Invierea Domnului - ziua celei mai adanci taine

Invierea Domnului - ziua celei mai adanci taine Mareste imaginea.

Iubitului nostru cler, cinului monahal, si tuturor dreptmaritorilor crestini din aceasta de Dumnezeu pazita si binecuvantata eparhie, har, mila si pace de la Induratorul Dumnezeu, iar de la noi parinteasca dragoste!

Motto: ,,Pastele cele sfintite astazi noua s-a aratat!
Pastele care au deschis noua usile raiului,
Pastele cele ce sfintesc pe toti credinciosii"

Drept maritori crestini,
Prin Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos din morti s-au implinit toate profetiile mesianice ale Vechiului Testament. Incepand de la profetul Moise si continuand cu David, Isaia, Ieremia, Daniel, Zaharia si pana la Maleahi, fiecare dintre ei vorbeste in scrierile sale despre fagaduinta venirii unui Mantuitor, despre intruparea Sa din Sfanta Fecioara Maria, prin umbrirea Duhului Sfant, precum si despre nasterea Sa in Betleemul Iudeii, misiunea mantuitoare, suferintele si preaslavirea Sa.

Desi paginile Sfintei Scripturi ne vorbesc despre Mesia ca fiind fara de pacat, bland si smerit cu inima, intrupat pentru a readuce umanitatea in dialog de iubire cu Dumnezeu, Mantuitorul nostru Iisus Hristos a fost totusi dispretuit, respins si prigonit de iudei, vandut pe 30 de arginti, batut, palmuit si scuipat, a rabdat durerile rastignirii si a suferit pana la moarte pentru pacatele poporului, insa a treia zi a inviat din morti, biruind puterea mortii prin propria Sa moarte.

Daca cea mai incarcata de durere si trista zi din istoria omenirii a fost ziua in care oamenii L-au rastignit pe Iisus din Nazaret Fiul lui Dumnezeu, cea mai fericita si mai luminoasa zi a ramas peste veacuri ziua Invierii Sale, care asa cum spune o cantare specifica acestei perioade liturgice: ,, este ziua celei mai curate bucurii, ziua celei mai dulci mangaieri, ziua celei mai mari minuni, ziua celei mai adanci taine, ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea".

In aceasta zi de Sarbatoare a sarbatorilor, incarcata de profunde semnificatii teologice mantuitoare, in care suntem indemnati sa meditam la perspectiva propriei noastre invieri din moartea instrainarii de Dumnezeu, Biserica ne cheama ca sa ne bucuram si impreuna sa cantam, asa cum una dintre cele mai semnificative cantari pascale ne indeamna: ,,Pastele cele sfintite astazi noua s-a aratat! Pastele cele noua si sfinte, Pastele cele de taina, Pastele cele prea cinstite, Pastele Hristos Izbavitorul! Pastele cele fara de prihana, Pastele cele mari, Pastele credinciosilor! Pastele care au deschis noua usile raiului, Pastele cele ce sfintesc pe toti credinciosii".



In aceasta atmosfera de primavara, cand natura revine la viata si sufletele noastre se veselesc in marea bucurie a sarbatorilor de Paste, uitand macar pentru un moment de truda si neajunsurile zilei, gandurile noastre parintesti se indreapta catre vietuitorii sfintelor noastre manastiri, catre clerul si credinciosii acestei eparhii pe care-i binecuvantam si ii intampinam cu crestinescul: «Hristos a inviat !»

Iubitii mei fii duhovnicesti
Drumul dumnezeiescului nostru Mantuitor, Iisus Hristos, spre lumina Invierii a trecut prin crucea suferintelor pe care a purtat-o in saptamana Sfintelor Sale patimiri, fiind supus judecatii, rastignirii si mortii, pentru ca, in final, sa urmeze Invierea Sa prin care s-a oferit crestinilor minunata si nespusa putere a credintei si sperantei in lupta cu pacatul si moartea spirituala si, de asemenea, posibilitatea dobandirii nemuririi si a fericirii vesnice in Imparatia lui Dumnezeu.

Stramosii nostri geto-daci, acum doua mii de ani, au primit lesne credinta crestina, propovaduita de Andrei, apostolul cel intai chemat, despre Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat si inviat, precum si despre Invierea mortilor, pe care o marturiseau si ei potrivit credintei lor, intr-un anumit fel.

Cu usurinta s-au inscris pe frontispiciul sufletelor lor cuvintele Fiului lui Dumnezeu: ,,Cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai"(In. 11,25), precum si cele ale Apostolului Pavel care precizeaza categoric faptul ca invierea lui Hristos si a oamenilor este esenta invataturii crestine: ,,Daca nu este inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat. Şi daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra"(I Cor. 15, 14-18). Ei, stramosii nostri, traind in simplitate si modestie si punand valoarea sufletului mai presus de cea a trupului, iar viata vesnica mai presus de cea pamanteasca, au crezut si nadajduit in Hristos nu numai in viata si pentru viata aceasta, ci mai ales in viata vesnica si fericirea paradiziaca a Ierusalimului Ceresc oferite lumii prin Invierea Matuitorului Iisus Hristos.

Iubiti si binecredinciosi fii ai acestui neam,

Asa cum adevaratii crestini poarta crucea nevointelor si asprimea postului cu credinta si nadejdea neclintite ca vor ajunge la impartasirea din lumina sarbatorii Invierii Domnului, tot astfel si stramosii nostri si-au purtat peste veacuri crucea patimirii lor pe aceste meleaguri bantuite de furtuna navalirilor barbare, cu credinta si cu nadejdea nezdruncinate in izbavirea si mantuirea prin Hristos Cel inviat din morti, asa precum marturisesc Sfintele Scripturi. Credinta in Dumnezeu, Cel ce a biruit moartea, a tinut treaza speranta mantuirii acestui neam romanesc atat de incercat in istoria sa zbuciumata si, de asemenea, ea trebuie sa fie si astazi, in aceste vremuri de grele framantari morale, politice si sociale, liantul, fundamentul si reperul actiunilor si decizilor noaste individuale si nationale.

Daca mana din pustie, prin voia lui Dumnezeu, a hranit trupeste pe poporul evreu timp de 40 de ani, cu atat mai mult, postul, rugaciunile, milosteniile, Sfintele Taine, slujbele Sintei noastre Biserici Ortodixe in general si, mai presus de toate, impartasirea cu Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, au hranit sufletul neamului romanesc.

Pastele nostru crestin, sfintit prin jertfa Crucii si bucuria Invierii Domnului, a fost, este, si va fi cea mai Sfanta zi a neamului nostru romanesc, supranumita de marii imnologi ai cantarilor noastre bisericesti: ,, Praznic al praznicelor si Sarbatoare a sarbatorilor".

Numai credinta si nadejdea in Hristos Cel Inviat, in rasplatirea dreapta la Invierea cea de obste, intr-o lume viitoare mai buna si mai dreapta, ne-au facut sa iesim biruitori, ca popor crestin, din valtoarea atator vremuri de incordare si restriste intretinand supravietuirea noastra in istorie.

Iubiti urmasi ai acestor indelung rabdatori stramosi
Anul acesta, 2014, a fost declarat de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane Anul Omagial Euharistic si Anul Comemorativ al Sfintilor Brancoveni, dorindu-se prin aceasta o accentuare a intelegerii autentice a valorii mantuitoare a actului euharistic precum si a jertfei supreme de sine pentru apararea credintei crestine. In acest sens, pe intreg cuprinsul Eparhiei noastre, a Romanului si Bacaului, s-au derulat, ori sunt in curs de derulare ample proiecte in care sunt implicati fiii si fiicele noastre duhovnicesti, activitati cultural-religioase , simpozioane, pelerinaje, actiuni prin care Biserica incearca sa faca astfel cunoscut tezaurul sau spiritual si sa mentina vie credinta si speranta acestui neam.

Noianul de suferinte, dar si de credinta neclintita a facut din sufletul neamului romanesc un popor cu o deosebita viata morala, un popor care a iertat pe prigonitorii sai asa cum si Domnul nostru Iisus Hristos cel Inviat din morti a iertat pe cei ce L-au dat la moarte si L-au rastignit. In acelasi timp, aceste grele incercari ne-au purificat sufletele ,,precum se curateste aurul in cuptorul cel cu foc"(Pilde 17,3).

Pe toti romanii din decursul timpului care au fost martirizati, au patimit, au suferit, au trait si au marturisit cu fapta credita in Hristos Cel inviat, cu convingerea neclintita in invierea si viata vesnica, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane i-a asezat la loc de cinstire si de pomenire, in calendarul nostru bisericesc, praznuindu-i in Duminica a doua dupa Rusalii, numita: ,,Duminica Sfintilor romani".
De asemenea, anul acesta, prin slujbe speciale, vom face pomenirea ostasilor romani care si-au sacrificat viata acum o suta de ani, in Primul Razboi Mondial, aparand valorile fundamentale ale omului: credinta, familia, libertatea si identitatea nationala, dar si a tinerilor care prin sacrificiul suprem, acum douazeci si cinci de ani, cu mainile goale au ridicat sufletul romanesc din intunericul in care-l cufundase Regimul Comunist ateu.

Credinta in inviere constituie taina rezistentei in istorie a neamului nostru romanesc prin care si-a sfintit viata si si-a dobandit mantuirea.
Iubiti fii duhovnicesti,
Prin cruce si prin Inviere, Mantuitorul Iisus Hristos ne-a deschis calea spre fericirea vesnica, dar pentru ca fiecare dintre noi sa poata deveni partas al ei, trebuie sa uneasca harul Duhului Sfant si bucuria Invierii Domnului cu credinta si cu faptele cele bune.

Cati orfani in suferinta, cate vaduve neajutorate, citi batrani in lipsa, citi bolnavi si cita suferinta intalnim in spitale, in azile, in camine, in orfelinate si in penitenciare? Cate familii sarace, care poate pentru sarbatoarea de astazi nu au avut cu ce-si pregati masa de Paste si n-au putut-o impodobi cu pasca si traditionalele oua rosii? Plecand de la biserica, de la masa cinei pascale, cu bucuria Invierii Domnului in suflete, duceti mai intai darurile voastre impodobite cu lumina de Pasti in casele celor in suferinta. ,,Fiti milostivi, precum si Tatal vostru, milostiv este"(Luca 6,36). Facand aceasta, vom deveni vasele alese prin care Dumnezeu lucreaza in lume, mana prelungita a lui Hristos milostivul, implinind in acelasi timp lucrarea filantropica a Bisericii din trupul careia facem parte cu totii.

Drept aceea, sa facem din acest praznic un prilej de innoire a vietii noastre, de indreptare si de imbunatatire a ei, prin credinta, prin munca cinstita si prin fapte bune.
Opriti-va de la orice pacat: ,,Parasiti faptele intunericului si va imbracati in hainele luminii, caci Hristos ne-a chemat din intuneric la lumina, din moarte la viata si de pe pamant la cer” (Romani 13, 12).

Patrunsi de lumina tainica a Invierii, purtand in noi, prin Sfanta Impartasanie, pe Iisus Hristos Euharistic, cu totii sa ne bucuram si sa marturisim, parafrazand o frumoasa cantare spunand ca astazi: ,, Este Ziua plina de lumina a Invierii, cand suntem indemnati sa ne iertam si sa ne imbratisam unii pe altii. Este ziua iertarii in care ii numim frati chiar si pe cei ce ne urasc si ne sunt potrivnici, este timpul bucuriei pascale in care uitad tot raul ce ni s-a facut trebuie sa iertam toate si impreuna suntem chemati sa cantam: „Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le".

«Hristos a inviat !»

† EFTIMIE,
Arhiepiscopul Romanului si Bacaului

.

15 Aprilie 2014

Vizualizari: 497

Voteaza:

Invierea Domnului - ziua celei mai adanci taine 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE