Cuvant pastoral la Sfintele Pasti 2011 - IPS Teofan

Cuvant pastoral la Sfintele Pasti 2011 - IPS Teofan Mareste imaginea.

† TEOFAN
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL IASILOR SI MITROPOLIT AL MOLDOVEI SI BUCOVINEI


Iubitilor preoti din parohii, cuviosilor vietuitori ai sfintelor manastiri si dreptcredinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iasilor: har, bucurie, iertare si ajutor de la Dumnezeu Cel in Treime preaslavit – Tatal, Fiul si Duhul Sfant!

"Praznuim omorarea mortii, sfaramarea iadului si incepatura altei vieti, vesnice”(1)

Frati crestini, surori crestine,

HRISTOS A INVIAT!
ADEVARAT A INVIAT!

Acestea sunt cuvintele pe care le rostim de nenumarate ori in noaptea Sfintelor Pasti si in toate zilele pana la Inaltare. Repetarea acestor cuvinte implica raspunsul la framantarea esentiala, constientizata sau nu, care macina sufletul si mintea omeneasca, cea legata de moarte si de viata vesnica: De ce murim?, Ce se intampla dupa moarte?, Care este rostul vietii?, De ce ne dispar prietenii si cunoscutii?

De aceea, in aceasta noapte de lumina se cuvine sa meditam la taina Invierii lui Hristos, sa meditam la moartea noastra, sa meditam la mortii nostri, sa meditam la viata.
Dintotdeauna, omul a fost preocupat de moarte; s-a infricosat de ea, a fugit de ea, a cautat tot felul de formule pentru a o depasi. De obicei, in fata mortii semenilor, omul are acum, precum altadata, sentimentul disparitiei definitive. Conceptia care a dominat lumea in vechime este descrisade Solomon, cu mii de ani in urma, in aceste cuvinte: In ochii celor farade minte, dreptii sunt morti cu desavarsire si iesirea lor din lume li se pare mare nenorocire. Si plecarea lor dintre noi, un prapad (2). Nenorocire, prapad sunt cuvinte care defineau altadata, ca si acum, moartea proprie sau a celor din jur. In pofida acestei atitudini, o licarire de sperantase ivea incadin timpurile vechi: Sufletele dreptilor sunt in mana lui Dumnezeu si chinul nu se va atinge de ele… Ei sunt in pace. Chiar daca, in fata oamenilor, ei au indurat suferinte, nadejdea lor este plina de nemurire. Si fiind pedepsiti cu putin, mare rasplata vor primi, caci Dumnezeu i-a pus la incercare si i-a gasit vrednici de El. Ca pe aur in topitoare, asa i-a lamurit si ca pe o jertfa de ardere intreaga i-a primit. Straluci-vor in ziua rasplatirii (3).

Cu toate aceste indemnuri spre nadejdea in nemurire, oamenii timpurilor de dinainte de Hristos erau dominati de conceptia ca dupa moarte nu mai exista nimic. Golul, tacerea, intunericul, nemiscarea, nefiinta erau termenii care defineau trecerea omului prin moarte. Chiar si intre evrei, pe vremea Mantuitorului, erau unii care nu credeau in inviere (4).

Intr-o lume astfel dominata de moarte, coboara la plinirea vremii (5) Dumnezeu, izvorul vietii si al nemuririi. Hristos-Dumnezeu ia chip de om, traieste printre oameni, poarta povara pacatelor lor, primind rastignirea drept rasplata. Mort pe cruce, Hristos Domnul este pus in mormant, dar a treia zi mormantul este gasit gol. Hristos inviaza din morti, este vazut de oameni, vorbeste cu ei, cineaza cu ei, se bucura impreuna cu ei. Istoria omenirii intra intr-o alta faza a desfasurarii ei. Prin moartea lui Hristos, moartea este desfiintata in realitatea ei distrugatoare si, prin Invierea Lui, oamenii primesc darul nemuririi.

Iubiti credinciosi,

In noaptea Sfintelor Pasti, noi, crestinii, suntem chemati sa patrundem adanc in taina acelui mormant gasit gol a treia zi dupa moartea lui Hristos, in taina a ceea ce s-a petrecut atunci pentru viata lumii, pentru viata fiecarei fiinte umane, pentru existenta universului.

Indrazniti, pamantenilor!, Indrazniti, muritorilor! (6) Sunt cuvinte prin care Biserica ne cheama sa indraznim a cunoaste, a recunoaste, a primi adevarul ca moartea a fost golita de continutul ei distrugator prin moartea si Invierea lui Hristos. Imnele rostite la sfintele slujbe in aceste zile dau marturie in acest sens: Puterea mortii si stricaciunea ai stricat-o cu moartea Ta cea de viata aducatoare, Stapane, si tuturor ai izvorat viata vesnica si oamenilor celor muritori inviere le-ai daruit (7); Hristos, Mantuitorul nostru, (…) stapanirea mortii a zdrobit (8), prin moartea Sa, imparatia mortii a surpat (9) si ne-a scos pe noi din intuneric si din umbra mortii (10).

Recunoastem in aceste cuvinte marturisirea adevarului ca Invierea lui Hristos are drept scop invierea omului. Invierea lui Hristos este invierea omului. Un teolog ortodox al zilelor noastre afirma ca Invierea Domnului fara invierea omului, fara abolirea mortii ar fi un adevar incomplet (…) fara nici o legatura cu peripetia existentiala a fiecarui om, cu viata si cu moartea lui (11). De aceea, taina mortii si a Invierii lui Hristos o traieste Biserica drept mod si cale care fac pe fiecare om partas al vietii dumnezeiesti, al nemuririi si al nestricaciunii (12): modul de existenta al lui Hristos devine modul vietii (13) pentru tot omul care se deschide spre revarsarea in el a tainei mortii si Invierii Dumnezeului-Om, Iisus Hristos.

Pentru a intelege moartea noastra si a celor din jur in adevarata sa semnificatie si a o accepta fara caderea in disperare, Biserica ne asaza in fata moartea si Invierea lui Hristos. Din Crucea Rastignirii si din mormantul Invierii izvorasc intelegerea sensului mortii noastre si puterea invierii noastre. Sfantul Apostol Pavel explica legatura dintre moartea si Invierea lui Hristos, pe de o parte, si moartea si invierea noastra, pe de alta parte. Daca Hristos a inviat, inviaza si cei ce L-au primit pe El in viata lor: Daca am murit impreuna cu Hristos, spune Sfantul Pavel, vom si invia impreuna cu El. Daca ramanem intru El, vom si imparati cu El; de-L vom tagadui, si El ne va tagadui pe noi (14). DacaHristos n-a inviat, nici mortii nu inviaza (15). In acest caz, totul este zadarnic. Zadarnica ne este viata, zadarnica ne este trecerea prin moarte, zadarnica este si credinta noastra: Dar acum, continua Apos-tolul neamurilor, Hristos a inviat din morti fiind incepatura(a invierii) celor adormiti. Ca de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si invierea mortilor. Caci, precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia (16).

Dreptmaritori crestini,

Acum aproape doua milenii au avut loc moartea si Invierea lui Hristos. Din acel moment, oamenii au avut posibilitatea sa inteleaga cu adevarat rostul vietii si al mortii, rostul existentei pe pamant si a ceea ce se intampla dupa moarte. O parte a umanitatii s-a lasat cuprinsa de adevarul Invierii lui Hristos, o alta parte a contestat si contesta acest adevar.

Este de datoria noastra, a celor nascuti si crescuti sau convertiti la credinta dreptslavitoare in moartea si Invierea lui Hristos, sa cautam a ne altoi continuu pe tulpina numita Hristos pentru a fi partasi si ai Invierii Lui (17). Din martori si traitori in propria noastra viata ai mortii si Invierii lui Hristos, suntem chemati sa marturisim acest adevar catre cei de aproape si catre cei de departe. Cuvantul ingerului rostit femeilor purtatoare de mir aflate langa mormantul de unde inviase Hristos safie cuvantul nostru adresat lumii: Pentru ce-L cautati printre morti, ca pe un om, pe Cel ce este intru lumina cea pururea fiitoare? Alergati si vestiti lumii caa inviat Domnul, omorand moartea, caeste Fiul lui Dumnezeu, Cel ce mantuieste neamul omenesc (18).

Omenirea are nevoie imensa de martori si marturisitori ai Invierii lui Hristos pentru a nu se lasa stapanita de duhul mortii, care se impregneaza tot mai mult in mintea si inima oamenilor.

Safim, asadar, oameni ai Invierii, fii si fiice ai Invierii. Taina Invierii lui Hristos sane cuprinda fiinta launtrica si, de aici, lumea sa fie patrunsa de biruinta lui Hristos asupra mortii si intunericului.

Cum putem face aceasta? Acceptandu-L pe Hristos in viata noastrasi inradacinandu-ne noi pe viata Lui. Prin rugaciune, prin participarea la Sfintele Taine, viata lui Hristos devine viata noastrasi viata noastra devine viata Lui. Prin post si prin metanii intampinam in trupul nostru stricacios harul Invierii (19). Prin iubirea de vrajmasi, prin iertare si smerenie, mintea, inima si sufletul nostru devin locasuri ale Duhului Sfant. Prin fapte de milostenie preluam asupra noastra suferinta semenilor, fiind urmatori lui Hristos Care a luat asupra Sa suferinta intregului neam omenesc.

Suntem fii si fiice ai Invierii si prin pastrarea legaturii, prin rugaciune si milostenie, cu cei plecati dintre noi. Precum Domnul Hristos a coborat la iad intre cei morti la Invierea Sa, tot astfel suntem chemati sa mergem la mormintele cunoscutilor spre a le vesti nadejdea Invierii, rugandu-ne pentru odihna sufletelor lor. Sa nu-i uitam pe eroii neamului, pe cei morti in inchisori, pe cei doborati de furia cutremurelor sau a revarsarilor de ape. Suferinta lumii sa fie suferinta noastra, caci numai asa ne asemanam cu Hristos in moartea Lui pentru a fi partasi ai Invierii Lui.

Asezandu-va la inima aceste ganduri, rog pe Dumnezeu sa va invesmanteze viata cu multa lumina, sa va daruiasca pace in suflet, sa va ocroteasca familia, pruncii, ogorul si tot ce va este drag. Iubirea fata de toti sa va umple de inviere, deoarece cine nu iubeste pe fratele sau ramane in moarte, iar noi stim ca am trecut din moarte la viata, pentru ca iubim pe frati (20), dupa cuvantul Sfantului Ioan Evanghelistul.

Bucurati-va intru Domnul! Raspanditi bunatate in jur! Fiti purtatori de inviere! Marturisiti tuturor ca Hristos a inviat!

Al vostru parinte si frate catre Dumnezeu rugator,


† Teofan
Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

 

 

 

 

 

 

 

Note bibliografice:

1. Cantarea a VII-a, 3 de la Canonul Utreniei din noaptea Invierii.
2. Cartea intelepciunii lui Solomon 3, 2-3.
3. Cartea intelepciunii lui Solomon 3, 1.3-7.
4. Matei 22, 23; Marcu 12, 18; Luca 20, 27; Fapte 23, 8.
5. Galateni 4, 4.
6. Cantarea a VI-a – Canonul Mironositelor 2, 3 de la Canonul Utreniei din Duminica a treia dupaPasti.
7. Stihira I la Stihoavna Utreniei, glasul al doilea.
8. Stihira a II-a la "Doamne, strigat-am” de la Vecernia din Duminica Invierii.
9. Stihira a III-a la "Doamne, strigat-am” de la Vecernia din ziua de Miercuri a Saptamanii Luminate.
10. Stihira a VI-a la "Doamne, strigat-am” de la Vecernia Duminicii a treia dupaPasti.
11. Christos Yannaras, Abecedar al credintei, Editura Bizantina, Bucuresti, 2007, p. 137.
12. Ibidem.
13. Ibidem, p. 143.
14. 2 Timotei 2, 11-13.
15. Cf. 1 Corinteni 15, 16.
16. 1 Corinteni 15, 20-22.
17. Romani 6, 5.
18. Ipacoi, glasul al 4-lea, Randuiala Ceasurilor Sfintelor Pasti.
19. Arhimandritul Sofronie, Cuvantari duhovnicesti, vol. 1, Editura Reintregirea, Alba Iulia, 2004, p. 123.
20. 1 Ioan 3, 14.

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 1742

Voteaza:

Cuvant pastoral la Sfintele Pasti 2011 - IPS Teofan 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE