La izvorul Vietii - Pastorala la Invierea Domnului 2012

La izvorul Vietii - Pastorala la Invierea Domnului 2012 Mareste imaginea.

 + TIMOTEI

DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL EPARHIEI ARADULUI

Iubitului cler, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini, binecuvantare, bucurie si pace de la Dumnezeu Tatal si de la Domnul nostru Iisus Hristos

Hristos a inviat!
Dragi frati si surori in Hristos Domnul,

Cand zicem inviere intelegem revenirea la viata, renasterea dupa sfarsitul iernii sau a unui rastimp de amortire, primirea de noi forte si inviorare[1]. Asociat cuvantul cu numele Mantuitorului, primeste o conotatie spirituala deosebita, aceea a vesniciei. Viata innoita inseamna iesirea de sub stapanirea mortii si continuarea modului inaltat de a trai in perspectiva nesfarsitului. Starea de inceput a existentei umane a fost aceea a putintei dobandirii nemuririi. Departarea de Dumnezeu prin neascultarea de El a protoparintilor Adam si Eva a reprezentat si instrainarea de insusi Izvorul Vietii. Sfantul Apostol Pavel scria in acest sens: “Plata pacatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viata vesnica, in Hristos Iisus, Domnul nostru”[2]. Mantuitorul, cum insusi marturiseste, a venit in lume “ca viata sa aiba si din belsug sa aiba”[3]. Ori Invierea Domnului inseamna redobandirea acestei stari de har pentru intreaga lume si din care fiecare credincios prin stradanie proprie sa se impartaseasca. Ca o lamurire a faptului, tot Apostolul neamurilor, mai spune: “Iar daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom si vietui impreuna cu El, stiind ca Hristos inviat din morti, nu mai moare. Moartea nu mai are stapanire asupra Lui. Caci ce a murit, a murit pacatului o data pentru totdeauna, iar ce traieste, traieste lui Dumnezeu. Asa si voi, socotiti-va ca sunteti morti pacatului, dar vii pentru Dumnezeu, in Hristos Iisus Domnul nostru.”[4] Fiinta omului doar slabita prin caderea in moarte si stricaciune, se cerea restaurata, dar fara putinta proprie de insanatosire[5]. Aceasta revenea lui Dumnezeu insusi, lucrare la care omul trebuia sa participe. Recastigarea demnitatii initiale insemna apropierea de izvorul vindecarii oricarei slabiciuni spre viata deplina.

Dragi credinciosi si credincioase,

Notiunea de izvor la cei vechi primea un sens sacru, legat de originea vietii, cu insusiri minunate, intre care aceea de a nu seca vreodata, curgand in vesnicie. Acceptiune asemanatoare primeau si notiunile de fantana sau ape.[6] Sfanta Scriptura le inscrie in momente importante; Mantuitorul insusi da un talc duhovnicesc la fantana lui Iacob, in convorbirea cu samarineanca, spunand: “Daca ai fi stiut darul lui Dumnezeu si Cine este Cel ce-ti zice: Da-Mi sa beau, tu ai fi cerut de la El si ti-ar fi dat apa vie. Femeia i-a zis: Doamne, nici galeata nu ai si fantana e adanca; de unde, dar, ai apa cea vie? … Iisus a raspuns si i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va inseta iarasi; dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai inseta in veac, caci apa pe care i-o voi da Eu se va face in el izvor de apa curgatoare spre viata vesnica.”[7] Altadata lamureste cu privire la Duhul pe care aveau sa-L primeasca discipolii Sai: “Cel ce crede in Mine, precum a zis Scriptura: rauri de apa vie vor curge din pantecele lui”.[8] Reiese limpede faptul ca Iisus Hristos Domnul este insusi izvorul vietii vesnice. Deci, sensul duhovnicesc in ceea ce priveste izvorul primeaza. intr-un astfel de context, dintre ucenicii Domnului, Sfantul Apostol Iacov intreaba si totodata raspunde: “oare izvorul arunca din aceeasi vana, si apa dulce si pe cea amara? Nu cumva poate smochinul, fratilor, sa faca masline, sau vita de vie sa faca smochine? Tot asa, izvorul sarat nu poate sa dea apa dulce.”[9] Apoi, Sfantul evanghelist Ioan in Apocalipsa sa marturiseste ca “Domnul, Cel ce sedea pe tron a grait: Iata, noi le facem pe toate. si a zis: Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezare si adevarate. si iar mi-a zis: Facutu-s-a! Eu sunt Alfa si Omega, inceputul si sfirsitul.

Celui ce inseteaza ii voi da sa bea, in dar, din izvorul apei vietii. Cel ce va birui, va mosteni acestea si-i voi fi lui Dumnezeu si el imi va fi Mie fiu. Iar partea celor fricosi si necredinciosi si spurcati si ucigasi si desfranati si fermecatori si inchinatori de idoli si a tuturor celor mincinosi este in iezerul care arde cu foc si cu pucioasa, care este moartea a doua…[10]” Cu privire la ultimele cuvinte, desigur se intelege, moartea sufleteasca, pentru toti cei ce n-au gustat din paharul mantuirii. Un cuvant folositor din partea Parintelui Dumitru Staniloae invata asa: “Omul ramane nemuritor pana cand e insetat mereu de cunoastere, pana cand traieste in constiinta ca are mereu ceva nou de cunoscut, adica pana cand se afla intr-o constiinta a legaturii cu Dumnezeu cel infinit, nu in monotonia unei esente supuse acelorasi legi, ci in legatura cu Cel care I se face cunoscut in alte si alte adancimi ale sale. Iar cunoasterea lui Dumnezeu ca realitate mereu noua, nesupusa unor legi ale repetitiei este cunoasterea Lui ca realitate personala. Iar cunoasterea aceasta este totdeauna o relatie iubitoare. Numai iubind pe Dumnezeu si numai in constiinta ca e iubit de Dumnezeu, omul inainteaza intr-o viata de care nu se satura niciodata.”[11]

Drept intelegere a acestei realitati avem si cuvintele rugaciunii arhieresti a Mantuitorului catre Tatal ceresc: “Aceasta este viata vesnica: Sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis”.[12] Cautand sprijin celor aratate si la Sfintii Parinti ai Bisericii am socoti potrivite urmatoarele randuri ale Sfantului Grigorie de Nyssa: “Ce-i drept, unii dobandesc mantuirea si prin frica, atunci cand, gandindu-se la amenintarea chinurilor din gheena, se despart de rau. Iar altii, savarsind virtutea pentru nadejdea rasplatii fagaduite celor ce au vietuit binecredincios, dobandesc binele nu prin iubire, ci prin asteptarea rasplatii. Dar cel ce alearga din suflet (spre desavarsire) alunga frica (pe care o simte numai cel ce nu din iubire ramane langa Domnul…) si nu se gandeste nici la rasplata, ca sa nu para ca pretuieste mai mult plata decat pe Cel ce daruieste castigul. Iubeste din toata inima, din tot sufletul si din toata puterea, nu altceva din cele ce se fac de catre Domnul, ci pe insusi Acela care este izvorul bunatatilor. Deci, aceasta simtire o legiuieste sufletelor auzitorilor Cel ce ne cheama spre impartasirea de El… Cel ce se lipeste de Duh se face duh si cel ce se uneste cu Viata se muta de la moarte la viata, dupa cuvantul Domnului, sufletul dorind sa-L vada, ca sa se apropie de Izvorul vietii duhovnicesti..., iar izvorul este Domnul, Care zice: “De inseteaza cineva sa vina la Mine si sa bea”.[13]

Tot subliniind insemnatatea izvorului ca principiu a ceea ce este bine, Sfantul Maxim Marturisitorul zice: “Domnul este izvorul existentei, dar nu existenta insasi. Fiindca e mai presus  si de insasi existenta spusa si gandita in oarecare mod”.[14] Rugaciunile, cantarile si slujbele bisericesti, cu precadere cele din perioada pascala, cuprind si ele invocarea izvorului ca ducand cugetarea spre Dumnezeu in Sfanta Treime cu atributele fiecarei persoane in parte, de asemenea la Maica Domnului ca mijlocitoare si la sfinti ca izvoratori ai darurilor trebuitoare. Astfel, izvorul  este numit al ”sfinteniei”, “binecuvantarii”, ”intelepciunii si harului”, ”vietii si luminii”,[15] al “darurilor dumnezeiesti si nestricaciunii”[16]. Din imnografia Praznicului se desprinde talcul cantarii “Rascumparatu-ne-ai din blestemul legii cu scump Sangele Tau, pe cruce fiind rastignit si cu sulita impuns, nemurire ai izvorat oamenilor…”[17] De acum credinciosul gusta din “Izvorul cel fara de moarte“[18]. S-a implinit astfel nazuinta de a mosteni imparatia vesnica. Din acelasi cadru nu ar putea lipsi imnele inchinate Maicii Domnului, amintind cel care glasuieste: “Izvoraste-mi acum, izvorule, Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, da-mi darul cuvantului ca sa laud izvorul tau, care izvoraste viata si har credinciosilor; ca tu ai izvorat pe Cuvantul cel intr-un ipostas”[19]. si aceasta, desigur, spre mantuirea tuturor.

Dragi fii si fiice duhovnicesti,
La inceputul primaverii, ce vesteste Sfintele Pasti, pe plan mondial se sarbatoreste Ziua apei, aducand aminte omenirii de binefacerile ei pentru intreaga planeta, precum si de nevoia de a-i asigura permanenta si puritatea. Pe fata pamantului izvorasc ape minunate, acolo unde Dumnezeu randuieste, adesea insemnate cu sfinte locasuri, tocmai pentru a pune in lumina rostul spiritual pe langa cel material. O pilda se afla in manastirea Feredeu din cadrul Arhiepiscopiei Aradului, nume parca semnificativ din punct de vedere etimologic, pentru curatirea trupeasca si sufleteasca prin apa. Este pusa sub ocrotirea Sfantului si Marelui Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta, a carui pomenire se face in jurul sarbatorii Sfintei invieri, el insusi amintind ca a rapus balaurul, semnul raului, ce in schimbul apei pentru o cetate de odinioara cerea viata omeneasca. Anul in curs in Patriarhia Romana este omagial pentru Sfanta Taina a Maslului si ingrijirea bolnavilor. Ori, pentru cei suferinzi e de cautat izvorul sanatatii. Se cuvine, deci, a fi aproape de ei, precum Mantuitorul S-a aratat cu slabanogul de la scaldatoarea Vitezda, cu orbul din nastere de langa scaldatoarea Siloamului, momente eternizate spre urmare prin citirile din perioada pascala, in care si Biserica savarsesete mai cu dinadinsul slujba aghiasmei sau sfintirii apei, indeosebi de praznicul Izvorului Tamaduirii in Saptamana Luminata. si este de luat aminte cantarea bisericeasca, anume: “Ca Cel ce esti izvor dumnezeiesc al milei si adanc al marii milostiviri, indurate, arata raurile milei Tale celei dumnezeiesti si tamaduieste pe toti; revarsa izvoarele cele bogate ale minunilor si spala pe toti; ca la Tine pururea alergand, cu caldura cerem har”[20]. impartasindu-ne unii altora toate urarile crestinesti ale praznicului, rugam pe Izvorul binelui sa reverse darurile Sale cele bogate peste toti si toate, peste tara si lume si cu milostivire multa, peste cei ce au trebuinta deosebita de sanatate prin dragostea fiecaruia si ajutorul lui Dumnezeu, Tatal si Fiul si Sfantul Duh. Amin.

Al vostru, al tuturor, catre Domnul rugator,
† T I M O T E I

Arhiepiscop al Aradului

INSEMNARE: Aceasta Pastorala cu nr. 500 / 2012, avand titlul “La izvorul Vietii” se va citi in fiecare biserica parohiala sau manastireasca la Sfanta Liturghie din prima zi, iar in filii a doua zi de Pasti.

Note:

[1] Dictionarul Explicativ al limbii Romane, Bucuresti, 1975,  pp. 44 si 475.
[2] Rom. 6, 23.
[3] Ioan, 10, 10.
[4] Rom. 6, 8-11.
[5] invatatura de Credinta Crestina Ortodoxa, Bucuresti, 1952, p. 66.
[6] Pr. V. Aga, Dictionar enciclopedic, Timisoara, 1935, pp. 18, 11, 167; Pr. Dr. I. Mircea, Dictionar al Noului Testament, Bucuresti, 1984, p.30, 228; A. Gheerbrant, Source, in Dictionnaire des symboles, Paris, 1969, pp. 720 – 721; Le Roux – Guyonvarch, Fontaine, in o.c., p. 365; P. Grison, Eau, in o.c, p. 305 si urm.
[7] Ioan 4, 10 – 15.
[8] Ioan 7, 38 – 39.
[9] Iacov 4, 11 – 12.
[10] Apocalipsa 21, 5 – 8.
[11] Pr.Prof Dr. D. Staniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Craiova, 1987, p. 10.
[12] Ioan 17, 3.
[13] Omilia I la Cantarea Cantarilor, in Sfantul Grigorie de Nyssa, Scrieri, partea I, in col. Parinti si Scriitori Bisericesti, vol. 29, Bucuresti, 1982, trad. Pr. D. Staniloae si Pr. I. Buga, p. 119, 126 - 127; (Ioan 7, 37).
[14] Sfantul Maxim Marturisitorul, Ambigua, in col. Parinti si scriitori Bisericesti, vol. 80, Bucuresti, 1983, trad. Pr. D. Staniloae, p. 173, prg. 60.
[15] Sfantul Vasile cel Mare, Anafora liturgica, Binecuvantarea painii ce se numeste in popor Pasti, Rugaciunea a III-a si a V-a a plecarii genunchilor de la Vecernia Rusaliilor.
[16] Rugaciunea catre Sfantul Duh a Acatistului Sfintei Treimi; Canonul Sambetei celei Mari, 6, 3; Canonul invierii, 3,1.
[17] Sedealna slujbei Sfintelor Patimi din Joia Mare si Randuiala Proscomidiei.
[18] Chinoniconul-Priceasna Sfintelor Pasti.
[19] Canonul Nascatoarei de Dumnezeu de la Izvorul Tamaduirii, 1,1.
[20] Canonul Sfantului Maslu, Sedealna.

09 Aprilie 2012

Vizualizari: 1381

Voteaza:

La izvorul Vietii - Pastorala la Invierea Domnului 2012 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE