Pastile Domnului, trecerea de la moarte la viata

Pastile Domnului, trecerea de la moarte la viata Mareste imaginea.

Ca fii ai Bisericii trebuie să păstrăm cu sfinţenie adevărul descoperit de Mântuitorul Iisus Hristos, Cel ce o conduce în chip nevăzut pe valurile furtunoase şi amare ale acestei vieţi. În rugăciune descoperim ajutorul care vine de la Părintele Luminilor, unde nu este schimbare.

Scrisoare pastorală la Învierea Mântuitorului Iisus Hristos în anul mântuirii 2016

† CORNELIU

prin harul lui Dumnezeu,
Episcop al străvechii
Episcopii a Huşilor,
Iubitorilor şi slujitorilor
lui Hristos Dumnezeu,
din parohii şi mănăstiri,
precum şi tuturor creştinilor dreptcredincioşi:
Har, bucurie şi milă
de la Mântuitorul Iisus Hristos, Cel ce a înviat din morţi,
iar de la noi
creştinească mărturisire

Hristos a înviat!
Taina Sfintei Învieri ne-a adunat pe toţi în această mare zi a biruinţei morţii şi iadului, spre a întâmpina pe îngerul Domnului, care a prăvălit piatra de pe mormântul cel de viaţă purtător, care ne-a adus vestea cea mare şi unică: „Hristos a înviat, nu este aici, mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui că în Galileea Îl veţi vedea aşa după cum v-a spus El” (Marcu 16, 6-7).

După clipele cele mai întunecate ale istoriei omenirii, când Iisus Cel nevinovat, Care, ocărât fiind, nu răspundea cu ocară, suferind, nu ameninţa. El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe cruce pentru ca, noi, murind faţă de păcate, să vieţuim drept (I Petru 2, 23, 24). Când toţi L-au părăsit afară de câţiva, răutatea satanicească şi puterile întunericului aveau părelnica linişte a biruinţei, pe dealul Golgotei, în afara Ierusalimului, din întunericul mormântului, El a ieşit biruind moartea, fiind Cel dintâi înviat, Care ne aduce nouă puterea de nebiruit a credinţei şi nădejdea neclintită că şi noi vom învia, fiind mereu veşnic împreună cu El.

Această mare sărbătoare a biruinţei Domnului asupra morţii ne dă curajul bucuriei şi îndrăzneala mărturisirii credinţei, „aşteptând învierea morţilor şi viaţa veacului fără sfârşit”. Aşa ne mărturisim credinţa, pe care am primit-o, care ne dă putere şi sens vieţii şi care ne încurajează în faţa suferinţelor, acestea deseori luând sfârşit la mormânt.

În Înviere descoperim taina crucii şi puterea iubirii lui Dumnezeu

Biserica trăieşte şi mărturiseşte taina Sfintei Învieri, este vestitoarea bucuriei fără sfârşit şi oferă lumii şansa de a descoperi şi primi această bucurie, care a venit prin cruce pentru toată lumea, căci Domnul răstignire răbdând pentru noi, cu moartea Lui a biruit moartea noastră. Nu este nimic mai mângâietor şi încurajator în această lume precum imnul Învierii în care de veacuri creştinii s-au încurajat şi mângâiat mărturisind puterea biruinţei lui Hristos, Care tuturor celor din morminte viaţă le-a dăruit. În această mare zi a Sfintelor Paşti, lumina Învierii Domnului ne încredinţează că răutatea, perfidia, josnicia, păcatul şi nedreptatea au fost biruite. În Înviere descoperim taina crucii şi puterea iubirii lui Dumnezeu până la mormânt, pentru noi şi pentru mântuirea (salvarea) noastră (Ioan 3, 16).

„Ieri a fost răstignit Hristos, astăzi Îl vedem prin credinţă cum biruitor iese din mormânt. Ieri ne-am îngropat împreună cu El, astăzi înviem din păcat şi moarte. El şi-a asumat trupul omenesc cel muritor, ca trupurile noastre să treacă prin adormire spre viaţă. El a murit ca noi să înviem, ziua Învierii fiind început al unei vieţi noi. Cu lumina Învierii să întâmpinăm pe tot semenul nostru, îmbrăţişându-l şi iertându-l pentru Înviere. Toate s-au înnoit, cerul şi pământul şi cele de dedesubt” (Sfântul Grigorie de Nazians, Cuvânt la Învierea Domnului, Patrologia greacă 5, col. 396-400).

Iubiţii mei credincioşi şi mărturisitori ai Învierii,

După cum observaţi, ne aflăm în timpuri istorice pe care le trăim, fiind caracterizate de mari provocări şi încercări. Omenirea este tot mai neliniştită, nu mai există nicio siguranţă în viaţa noastră, afară de credinţa care spre toate este de folos. Spectrul morţii sub toate formele este mereu prezent. În fiecare clipă mor oameni, copii, tineri, bătrâni uitaţi şi măcinaţi de durerile fizice şi sufleteşti ale părăsirii şi singurătăţii. Cultura morţii este actualizată şi mereu răspândită, bolile incurabile şi fără nicio speranţă seceră vieţi, mormintele se acoperă cu pământul rece şi întunecat din care am venit toţi oamenii şi unde ne vom întoarce într-o zi toţi, lăsând amintiri şi dureri însoţite de lacrima neputinţei şi limitelor noastre omeneşti.

Taina mormântului prin Învierea Domnului devine descoperită şi mărturisită. Toţi care adorm cu credinţa în Iisus Cel mort şi înviat vor învia, după aceea noi cei vii care vom rămâne până la venirea Domnului vom fi răpiţi în nori şi aşa mereu cu Domnul vom fi (I Tesaloniceni 4,16).

Aceasta este aşteptarea credinţei noastre, Învierea morţilor şi viaţa veşnică la care suntem chemaţi toţi. În ciuda răutăţilor şi urii care ne înconjoară, a defăimărilor, minciunii şi dispreţului, Biserica lui Hristos cea biruitoare, care suntem toţi cei ce-L mărturisim şi credem în Învierea Lui, nu va înceta de a apăra, păstra şi încuraja viaţa.
După zilele triste ale săptămânii celei sfinte şi mari, nouă astăzi din mormânt iertare şi biruinţă ne-a răsărit. Mormintele aşteaptă glasul îngerului Domnului, care va porunci tuturor să se ridice spre viaţa cea nouă şi fără sfârşit.

Chiar dacă moartea ne desparte, ne întristează, ne arată cine şi ce putem noi, muritorii, unde ne sunt cele preţuite şi de care ne-am legat în această lume, noi aşteptăm învierea morţilor şi viaţa veacului. Argumentele omeneşti ale învierii morţilor sunt marcate de gândirea noastră limitată şi efemeră, dar faptul istoric, inatacabil, Care a schimbat lumea şi istoria ei, Învierea Domnului, ne mângâie pe toţi deoarece „Hristos, înviind din morţi, este începutul învierii celor adormiţi” (I Cor. 15, 20).

Această zi mare a Învierii ne cheamă să descoperim taina Bisericii şi a vieţii: „Nu vă lăsaţi înşelaţi! Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Ceea ce semănăm, aceea vom şi culege” (I Cor. 15, 33).

Ca fii ai Bisericii suntem chemaţi la mărturisirea tainei credinţei noastre prin fapta cea bună către tot omul aflat în nevoie.

Ca fii ai Bisericii trebuie să păstrăm cu sfinţenie adevărul descoperit de Mântuitorul Iisus Hristos, Cel ce o conduce în chip nevăzut pe valurile furtunoase şi amare ale acestei vieţi. În rugăciune descoperim ajutorul care vine de la Părintele Luminilor, unde nu este schimbare (Iacov 1, 17).

De aceea, vă îndemn să descoperiţi puterea rugăciunii şi, în dulceaţa netrecătoare a Cuvântului lui Dumnezeu, să primim mângâiere şi încurajare.

În ziua aceasta sfântă să vizităm pe cel singur, trist şi bolnav, să ne mângâiem în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, căci „Domnul este mult milostiv şi răsplătitor” (Iacov 5, 11) celor care rabdă cu gândul la El.

Curând va veni vremea să suferim pentru credinţa noastră, pentru aceasta să ne încredinţăm Celui Care a biruit moartea ca să ne dăruiască puterea biruinţei „care ne va duce la desăvârşire, ne va întări, ne va face neclintiţi şi biruitori” (I Petru 5, 10).

Puterea răului a fost limitată şi biruită. În lume străluceşte taina vieţii şi lumina Învierii. Mergeţi pe calea aceasta care duce la viaţă şi urmaţi-L pe Mântuitorul, ca fii ai Luminii. Întâmpinaţi pe copiii voştri, pe cei dragi, pe cei de aproape şi de departe, învăţaţi-i, povăţuiţi-i, vestiţi-le taina cea mai mare a credinţei noastre, cu lumânarea pascală în mână, alungaţi întunericul şi tristeţea.

În lumina Învierii Domnului, vă încredinţez de rugăciunea, dragostea şi compasiunea noastră.

PS CORNELIU

03 Mai 2016

Vizualizari: 166

Voteaza:

Pastile Domnului, trecerea de la moarte la viata 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE