Invierea Domnului, chemare spre marturie luminatoare

Invierea Domnului, chemare spre marturie luminatoare Mareste imaginea.

Invierea Domnului, chemare spre marturie luminatoare
Stockholm, 2013

 
† MACARIE,
Din harul lui Dumnezeu Episcop al romanilor ortodocsi din Europa de Nord,
Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal si iubitilor credinciosi si credincioase, sfanta imbratisare pascala si salutul binecuvantat
"Hristos a inviat!’’

Iubiti frati si surori in Hristos - Lumina biruintei,
Si la aceasta Liturghie pascala, ca de fiecare data cand rostim Crezul Bisericii, incheiem marturisirea noastra astfel: "Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie. Amin!’’. Suntem la praznicul Invierii si intelegem deplin aceasta realitate ca daca Hristos a inviat din morti, cu totii vom invia in ziua cea de apoi.

Acest adevar ne este transmis de catre Insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos prin cuvintele Sale, amintite si in citirea Evangheliei de la Slujba inmormantarii: "Adevarat, adevarat zic voua, ca vine ceasul, si acum este, cand mortii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si cei ce vor auzi vor invia. (…). Nu va mirati de aceasta; ca vine ceasul in care toti cei din morminte vor auzi glasul Lui, si vor iesi cei ce au facut cele bune, spre invierea vietii, iar cei ce au facut cele rele spre invierea osandirii’’ (Ioan V, 25; 28-29).

Sfantul Apostol Pavel raspunde celor neincrezatori si arata ca: "Daca nu este inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat. Si daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica este si credinta voastra. Ne aflam inca si martori mincinosi ai lui Dumnezeu, pentru ca am marturisit impotriva lui Dumnezeu ca a inviat pe Hristos, pe Care nu L-a inviat, daca deci mortii nu inviaza.” (I Corinteni XV, 13-15).

Apostolul neamurilor dovedeste ca Hristos Cel Inviat din morti a confirmat invierea noastra a tuturor, fiindca precum toti oamenii au murit in Adam, asa toti vor invia intru Hristos (noul Adam), El fiind incepatura a invierii celor adormiti (I Corinteni XV, 20-22). La invierea cea de obste, trupurile celor inviati vor deveni transparente si imponderabile, asemenea trupului inviat al Mantuitorului nostru Iisus Hristos, dupa cum ne incredinteaza acelasi Apostol, "caci trebuie ca acest trup stricacios sa se imbrace in nestricaciune si acest trup muritor sa se imbrace in nemurire” (I Corinteni XV, 53).

De altfel, cu multe veacuri in urma, Proorocul Iezechiel a primit mareatavedenie a invierii de obste, pe care Biserica ne-o pune inainte an de an, catre sfarsitul Slujbei Deniei din Vinerea Mare, cand un camp urias plin de oase uscate se reinsufletesc la porunca Domnului prin suflarea Lui: "Asa graieste Domnul Dumnezeu: Iata, Eu voi deschide mormintele voastre si va voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre si va voi duce pe voi in tara lui Israel. Astfel veti sti ca Eu sunt Domnul, cand voi deschide mormintele voastre si va voi scoate pe voi, poprul Meu, din mormintele voastre. Si voi pune in voi duhul Meu si veti invia si va voi aseza in tara voastra si veti sti ca Eu, Domnul, al zis aceasta si am facut, zice Domnul’’ (Iezechiel XXXVII, 12-14).

Lumina pe care o primim de la preot la inceputul slujbei de Inviere si iesirea noastra cu facliile aprinse in afara locasului de inchinare, simbolizeaza si ea invierea de pe urma a tuturor oamenilor. De aceea iluminam in aceasta noapte mormintele crestinilor si impartim ofrandele pascale in spatiul sacru al cimitirului bisericii, aratand ca toti laolalta suntem pregatiti pentru Inviere. Hristos a inviat acum nu doar pentru noi cei vii, ci si pentru cei adormiti care odihnesc in morminte, asteptand ziua Domnului cea mare si slavita, a invierii tuturor.

Dragii mei fii si fiice sufletesti,
Postul Mare a fost un timp de pregatire a trupului si a sufletului pentru primirea Luminii dumnezeiesti, o primire care asa cum spun rugaciunile Tainei Botezului ne transforma si pe noi in fii si fiice ai luminii. Trupul nostru, zidit de Dumnezeu pentru a insoti sufletul pe calea mantuitoare, a participat la sensibilizarea duhovniceasca prin detasarea de dependentele pamantesti. Prin post noi am eliberat firea pamanteasca de legaturile materiei si am dovedit ca vointa noastra este mai puternica decat instinctele si poftele.

Astfel am inteles ca trupul, in identitatea lui de neconfundat, este parte din ceea ce Domnul a randuit sa ne daruiasca spre calauzire. Postul si asceza desi sunt acte prin care trupul este pus la incercare, nu sunt manifestari ale dispretuirii firii, ci dimpotriva, sunt mijloace de sensibilizare a materiei, pentru ca Hristos sa straluceasca in fiecare dintre noi prin reinnoirea Botezului in Pastile care prefigureaza, asa cum spunem de fiecare data, dupa impartasanie, "ziua cea neinserata a Imparatiei”.

Acest Post Mare a fost si pentru noi crestinii din Nordul Europei o cale inedita de sensibilizare. Precum in pildele din Pateric, ne-a scos si noua Dumnezeu in drumul pregatirii noastre, ocazii de dovedire a constiintei legaturii dintre cuvant si fapta. Fiecare dintre noi poate identifica multe semne ale impreuna-calatoririi lui Hristos cu noi, dar pe care le vom intelege deplin doar atunci cand vom sta cu Hristos la masa, in Casa Tatalui. V-as pune la suflet un astfel de semn pe care il putem citi macar in parte prin prisma acestei intelegeri.

Doi romani frati de-ai nostri, veniti in tarile nordului pentru a cauta un trai mai bun, si-au gasit sfarsitul vietii trupesti unul in Suedia, iar celalalt in Danemarca. Fara "asigurarile sociale ” din aceasta lume, trupurile celor doi, Constantin-Gheorghe (23 ani) si Mihai (47 ani), ar fi urmat sa fie arse. Primirea acestei vesti ne-a intristat amarnic, dar asa cum stim ca pentru crestin moartea este inceputul invierii, al doilea sentiment a fost cel de nadejde.

Biserica este mama noastra si toti suntem frati. Constientizarea acestei realitati ecleziale m-a facut sa chem intreaga familia mare a eparhiei noastre la o marturie concreta de constiinta bisericeasca. Asa cum o mama lovita de tragedia mortii unui prunc nu se poate linisti pana nu implineste randuiala crestina, nici Biserica si fiii ei nu-si pot gasi linistea pana nu-si manifesta dragostea, credinta si responsabilitatea pentru fii, in orice situatie s-ar gasi acestia, si mai ales atunci cand e vorba de moarte, fie ea trupeasca sau sufleteasca.

Rolul nostru a fost de a manifesta durerea, dar in acelasi timp si nadejdea si increderea in coresponsabilitatea crestina a celor pe care-i pastorim. Preoti si credinciosi din Norvegia, Suedia si Danemarca ati raspuns la aceasta chemare si astfel, de sarbatoarea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, tanarul Constantin-Gheorghe a ajuns in localitatea natala, unde isi va dormi somnul de veci pana la a Doua Venire a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, iar dupa cateva zile a fost repatriat din Danemarca si trupul neinsufletit al lui Mihai.

Preaiubitii mei,
V-ati putea intreba de ce este atat de importanta aceasta marturie ? Nu ar fi fost mai util sa lasam viii cu viii si mortii cu mortii si sa dam bruma noastra de milostivire saracilor ?

Omul este o Taina a manifestarii iubirii creatoare a lui Dumnezeu. Trupul omului este templu al Duhulu Sfant. Noi marturisim credinta in invierea cu trupul a mortilor. Atunci cum sa nu fim sensibili la situatiile in care trupurile asociate mantuirii fiecaruia dintre noi ar putea fi sterse din memoria creatiei prin ardere ?

V-ati mai putea intreba fiecare dintre dumneavoastra, mai ales aici in Europa de Nord unde incinerarea a devenit un act comun, la care omul civilizat nici nu mai este crestineste sensibil, de ce atata sensibilitate la modul de despartire a noastra de trupul acesta stricacios ? De ce intoarcerea in tarana prin descompunere ar fi mai crestina decat intoarcerea prin ardere ?
Prin intoarcerea fireasca in pamantul din care am fost luat, identitatea fiecaruia dintre noi se uneste cu cele zidite de Dumnezeu. Acesta este pana la a Doua Venire a Domnului ultimul act de impartasire trupeasca a omului cu creatia, si prin aceasta cu Creatorul, iar prin inhumarea crestinilor care isi vor incheia pe rand petrecerea pamanteasca, pana la sfarsitul veacurilor, am putea vorbi si de o impartasire continua a creatiei cu Taina Bisericii, prezenta si in trupurile noastre innoite in Hristos.

Arderea trupurilor impiedica acest ultim act de impartasire. Cunoastem faptul ca osemintele mentin vie identitatea biologica a celui raposat pe cand cenusa celui incinerat nu mai pastreaza in ea identitatea firii omenesti. Focul sterge chipul lui Dumnezeu din trupul nostru si nu mai este vorba de o intoarcere a noastra din cele din care am fost alcatuiti, ci o stergere a identitatii noastre, din ultimul act al peregrinarii trupesti.

Dreptmaritori frati si surori in Hristos Cel Rastignit si Inviat,
Iata de ce este pentru noi atat de important ca trupul sa se intoarca firesc in cele din care a fost alcatuit. Iata, intelegerea cu care ne-au binecuvantat fratii nostri Constantin-Gheorghe si Mihai care au primit comuniunea cu lucrarea Ziditorului si datorita marturiei dumneavoastra de solidaritate si de responsabilitate.

Pornind de la aceasta marturie pe care cei ce au auzit glasul pastorilor au dat-o, intelegem si modul in care Dumnezeu ne cheama sa fim partasi lucrarii Lui, sa fim mana Sa in creatie pana la sfarsitul veacurilor si inviind launtric, trezindu-ne din neputintele grijilor de zi cu zi, sa fim si pentru altii sprijin spre implinirea celor randuite din veac de Dumnezeu.

Sa nu uitam ca lumea are nevoie sa se impartaseasca de Invierea lui Hristos prin desteptarea noastra. Sa nu uitam ca suntem aluatul care dospeste framantatura lumii si destinul lumii depinde si de marturia noastra. Sa ne unim cu lumina Invierii si noi insine sa devenim fii si fiice ai luminii pentru ca lucrarea lui Hristos sa se-mplineasca si prin noi. Marturisind prin faptele noastre ca Hristos a Inviat, nadajduim ca macar unii dintre cei pe care Dumnezeu ni i-a scos in cale se vor deschide spre primirea adevaratei Lumini.

Hristos a Inviat!
Cu binecuvantare si dragoste parinteasca,
al vostru rugator catre Domnul si de tot binele voitor,

† Episcopul Macarie al Europei de Nord

Data in resedinta noastra episcopala din Stockholm, Suedia, la Praznicul Invierii Domnului, in anul mantuirii 2013.

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 437

Voteaza:

Invierea Domnului, chemare spre marturie luminatoare 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE