Lumina Invierii - cununa muceniciei si temeiul mantuirii

Lumina Invierii - cununa muceniciei si temeiul mantuirii Mareste imaginea.

† C I P R I A N

prin harul lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Buzaului si Vrancei, iubitului nostru cler si popor dreptcredincios: har, pace, bucurie si ajutor de la Dumnezeu, iar de la noi, arhieresti binecuvantari si crestineasca salutare

Hristos a inviat!

"„Acum, toate s-au umplut de lumina: si cerul, si pamantul, si cele de dedesubt. Deci, sa praznuiasca toata faptura Invierea lui Hristos, intru Care S-a intarit“ 1.

Preacucernici si Preacuviosi Parinti,
Iubiti credinciosi si credincioase,

An de an, in minunatul anotimp al primaverii, cand toate renasc la viata, sarbatorim evenimentul extraordinar, care, timp de aproape doua milenii, a marcat, profund si definitiv, intreaga istorie a omenirii: Invierea Domnului, denumita, in cartile noastre de slujba, „aleasa si sfanta zi [.

], praznic al praznicelor si sarbatoare a sarbatorilor“2, tocmai datorita importantei sale si rolului determinant in actul mantuirii oamenilor.

Pe buna dreptate, un Sfant Parinte, meditand la schimbarea de atitudine a oricarui crestin in perioada pascala, marturisea: „Ce mare stralucire lumineaza astazi lumea si impodobeste astfel Biserica? Ce s-a intamplat de ne-am schimbat starea? Ieri eram posomorati si intristati, iar astazi in lumina si bucurie suntem; ieri in durere, si astazi in veselie; ieri in suspine, si astazi in cantari de lauda. Care este pricina ce ne-a adus aceasta lumina si bucurie? Hristos a inviat din morti [.]“ 3.

Astazi, prin Invierea Domnului, locul intristarii din inimile noastre l-a luat bucuria cea duhovniceasca; in locul intune-ricului, s-a salasluit lumina; in locul rautatii si al pacatelor de tot felul, au sosit iubirea si puterea lui Dumnezeu. Daca, in Saptamana Sfintelor Patimiri, ne-au cuprins intristarea pentru pacate, durerea pentru chinurile indurate de catre Mantuitorul Hristos si teama de moarte, acum, ne bucuram impreuna cu toata faptura cea vazuta si cea nevazuta. Prin Jertfa Domnului de pe Sfanta Cruce, pacatul a fost sters, iar prin Inviere, moartea a fost nimicita: „Unde iti este, moarte, boldul? Unde iti este, iadule, biruinta? Inviat-a Hristos si tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos si au cazut diavolii. Inviat-a Hristos si se bucura ingerii. Inviat-a Hristos si viata stapaneste. Inviat-a Hristos si niciun mort nu este in groapa; ca Hristos, sculandu-Se din morti, incepatura [a invierii] celor adormiti S-a facut [.]“ 4.

Vestea Invierii lui Hristos umple cerul si pamantul de lumina dumnezeiasca si strabate veacurile, determinandu-ne sa cantam imnul de biruinta: „Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din mormanturi viata daruindu-le“. Iar aceasta, pentru ca Invierea lui Hristos nu este doar un adevar istoric dovedit prin marturia femeilor mironosite si a Sfintilor Apostoli, ci si piatra de temelie a credintei noastre in existenta vietii vesnice. In acest sens, Apostolul neamurilor spunea: „Daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra“ (I Corinteni 15, 14). Certitudinea Invierii lui Hristos este, asadar, garantia invierii noastre, dupa cuvantul Mantuitorului: „Aceasta este voia Tatalui Meu, ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica si Eu il voi invia in ziua cea de apoi“ (Ioan 6, 40).

Dreptslavitori crestini,
De Sfintele Pasti, in intunericul adanc al noptii, doar candela cu Sfanta Lumina adusa de la Ierusalim mai arde pe Sfanta Masa din Altar. Urmeaza sa inceapa slujba Invierii, care este precedata de aceasta emotionanta si calda chemare: „Veniti de primiti lumina!“. Atunci, fiecare dintre cei prezenti in sfanta biserica se apropie, cu credinta si evlavie, sa ia lumina de la lumanarea aprinsa a arhiereului sau a preotului. Deodata, intunericul noptii este strapuns de lumina, iar sfantul lacas si chipurile credinciosilor devin stralucitoare si invaluite de o nespusa bucurie; cerul si pamantul, ingerii si natura intreaga sunt inundate de lumina.

Aprinderea lumanarilor nu reprezinta doar un ritual sec sau o necesitate de ordin material; nu este ceva conjunctural, in sensul ca ai trebuinta de lumina ca sa te poti orienta in intunericul noptii. Chemarea la lumina din noaptea de Inviere, precum si aprinderea lumanarilor de la faclia din Sfantul Altar au o semnificatie duhovniceasca profunda: ele reprezinta lega-tura noastra cu Hristos Cel inviat si marturisirea credintei de a trai, permanent – in mod liber, constient si responsabil –, in lumina invataturilor Sale, pentru ca a zis Domnul: „Eu sunt Lumina lumii; cel care Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii“ (Ioan 8, 12). Prin Nastere, propovaduire si Inviere, Mantuitorul Hristos a fost si ramane „Lumina cea adevarata, care lumineaza pe tot omul, care vine in lume“ (Ioan 1, 9). De aceea, cartile noastre de slujba, prin cantarile specifice perioadei pascale, ne arata ca Invierea lui Hristos lumineaza intregul neam omenesc: „Cu Crucea Ta ai sters blestemul pomului, cu ingroparea Ta ai omorat stapanirea mortii si cu Invierea Ta ai luminat neamul omenesc“ 5.

Parintele Dumitru Staniloae ne spune ca „Hristos, ca noul Adam, a adus umanitatii lumina Invierii prin supremul act de iubire al Crucii si tot noua ne-o pregateste pentru viata fericita a invierii in comuniune cu El, viata prin primirea Duhului Sau Cel Sfant, de viata Facator. [.] Moartea Lui ca jertfa este astfel un mod prin care materia trupului a devenit transparenta pentru lumina nemuririi [.] cu care este unit in aceeasi Persoana. Lumina din Trupul inviat al lui Hristos si din trupul nostru ce va invia, ca si cea aratata din Trupul Lui pe Tabor si cea mai redusa, care lumineaza fata celor curati si buni – nu poate fi o lumina de caracter fizic, desi se face transparenta si prin trup. Pentru intelegerea acestei lumini trebuie sa pornim de la lumina ce se face aratata pe fata omului bun, sau ca cerc de lumina ce inconjoara capul sfintilor“ 6.

„Inchinare de seara aducem Ţie, Luminii celei neinserate, Care, la sfarsitul veacurilor, ca intr-o oglinda, prin Trup, ai stralucit lumii; si pana la iad Te-ai pogorat, intunericul cel de acolo l-ai stricat si lumina Invierii ai aratat-o neamurilor, Datatorule de lumina, Doamne, slava Ţie!“ 7, glasuieste una dintre minunatele cantari ale Penticostarului.

Iubiti fii sufletesti,
Viata crestina inseamna comuniune cu Domnul nostru Iisus Hristos, Izvorul Vietii si al Luminii, Care ne indeamna si ne ajuta sa dobandim starea de sfintenie sau desavarsirea; aceasta comuniune, pierduta candva de protoparintii nostri Adam si Eva, am redobandit-o prin Jertfa mantuitoare a Domnului si prin Invierea Sa cea de a treia zi. Evreii Vechiului Testament, desi recunosteau lui Dumnezeu insusirea de a fi lumina – „ca la Tine este izvorul vietii, intru lumina Ta vom vedea lumina“ (Psalmul 35, 9);„s-a insemnat peste noi lumina fetei Tale, Doamne!“ (Psalmul 4, 6) –, totusi, din cauza pacatului stramosesc mostenit de toti oamenii, nu-L puteau cunoaste si intelege deplin pe Atottiitorul. Calauziti in chip minunat de Dumnezeu prin pustie, Il vedeau, „ziua, in stalp de nor, aratandu-le calea, iar noaptea, in stalp de foc, luminandu-le, ca sa poata merge si ziua si noaptea“ (Iesirea 13, 21). Norul care ascunde si focul care mijloceste aparitia luminii arata cunoas-terea partiala si indirecta a lui Dumnezeu, din pricina existentei pacatului in firea umana, caci nu pot sta laolalta intunericul si lumina.

Spre deosebire de aceasta, pe Muntele Taborului, Mantuitorul Hristos, prin minunea Schimbarii Sale la Fata, Si-a descoperit slava dumnezeiasca, umplandu-i pe cei trei Apostoli – Petru, Iacob si Ioan – de lumina cea necreata a dumnezeirii, tocmai pentru a-i intari in credinta si rabdare pe parcursul Sfintelor Sale Patimiri, ca, apoi, sa inteleaga corect slavita Sa Inviere si, mai ales, invatatura Sa cea sfanta, in lumina Invierii.

Cunoasterea si intelegerea luminii dumnezeiesti sunt, asadar, posibile chiar din aceasta viata, dar numai pentru aceia care si-au curatit sufletele de intunericul pacatului, invrednicindu-se de darul vederii duhovnicesti. Caci masura sfinteniei este data de capacitatea omului de a se impartasi de energiile divine necreate, pe care le primeste in functie de curatirea sa launtrica, de trairea intru Hristos.

Frati crestini,
Nimic dintre cele ce se petrec in viata si in lumea aceasta nu este opera hazardului, ci toate se fac din voia cea sfanta si cu purtarea de grija a lui Dumnezeu. Ratiunea de a fi crestin isi trage seva din insasi Lumina Invierii lui Hristos, nadejdea bucuriei si a mantuirii noastre. La Liturghia Darurilor inainte Sfintite, in Postul Mare – care este o perioada de mucenicie in plan spiritual –, preotul le aminteste credinciosilor ca „lumina lui Hristos lumineaza tuturor“, ceea ce inseamna ca, pentru a atinge telul calatoriei noastre duhovnicesti, adica intalnirea cu Hristos Cel rastignit si inviat, trebuie sa ne inarmam cu multa rabdare si curaj, fiind incredintati ca, impreuna cu noi, calatoreste Insusi Dumnezeu, dupa cum si cantam la slujba Pavecernitei Mari: „Cu noi este Dumnezeu, intelegeti, neamuri, si va plecati, caci cu noi este Dumnezeu“ (Isaia 8, 9) 8.

Crestini din toate timpurile si din toate locurile au dat marturie, prin viata si faptele lor, despre nepretuita valoare a invataturilor dumnezeiesti, despre folosul pentru mantuire al Sfintelor Patimiri ale Domnului si despre Invierea lui Hristos, ca izvor de lumina si cununa a muceniciei. Invierea este temeiul care a facut, din pescari, Apostoli si, din pagani, mucenici, a insufletit si impodobit cu virtutea rabdarii pe sfintii Bisericii, determinandu-i sa sufere chinuri si moarte pentru Hristos. Viata sfintilor, fiind incununata cuLumina Sfintei Invieri, „este marturia puterii sfintitoare a Domnului nostru Iisus Hristos asupra umanului si a umanitatii, prin lucrarea harului dumnezeiesc. Existenta sfintilor demonstreaza ca sfintenia dumnezeiasca nu s-a intrupat pentru a ramane obiect al adorarii, ci pentru a fructifica moral omenirea, rodind sfinti“ 9.

Dintru inceputuri, pamantul nostru romanesc a fost binecuvantat de Dumnezeu cu multime de sfinti, care au primit cununa muceniciei, din dragoste pentru Hristos, Biserica si Neam. Intre acestia, cel mai convingator exemplu de jertfelnicie ne este dat de Sfintii Martiri Brancoveni, de la a caror moarte trupeasca – insemnand nastere intru Imparatia lui Dumnezeu, spre viata cea vesnica si adevarata – se implinesc, in aceasta vara, trei sute de ani.

Sfantul Voievod Constantin Brancoveanu a avut un rol remarcabil in istoria si cultura poporului roman, manifestand o grija sporita fata de Biserica Ortodoxa, concretizata in ctitorirea multor lacasuri de cult si tiparirea a numeroase carti de slujba, precum si in daniile pe care le-a facut unor asezaminte monahale din tara si de dincolo de hotare.
Eparhia noastra s-a bucurat de o atentie deosebita din partea marelui domnitor, care a ctitorit, aici, cateva biserici, a rezidit palatul arhiepiscopal din Buzau si a sprijinit infiintarea tipografiei de la Episcopie, unde s-a tiparit, in 1691, pentru prima data in limba romana, Pravoslavnica Marturisire a Sfantului Mitropolit Petru Movila.

Mucenicia sa, a celor patru fii si a sfetnicului Ianache Vacarescu au uimit si emotionat lumea intreaga, iar pentru noi constituie exemplu de marturisire a dreptei credinte, de slujire si iubire fata de Neam, dar si argument puternic pentru cinstirea lor, prin popasuri duhovnicesti de aducere-aminte. Ramane pilduitor indemnul pe care voievodul martir l-a facut copiilor sai, inainte de moarte: „Fiii mei, fiti curajosi! Am pierdut tot ce am avut in aceasta lume. Sa nu ne pierdem sufletele! Stati tari, barbateste, dragii mei, si nu bagati seama la moarte. Priviti la Hristos, Mantuitorul nostru, cate a rabdat pentru noi si cu ce moarte de ocara a murit! Credeti tare in aceasta si nu va miscati din credinta pravoslavnica, pentru viata si lumea aceasta!“ 10.

In acest context, pe tot parcursul anului 2014, in Arhiepiscopia Buzaului si Vrancei, vor avea loc ample manifestari religios-culturale inchinate Sfintilor Martiri Brancoveni; vor fi aduse, spre inchinare si cinstire, sfintele sale moaste si icoana voievodului mucenic; se vor tipari carti, prin care dorim a evidentia contributia substantiala a Sfantului Constantin Brancoveanu la dezvoltarea culturii si spiritualitatii poporului roman, precum si a artei crestine, prin ctitoriile sale din aceasta parte de tara.

Iubiti frati si surori in Domnul,
Ce inseamna mucenicia, astazi? Pentru crestinii din anu-mite tari asiatice, precum Siria, aceasta inseamna jertfirea vietii la propriu, asemenea martirilor din primele secole crestine, ca urmare a refuzului de a-si trada credinta stramoseasca – realitati de ultima ora, care ingrozesc si ingrijoreaza intreaga lume civilizata. Pentru noi, cei care, din mila lui Dumnezeu, nu ne confruntam cu persecutii anticrestine deschise si directe, mucenicia presupune o permanenta lupta cu duhurile rautatii, in asa-numitul razboi nevazut, care dureaza toata viata omului si din care putem iesi biruitori doar daca ne punem nadejdea in Dumnezeu si acceptam cooperarea cu El, in dobandirea mantuirii. Pentru aceasta, insa, trebuie sa ramanem statornici in dreapta credinta, trecand peste valul secularizarii si maracinisul falselor invataturi. Sa ne imbracam cu armele luminii si sa facem din viata noastra izvor de lumina pentru semeni. Sa ne jertfim pentru aproapele nostru necajit si intristat, chiar daca si noi suntem saraci si coplesiti de suferinta!

Intr-o lume intinata de intunericul pacatului, sa ne straduim a pastra curata lumina Invierii lui Hristos. Sa ne amintim ca, in ceasul in care Domnul Si-a dat duhul pe Cruce,„intuneric s-a facut peste tot pamantul“ (Luca 23, 44), ceea ce inseamna ca, fara Hristos si invatatura Sa, lumea este intuneric si necunostinta. Inviind, insa, din morti, Hristos a adus lumii pace, bucurie si certitudinea vietii vesnice. De aceea, daca ne vom afla vreodata in situatia dramatica de a ne apara identitatea crestina cu pretul vietii, sa nu ezitam a o jertfi pe altarul credintei si al nadejdii in inviere. Este calea sigura prin care ne vom incununa, asemenea martirilor Brancoveni, cu nimbul de lumina al sfinteniei.

Sa murim, asadar, pacatului si sa viem intru Hristos, Care este Calea, Adevarul si Viata (Ioan 14, 6), caci spre El ne calauzeste Sfanta Lumina a Invierii ce izvoraste, an de an, din mormantul cel de viata datator de la Ierusalim. Spre o asemenea abordare crestina ne indeamna si Sfantul Vasile cel Mare, cand zice: „Sa murim, dar, ca sa traim! Sa omoram cugetul trupului, ca sa renasca in noi puternic cugetul Duhului, prin care iau nastere viata si pacea. Sa ne ingropam cu Hristos, Care a murit pentru noi, ca sa si inviem impreuna cu Cel ce ne-a adus invierea“11. Ca sa beneficiem de Inviere si de viata cea de apoi, trebuie ca, aici, mai intai, sa inviem din moartea cea sufleteasca; sa devenim, din robi ai pacatului, fii ai luminii, sa rabdam necazurile si incercarile si sa ne identificam cu Domnul Hristos in asa masura incat sa putem spune, impreuna cu Sfantul Apostol Pavel: „M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine. Si viata mea de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine“ (Galateni 2, 20).

Fie ca Lumina Sfintei Invieri sa va umple de pace si bucurie, iar Hristos-Domnul, Care a murit si inviat pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire, sa inradacineze in sufletele tuturor dreapta credinta, sa aduca in fiecare casa belsugul si fapta de milostenie, dragostea si pretuirea intre parinti si copii, duhul iertarii si al iubirii intre semeni!

Cu aceste parintesti invataturi, va imbratisam cu dragoste deplina intru Iisus-Domnul, dorindu-va sa petreceti crestineste Sfintele Pasti, luand parte la slujbele bisericesti din aceasta perioada pascala, impartasindu-va cu Trupul si Sangele Mantuitorului si luminandu-va duhovniceste cu Sfanta Lumina a Invierii lui Hristos.

Hristos a inviat!

Al vostru rugator catre Domnul si de tot binele doritor,

† C i p r i a n
Arhiepiscopul Buzaului si Vrancei

Note

1 Stihira la Cantarea a III-a a Canonului Invierii, de la slujba Utreniei din noaptea Sfintelor Pasti.
2 Irmosul Cantarii a VIII-a, din Canonul Invierii.
3 Sfantul Teodor Studitul, Cuvantari duhovnicesti, Editura Episcopiei Ortodoxe Alba Iulia, 1994, p. 210.
4 Sfantul Ioan Gura de Aur, Cuvant de invatatura in sfanta si luminata zi a Invierii lui Hristos, in „Penticostar“, Editura Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R. (in continuare, I.B.M. al B.O.R.), Bucuresti, 1999, p. 25.
5 Stihira a doua a Invierii (a lui Anatolie), de la slujba Vecerniei (A doua Inviere) din Duminica Sfintelor Pasti.
6 Pr. Dumitru Staniloae, Iisus Hristos – Lumina lumii si indumnezeitorul omului, Editura Anastasia, Bucuresti, 1993, pp. 121-122.
7 Stihira intai a Invierii (a lui Anatolie), de la slujba Vecerniei de Joi seara, in Saptamana Luminata.
8 Ceaslov, Editura I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1992, p. 160.
9 † Nestor, Mitropolitul Olteniei, Sfinti romani canonizati in anul 1992, in volumul „Canonizarea unor sfinti romani“, Editura I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1992, p. 82.
10 I. Lupas, Mucenicia Brancovenilor, in „Studii, conferinte si comunicari istorice“, vol. III, Sibiu, 1941, p. 12.
11 Sfantul Vasile cel Mare, Omilii si cuvantari, in colectia „Parinti si Scriitori bisericesti“, vol. 17, Editura I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1986, p. 34.

.

17 Aprilie 2014

Vizualizari: 749

Voteaza:

Lumina Invierii - cununa muceniciei si temeiul mantuirii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE