Invierea Domnului - IPS Teofan

Invierea Domnului - IPS Teofan Mareste imaginea.

IISUS HRISTOS – BUCURIA CEA VEŞNICĂ

Scrisoare pastorală la sărbătoarea Învierii Domnului 
Iaşi, anul mântuirii 2015 


† TEOFAN,
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL IAŞILOR ŞI
MITROPOLIT AL MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI


Iubiţilor preoţi din parohii,
cuvioşilor vieţuitori ai sfintelor mănăstiri şi
drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu
din Arhiepiscopia Iaşilor:
har, bucurie, iertare şi ajutor de la Dumnezeu Cel
în Treime preaslăvit – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt

 

„Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure. Şi să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută;
că a înviat Hristos, Bucuria cea veşnică.”

Iubiţi fraţi preoţi,
Iubiţi credincioşi,

Hristos a înviat!

Trăim în aceste zile sub semnul Învierii Domnului Hristos. Mărturisirea că „Hristos a înviat!” şi confirmarea acesteia prin cuvintele „Adevărat a înviat!” aduc în suflet o stare de pace, seninătate şi, mai ales, de bucurie.

De ce, oare, simţim mai multă bucurie de Paşti decât în alte zile ale anului? De unde vine aceasta? Ce anume aduce atâta mulţime de oameni la biserică în noaptea Paştilor?

Sunt întrebări spuse sau nespuse care aşteaptă răspuns pentru a conştientiza mai adânc şi mai real frumuseţea şi bucuria acestei sărbători.

Sfânta Evanghelie, Vestea ce Bună, începe cu mărturi-sirea bucuriei din noaptea Naşterii lui Hristos – „Iată, spune îngerul, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi S-a născut azi Mântuitor” (Lc. 2, 10-11) – şi se încheie cu bucuria Apostolilor la Înălţarea Domnului: „Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare” (Lc. 24, 52).

Între bucuria Naşterii şi bucuria Înălţării la cer a Domnului Hristos se află taina Crucii şi a Învierii Sale, izvor de mare bucurie pentru oameni. „Femeile mironosiţe, spune Părintele Dumitru Stăniloae, aflând de la înger despre Învierea Domnului, aleargă cu frică şi cu bucurie mare să ducă această veste ucenicilor. Justificând bucuria lor, primul cuvânt pe care li-l adresează Iisus Cel înviat la întâlnirea cu ele este: «Bucuraţi-vă!» (Mt. 28, 9). De atunci cei ce cred aleargă cu aceeaşi bucurie debordantă în noaptea Paştilor şi în zilele următoare, vestind tuturor celor pe care îi întâlnesc: «Hristos a înviat!». Bucuria este starea sufletească principală pe care a produs-o vestea Învierii în cei care ştiau că viaţa lor sfârşeşte în moarte. Bucuria aceasta se menţine continuu, dar se actualizează în noaptea Paştilor.”

De-a lungul veacurilor, creştinii au trăit sărbătoarea Sfin-telor Paşti ca răstimp de mare bucurie. Cântările Bisericii au subliniat în mod special această realitate: „Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure. Şi să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută; că a înviat Hristos, Bucuria cea veşnică” . „Să ne veselim dumnezeieşte, că a înviat Hristos” , rosteşte cântarea Bisericii. De ce aceasta? Pentru că „iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat” .

Drept-măritori creştini,

Mare este bucuria acestor zile, în mod special pentru cei care se străduiesc să trăiască în duh creştin autentic, pentru toţi cei care îşi iau în serios credinţa. În acelaşi timp, se cuvine să recunoaştem că mulţi dintre semenii noştri nu cunosc această bucurie, după cum mulţi dintre fiii şi fiicele Bisericii nu trăiesc în mod real bucuria de a fi creştin. Mai mult, constatăm, cu durere, că de multe ori nici noi înşine nu trăim bucuria Învierii în adevărata sa adâncime şi cuprindere.

Întrebarea fundamentală este aceasta: de ce nu se regăseşte lumina bucuriei lui Hristos în viaţa multor creştini? În câţi dintre noi, creştinii, se descoperă ca fiind trăită per-manent şi cu toată intensitatea bucuria Învierii pe care Biserica o prezintă atât de frumos în slujbele şi cântările închinate Marelui Praznic al Paştilor, precum auzim: „Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile! Paştile cele preacinstite nouă ne-au răsărit! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm! O, Paştile, izbăvire de întristare! Că astăzi, din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând: Vestiţi Apostolilor” ? Câţi dintre noi „ne veselim dumnezeieşte” , mărturisind prin propria noastră viaţă cuvintele: „O, dumnezeiescul! O, iubitul! O, preadulcele Tău glas! Căci cu noi ai făgăduit să fii până la sfârşitul veacului, Hristoase. Pe Care întărire de nădejde credincioşii avându-Te, ne bucurăm!” ?

Auzind aceste imne liturgice, mulţi dintre noi le socotim frumoase, pline de poezie, cu mult farmec dumnezeiesc. Aici este marea problemă: recunoaştem că sunt frumoase, poetice şi fermecătoare, dar nu suntem cuprinşi în miezul lor de taină, de adevăr fundamental.

Adevărul mărturisit de cântarea Bisericii nu ne atinge în fibra cea adâncă a sufletului, nu ne schimbă viaţa, nu ne converteşte mintea. De ce, oare? „Deoarece noi încă nu am biruit patimile, nu putem trăi deplin bucuria Învierii” , ne spune marele duhovnic Sofronie, ucenicul Sfântului Siluan Athonitul. Patimile, în diferite forme de manifestare şi intensitate, sunt cauzatoare, în ciuda aparenţelor, de o imensă tristeţe.

De ce nu descoperim bucuria Învierii în toţi creştinii? Deoarece, spune Cuviosul Paisie Aghioritul, recent trecut în rândul sfinţilor, „astăzi cei mai mulţi oameni nu au gustat bucuria jertfirii, şi nu iubesc osteneala. Au intrat în ei trândăvia, interesul personal şi multul confort. Lipseşte mărimea de suflet, jertfirea de sine. Consideră o izbândă atunci când reuşesc ceva fără osteneală, când se aranjează materialiceşte, dar nu se bucură atunci când nu pot face aceasta. În timp ce, de ar fi înfruntat lucrurile duhovniceşte, ar fi trebuit atunci să se bucure, pentru că li s-a dat prilej de nevoinţă” . „Ştii ce bucurie simte omul atunci când se jertfeşte?”, întreabă acelaşi dumnezeiesc părinte. „Nu-şi poate exprima bucuria ce o simte. Din jertfă iese bucuria cea mai înaltă. Numai atunci când omul se jertfeşte, se înrudeşte cu Hristos, pentru că Hristos este Jertfă.”

De ce nu se observă prezenţa bucuriei întru Hristos în mulţi dintre creştinii care umplu bisericile şi au, în general, o viaţă corectă din punct de vedere religios? Deoarece mulţi dintre noi identificăm creştinismul cu frica de păcat, teama de pedeapsă, sentimentul vinovăţiei, respectarea unor reguli morale, umilinţa etc. Toate acestea sunt manifestări ale vieţii creştine, dar care, trăite în lipsa bucuriei, denaturează legătura cu Dumnezeu şi cu semenii. „Bucuria, spune un teolog ortodox contemporan, nu este una din componentele creştinismului, ci este tonalitatea creştinismului care pătrunde toate – credinţă şi viziune. Unde nu este bucurie, creştinismul devine teroare şi, din această cauză, un chin.”

Creştinul care nu are capacitatea de a se bucura, sau respinge bucuria de la sine sau de la semeni, nu este creştin adevărat. În viaţa creştinului, „bucuria este esenţială, deoarece este rodul prezenţei lui Dumnezeu. Nu poţi să nu te bucuri, ştiind că Dumnezeu există. Doar puse în legătură cu bucuria, frica de Dumnezeu şi umilinţa sunt drepte, autentice, fructuoase. În lipsa bucuriei, ele devin demonice, cea mai profundă denaturare a oricărei experienţe religioase” .

Fără bucurie, nu există nici libertate reală, nici smerenie adevărată, nici rugăciune. „Bucuria este temelia libertăţii” , iar „fără bucurie, smerenia şi rugăciunea sunt lipsite de har. Puterea lor stă în bucurie.”

Iubiţi credincioşi,

Lumea în care trăim este cuprinsă de tristeţe, deznădăjduire, dezorientare sau plictiseală. Într-o astfel de lume, trăim şi noi, creştinii, astăzi. Nu numai trăim, dar şi suntem cuprinşi de această lume, de ispitele şi capcanele ei, de duhul ei, mai ales. De multe ori, ne afundăm inima în interese mărunte, lupta pentru putere ne copleşeşte, conştiinţa superiorităţii faţă de alţii face imposibilă o viaţă de pace şi linişte. Suferim adânc din pricina mândriei şi a dorinţei de stăpânire şi acest fapt ne transformă viaţa în iad. Ne afundăm tot mai adânc în valurile acestui iad şi simţim puterile sufletului paralizate, incapabile de renaştere.

Într-o astfel de situaţie, suntem chemaţi să ridicăm mâna ca Sfântul Apostol Petru aflat între valurile mării şi să strigăm lui Hristos din toată fiinţa noastră: „Doamne, ajută-mă!”. Chiar în iadul cel mai de jos al deznădejdii şi confuziei, al tristeţii şi îndoielii, Hristos coboară, ne ia de mână şi ne ridică la suprafaţă. Acest lucru nu se întâmplă cum şi când vrem noi. Fiecare om are drumul lui, durerea lui şi Dumnezeu intervine pentru fiecare în mod neaşteptat, de multe ori neînţeles de om, dar întotdeauna tămăduitor.

Sufletul nostru este plin de răni, multe şi dureroase. Pentru aceste răni nu există decât un singur doctor – Dumnezeu, un singur spital – Biserica, şi un singur medicament – bucuria.

Bucuria care ne tămăduieşte de toată rana sufletului şi a duhului, a minţii, a inimii şi a trupului se află în Hristos Cel mort şi înviat. El ni Se împărtăşeşte în Trupul şi Sângele Său, la Dumnezeiasca Liturghie. Bucuria întâlnirii cu Domnul îi dăruieşte omului putere în asumarea durerii proprii şi a celor din jur. Aceeaşi bucurie în Domnul îi oferă omului putere să „accepte bucuros lupta împotriva răului şi a păcatului şi să-l facă părtaş la biruinţa cea din urmă” , biruinţa asupra morţii. Aceasta pentru că, aşa cum spune Părintele Dumitru Stăniloae, „Învierea lui Hristos înlătură în general moartea ca sfârşit al vieţii noastre, deschizându-i orizontul eternităţii. Aceasta este şi cauza bucuriei noastre în orice timp” .

Întâlnirea cu Domnul Hristos în Euharistie şi puterea biruinţei Lui asupra morţii îi oferă omului izvor inepuizabil de bucurie atât în viaţa de familie, cât şi în cea de mănăstire. Aşezată sub semnul lui Hristos, familia – tatăl, mama şi pruncii lor – devine, în pofida multor greutăţi, bucurie continuă, bucurie jertfelnică, bucurie adevărată. „Încrederea, ca principală directivă a vieţii, aplicată tuturor” , cu toate riscurile care decurg dintr-o astfel de atitudine, creează, de asemenea, fundament pentru multe bucurii în viaţă. Lupta pentru o viaţă cât mai simplă, necomplicată şi onestă aduce un plus de bucurie în viaţa omului. Iertarea şi recunoştinţa, viaţa de rugăciune şi smerenia, evitarea luptei pentru putere şi iubirea faţă de toţi constituie tot atâtea valuri de bucurie care-i fac omului viaţa plină, frumoasă, adevărată.

Iubiţi fraţi şi surori întru Hristos Domnul,

Zilele de Paşti vor trece repede şi vom reintra în obişnuitul şi greutatea vieţii. Pentru a face faţă ispitelor dinăuntru şi capcanelor dinafară, să ne îmbrăcăm cu haina bucuriei dăruită nouă de Învierea lui Hristos şi să n-o dezbrăcăm de pe sufletul nostru niciodată. Să ne lăsăm pătrunşi de puterea Învierii şi, în acord cu imnele Bisericii, să „ne bucurăm dumnezeieşte”, „să ne curăţim simţirile” , şi „unul pe altul să ne îmbrăţişăm şi aşa să zicem: «Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le»” .

Dumnezeu să vă răsplătească pentru toată strădania pe care aţi arătat-o în legătură cu predarea Religiei în şcolile unde învaţă copiii frăţiilor voastre. Înscrierea copiilor acestui popor pentru a putea participa la ora de Religie a fost cu adevărat o mărturisire de credinţă, un act de responsabilitate faţă de propriii copii, un examen pe care l-am trecut cu bine. Atitudinea dumneavoastră a fost o mustrare clară a celor care doresc o altă educaţie decât cea creştină pentru copiii Bisericii noastre. A fost şi o încurajare pentru noi, arhierei şi preoţi, că, în momente de cumpănă, poporul lui Dumnezeu arată dragostea jertfitoare faţă de Domnul Hristos Cel Înviat.

Vă mulţumesc din tot sufletul şi vă îmbrăţişez în Domnul, pe fiecare în parte şi pe toţi laolaltă, dorindu-vă zile frumoase de Paşti, şi multă, sfântă, adâncă şi înălţătoare bucurie. Din bucuria Învierii Domnului Hristos să vă hrăniţi propriul suflet, dar şi sufletele celor dragi, de aproape sau de departe.

Hristos a înviat!
Adevărat a înviat Hristos!


Al vostru frate şi părinte către Dumnezeu rugător,
† TEOFAN
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

03 Aprilie 2015

Vizualizari: 582

Voteaza:

Invierea Domnului - IPS Teofan 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE