cand esti chemat de afara, pana cand ti se intinde mana de ajutor, pana cand n-ai pierdut cu totul cararea, pana cand propria ta greutate nu te-a afundat inca in fundul prapastiei.

Daca pentru mantuirea sufletului ti s-ar cere ceva mai mult, tu trebuie numaidecat sa faci tot ceea ce ti se cere, caci tu esti acela care nu pregeti nici un singur moment de a face orice ti s-ar cere pentru mantuirea trupului. Si ce este oare trupul in comparatie cu sufletul? Trupul, oricat l-ai pazi tu, peste catva timp te va parasi, se va culca in mormant si va deveni prada stricaciunii. Sufletul insa e vesnic al tau, e vesnic cu tine! Si tocmai de dansul sa nu te ingrijesti? Tocmai pentru dansul sa nu induri cate ceva? Si ce sa induri? Ce ti se cere?

Nu ti se cere decat sa-ti marturisesti pacatele tale, pe care de altfel le stie deja Dumnezeu, le stiu toti ingerii si, poate, chiar si multi dintre oameni. Nu ti se cere decat sa urasti pacatul, care te-a instrainat de Dumnezeu, ti-a ucis sufletul si trupul tau si te-a aruncat in iad si in gheena. Nu ti se cere decat sa te ingretosezi de el in viitor cu acea ingretosare care nu se poate sa nu existe in tine si acum, daca ai simtit catusi de putin dulceata otravitoare a indulcirilor pacatului. Pot oare sa fie cerinte mai drepte, mai usoare si mai necesare ca acestea? Si cand nici acestea nu le vei implini si vei pieri asa, ceea ce la sigur ti se va intampla daca nu le vei implini, atunci si tie va trebui sa-ti zicem ca pieirea ta dintru tine este (Os. 13, 9).

Deci, fratilor, curatiti-va si iarasi zic, curati-ti-va! Daca veti face aceasta, daca va veti impaca cu Dumnezeu, daca veti pune inceput de indreptare si veti fagadui ca va veti petrece cealalta vreme a vietii voastre in curatie si dreptate, atunci maine va face Domnul minuni intru voi.

Iar daca nu va veti curati, daca va veti apropia de paharul mantuirii fara sa va ganditi, fara sa va pocaiti si cu fatarnicie, atunci vrajmasul mantuirii nu va zabovi a face intru voi lucruri grozave, caci se va intoarce la voi impreuna cu alte sapte duhuri mai rele decat dansul (Lc. 11, 26). Si atunci vor fi cele de pe urma ale voastre mai rele decat cele dintai. Amin.

Inochentie al Odesei

30 Martie 2012

Vizualizari: 1972

Voteaza:

Marea Miercuri - Impartasirea 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE