Invierea lui Hristos si chemarea noastra la Cina Imparatiei

Invierea lui Hristos si chemarea noastra la Cina  Imparatiei Mareste imaginea.

 PASTORALA LA INVIEREA DOMNULUI
«Invierea lui Hristos si chemarea noastra la Cina  Imparatiei»

+ LAURENTIU
DIN MILA LUI DUMNEZEU,
ARHIEPISCOPUL
SIBIULUI SI MITROPOLITUL ARDEALULUI

Iubitului nostru cler, cinului monahal si drept credinciosilor crestini, har, mila si pace de la Dumnezeu, iar de la noi, arhieresti binecuvantari!

„…intrati toti in bucuria Domnului nostru. Masa este plina, ospatati-va toti. Vitelul este mult, nimeni sa nu iasa flamand.

Gustati toti din ospatul credintei; impartasiti-va toti din bogatia bunatatii…” (Din Cuvantul de invatatura in Sfanta si Marea Duminica a Sfintelor Pasti, al Sfantului Ioan Gura de Aur)

HRISTOS A INVIAT!

Iubitii mei fii duhovnicesti,
Bucuria tainica a celei mai mari sarbatori crestine, Invierea Domnului, este descrisa de Sfantul Ioan Gura de Aur, in Cuvantul sau de invatatura, ca fiind bucuria unui ospat ceresc la care Hristos ne cheama pe toti sa luam parte, indiferent de cat am lucrat sau de ora la care am venit, indiferent de pozitia noastra sociala pe care o avem, pentru ca Stapanul este darnic, si El „primeste pe cel din urma ca si pe cel dintai, odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas ca si pe cel ce a lucrat din ceasul dintai;… faptele le primeste, si gandul il tine in seama; si lucrul il pretuieste, si vointa o lauda.”[1]

Astazi este mantuirea lumii, ca a inviat Hristos, ca cel Atotputernic! Astazi toti suntem chemati sa gustam din ospatul acesta al dragostei dumnezeiesti, din aceasta Cina tainica in care Hristos, Pastele nostru, „vie si nejertfita noastra jertfa”, ni se daruieste ca hrana, mangaiere, intarire si curatie.

„Acum bucurie mare este in cer si pe pamant, spune tot Sfantul Ioan Gura de Aur, si daca la intoarcerea unui pacatos, se face bucurie pe pamant si in cer (Luca 15,10), apoi cu atat mai mult trebuie sa fie bucurie in cer acum cand toata lumea este smulsa din mainile diavolului. Astazi se bucura ingerii, astazi se veselesc arhanghelii. Astazi heruvimii si serafimii praznuiesc impreuna cu noi aceasta sarbatoare. Desi acest dar al Stapanului l-am primit noi, insa multumirea este a tuturor. Insusi Stapanul lor si al nostru nu se rusineaza a praznui impreuna cu noi…”[2]

Mantuitorul sarbatoreste impreuna cu noi, asa cum Si-a dorit sa manance Pastile cu Ucenicii Sai, cu acelasi dor si aceeasi dragoste nemarginita. Acum, El ne pregateste si noua masa si ospat bogat, la care ne cheama pentru a ni se darui pe Sine cu intreaga Sa iubire curata si jertfelnica, pentru a ne sfinti, a ne vorbi despre Sine, despre patimirile Sale si despre bucuria nespusa a Invierii Sale din morti.

In lumea de aici pamanteasca, legata de trup si de cele materiale, de fiecare data cand dorim sa comemoram un eveniment deosebit din viata noastra ne exprimam bucuria facand un ospat, la care chemam pe toti cei apropiati, dorind sa le impartasim si lor bucuria deosebita pe care o avem cu acel prilej. Tot asa si acum, Hristos cel inviat din morti ne cheama la o Cina tainica, la Masa Imparatiei Sale, la ospatul credintei, prin care El vrea sa praznuiasca impreuna cu noi Invierea Sa, biruinta asupra tiraniei diavolului, a pacatului si a mortii.

Astazi, ca si la fiecare praznic imparatesc, Biserica ne cheama la un ospat unic si deosebit in care „sa bem bautura noua”, sa gustam „hrana cereasca”, la cina pregatita in cer pentru noi de Insusi Mantuitorul Iisus Hristos! Ce cinste mare pentru noi sa fim chemati la masa de Insusi Dumnezeu! Cat de negraita este taina iubirii Sale de oameni!

Prin savarsirea Sfintei Liturghii, astazi toti vom intra la aceasta Cina de taina a Imparatiei cerurilor, la Cina la care Hristos Se face hrana si bautura noastra, la Cina in care El ne va vorbi tainic din launtrul nostru despre patimirile, despre moartea si Invierea Lui, ajutandu-ne,astfel, sa retraim toate aceste evenimente actualizate ale vietii Sale si sa ne bucuram de ele impreuna cu El, impartasindu-ne de lucrarea Sa mantuitoare.

Cat de unic si infricosator este acest ospat al Imparatiei ne atrag atentia Sfintele Evanghelii si cantarile Bisericii; Cel Care a pregatit aceasta Cina este un Stapan plin de delicatete, de sensibilitate si de negraita iubire pentru noi; Acesta nu ne pune noua pe masa ceva din bunatatile Sale, ci ne ofera Insusi Trupul Sau dumnezeiesc, spre mancare. Acest Trup al Sau care ni se ofera spre hrana nu este mort, ci este viu siinviat si plin de viata dumnezeiasca, plin de simtiri curate si de iubire jertfelnica, din care gustand cu „frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste”, ne umplem de puterea vietii celei noi a acestui Trup indumnezeit. Taina negraita a iubirii lui Dumnezeu pentru noi este aceea ca la aceasta Cina imparateasca Mantuitorul ni se daruieste noua intreg, cu toata simtirile sufletului Lui preacurat, neatinse de egoismul pacatului, pentru a trezi, astfel, si in noi dragostea pentru Parintele nostru ceresc, pentru a ne face si pe noi sa ne daruim, impreuna cu El, intreaga noastra viata lui Dumnezeu.

Iubiti credinciosi,
Invierea Domnului ne-a adus aceasta bucurie a impreuna participarii noastre cu Hristos, la masa Imparatiei. Ce lucru minunat se intampla atunci cand ne ospatam impreuna cu Hristos, cand ne hranim cu Hrana cea cereasca, devenind purtatori de Hristos, sau hristofori! Trupul Domnului Hristos se prelungeste in trupul si sufletului nostru si ne daruieste posibilitatea ca sa simtim si noi tot ceea ce El simte, ca Om indumnezeit. Ce schimb minunat si tainic! Hristos simte tot ceea ce simtim noi, iar noi simtim tot ceea ce simte sufletului Sau uman indumnezeit.
Numai astfel putem intelege de ce suntem astazi cuprinsi de atata bucurie si cum un eveniment din viata Mantuitorului, petrecut acum aproape 2000 de ani, este mereu actual si viu in sufletul nostru. Aceasta lucrare tainica de actualizare a invierii Domnului nu se realizeaza, insa, printr-un efort de memorie, sau de re-prezentare simbolica a ei, ci prin impreuna trairea noastra cu Hristos, sau mai bine zis prin trairea Insusi a lui Hristos in noi, dupa marturia Sf. Apostol Pavel, care zice: „M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine” (Gal. 2,20).

Daca retraim duhovniceste aceasta lucrare minunata, trebuie sa ne punem o intrebare fireasca: La o astfel de Cina, cu o astfel de Gazda atat de iubitoare, invitatii oare cum se cuvine sa vina? Sfintele Evanghelii ne dau raspunsul aratand ca toti cei chemati la acest Ospat tainic trebuie sa vina „in haina de nunta”(cf. Mt.22,11), adica pregatiti si daruiti cu intreaga lor fiinta lui Dumnezeu, pentru ca astfel, sa poata multumi Stapanului, pentru aceasta chemare plina de dragoste, „iar semnul cel mai bun al multumirii noastre nu poate fi decat curatenia vietii si trezvia sufletului”, dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur.[3]

Asadar, delicatetea si dragostea jertfelnica a Gazdei noastre ne obliga sa onoram invitatia in „haina alba de nunta”, adica avand o stare sufleteasca bineplacuta lui Dumnezeu. Curatia sufletului si a trupului nostru, ravna de a ne jertfi viata lui Dumnezeu, postul, rugaciunile, milostenia, spovedania noastra sincera, intr-un cuvant toate eforturile ascetice au menirea de a ne pregati sufleteste pentru a putea sta la masa impreuna cu Hristos cel inviat. Doar prin post si prin rugaciune sufletele noastre pot dobandi capacitatea de a sesiza delicatetea si sensibilitatea dragostei lui Hristos si de aceea Biserica a randuit, cu multa intelepciune, ca inaintea marilor sarbatori, toti crestinii sa se imbrace in haina cea alba a pocaintei si a faptelor bune si asa sa se apropie de Trupul si Sangele Mantuitorului Hristos.

Iubiti credinciosi,
In fiecare an, la acest maret si luminos praznic, Dumnezeu ne copleseste cu darurile Sale. Noi, insa, adesea ne multumim doar cu bucuriile imediate ale lumii acesteia, cu mancarea si cu bautura pamanteasca, care nu fac altceva decat sa intretina viata noastra biologica, si care va sfarsi in moarte. Dumnezeu a venit pe pamant, a murit si a inviat ca noi sa avem viata vesnica, sa fim vii pentru totdeauna si sa ne dorim sa fim impreuna cu El. A venit Dumnezeu pe pamant sa ne atraga cu iubirea Sa la Sine. A venit sa ne faca pe noi vii, daruindu-ne noua Trupul Sau inviat din morti. Toate Le-a facut spre binele nostru, nimic nu a lasat neimplinit pentru fericirea noastra vesnica. La toate acestea, insa, raspunsul nostru nu este pe masura dragostei Lui. Dramatic este faptul ca noi iubim orice mai mult decat pe Hristos. Suntem atat de prinsi in iuresul acestei lumi, avem mintea atat de inrobita de cele pamantesti incat nu mai simtim frumusetea darurilor ceresti si bucuria harului Mantuitorului Hristos, Care a primit sa moara pentru noi, pentru a ne face partas nemarginitei iubiri dumnezeiesti, asteptandu-ne mereu la Cina cea vesnica a Imparatiei Sale.

Traim o viata separata de intalnirea si de impreuna sedere cu Hristos, la Ospatul vietii vesnice. De aici vin toate suferintele si necazurile noastre. Dar, oare ne-am gandit vreodata cat timp petrecem intr-un singur an in comuniunea de rugaciune cu Hristos? De cate ori si cum ne impartasim cu Hristos? Cum ne pregatim sa ne apropiem de El?

Sa facem un calcul foarte simplu: daca in toate cele 76 de duminici si sarbatori ale anului bisericesc am participa la Sfanta Liturghie, chiar 2 ore, din cele 365 sau 366 de zile ale anului, nu-i daruim sufletului decat 6 zile anual, iar trupului ii inchinam 360 de zile!

Iata cat de multa grija acordam noi trupului omenesc trecator si limitat si cat suntem de indiferenti fata de sufletul nostru nestricacios si vesnic.

Ar trebuie sa fim constienti ca neimplinirile, caderile si insuccesele noastre de tot felul se datoreaza faptului ca sufletele ne sunt lipsite de tarie duhovniceasca, mintile noastre nu se mai hranesc cu lumina cuvintelor Sfintei Evanghelii, fiinta noastra nu se adapa din suvoiul de viata vesnica care izvoraste din Potirul Sfintelor Taine.

Sufletul nostru ramas nehranit si neingrijit este foarte usor cuprins de patimi, impresurat de ispite si stapanit de puterile demonice. Constatam astazi cum, atat cei in varsta, cat si cei tineri ne hranim sufletele cu placerile ieftine si trecatoare ale lumii acesteia, iar nu cu bucuriile nepieritoare si mantuitoare, precum rugaciunea si milostenia, neavand in noi foamea si setea sfanta dupa Dumnezeu .

Singura noastra sansa de a iesi din toate incercarile grele prin care trecem ca neam, dar si fiecare din noi in parte, in aceste vremuri ale unei societati materialiste si tot mai secularizate, este participarea cat mai deasa la Sfanta Liturghie si pregatirea noastra continua pentru a ne curata de pacate prin lacrimile pocaintei si a ne uni cu Hristos prin Sfanta Impartasanie.

In acest sens pastoral-misionar, Sfantul Sinod al Bisericii noastre a aprobat ca anul 2014 sa fie declarat Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii si al Sfintei Impartasanii) , chemandu-ne pe toti sa reasezam in centrul vietii noastre duhovnicesti, curatita de pacate, pe Hristos cel inviat din morti, care ni Se daruieste noua in Sfanta Impartasanie, spre dobandirea vietii vesnice.

Dumnezeu poate schimba soarta unui neam, a unei tari, a unui oras, a unui sat, daca mai sunt oameni care Il iubesc pe El si care isi doresc sa stea impreuna cu El la masa, la Cina Imparatiei, sa se hraneasca cu viata Lui, sa traiasca viata Lui, pregatindu-se astfel pentru fericirea din lumea bucuriei vesnice ce va sa vina. Daca fiecare din noi am intelege cat folos sufletesc avem noi, dar si cei adormiti in Domnul, in urma pomeniri lor la Sfanta Liturghie, ne-am stradui cat mai des cu putinta sa ducem ofranda noastra mica de paine si vin la sfantul altar.Aducand paine si vin, ca elementele fundamentale care intretin viata noastra, noi aratam simbolic ca ne punem intreaga viata in slujirea lui Dumnezeu, iar prin particelele pe care preotul le scoate pentru fiecare nume se arata in chip tainic ca toti cei care sunt pomeniti se aduc jertfa si ei tainic, impreuna cu Hristos, si se umplu astfel impreuna cu Hristos de mireasma iubirii Tatalui, revarsata asupra intregii Biserici, la Sfanta Liturghie.

Iubiti frati crestini,
Aceasta e noaptea cea plina de lumina si ziua Invierii Domnului, — ziua vesnica pe care a facut-o Domnul ca sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea.
Vor urma zilele, lunile si anii pe care Dumnezeu in intelepciunea Sa ii va harazi si care nu vor trece asa usor cum ne-ar placea sa credem, daca nu vom sti sa transformam timpul care ne-a mai ramas intr-o noua sansa de a-L gasi pe Dumnezeu si de ne regasi pe noi insine, in Biserica lui Hristos Cel Inviat, Domnul Vietii.
Cu aceste ganduri si simtaminte duhovnicesti, va binecuvantam pe toti cu parinteasca dragoste si va dorim sa aveti parte de sarbatori cu pace, bucurie sfanta, sanatate si alese impliniri sufletesti.

Hristos a inviat!

Sarbatori fericite!

La multi si binecuvantati ani!

Al vostru al tuturor,
de tot binele voitor si pururea rugator catre Hristos, Invierea noastra,

+Dr. Laurentiu Streza,
Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului
________________________________________
[1]Slujba Invierii si Carte de Tedeum, Bucuresti,1998, p.46.
[2]Sfantul Ioan Gura de Aur, In sanctum pascha, PG 52, 768C.
[3]Ibidem, PG 52, 770A

.

17 Aprilie 2014

Vizualizari: 702

Voteaza:

Invierea lui Hristos si chemarea noastra la Cina Imparatiei 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE