Pastorala la Invierea Domnului 2010 - PS Macarie, Episcop al Europei de Nord

Pastorala la Invierea Domnului 2010 - PS Macarie, Episcop al Europei de Nord Mareste imaginea.

Pastorala la Invierea Domnului 2010 - PS Macarie, Episcop al Europei de Nord

Stockholm, 2010
† MACARIE,

Din harul lui Dumnezeu Episcop al romanilor ortodocsi din Europa de Nord, Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal si iubitilor credinciosi, sfanta imbratisare pascala si salutul binecuvantat "Hristos a inviat!’’

Iubiti frati crestini,
Ma bucur sa va intampin din nou prin cuvant sarbatoresc, sa va binecuvintez bucuria cea sfanta a praznuirii de Paste si sa iau parte, cu toata inima, in chip duhovnicesc, la aceasta Sarbatoare a sarbatorilor! De fiecare data rostim impreuna la Liturghie Crezul Bisericii, devenit prin Botez crezul nostru al tuturor credinciosilor Bisericii. Si la aceasta Liturghie pascala cat de frumos rasuna, pline de noima sfanta, aceste cuvinte ale Crezului: ,, … a inviat a treia zi dupa Scripturi si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui si iarasi va sa vina cu slava sa judece viii si mortii, a Carui Imparatie nu va avea sfarsit… Intr-una sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica marturisesc un botez spre iertarea pacatelor, astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie. Amin!’’.



La propunerea Preafericitului nostru Parinte Patriarh Daniel, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat ca anul mantuirii 2010 sa fie consacrat in primul rand Crezului, Simbolului nostru de credinta, pe care l-au elaborat Sfintii Parinti la Sinoadele ecumenice de la Niceea (325) si Constantinopol (381) si pe care il marturisim personal sau prin nasi, parintii nostri spirituali, atunci cand primim Botezul iar comunitar atunci cand participam la Euharistie, in vremea Dumnezeiestii Liturghii. Crezul Bisericii se dovedeste astfel a fi crezul nostru, al fiecaruia in parte si al tuturor impreuna. A avea un crez inseamna sa sti de unde vii si unde te indrepti, adica a avea o orientare in viata. Foarte multi din cei care se plang ca nu mai pot descoperi un sens al vietii ar trebui sa ia aminte la Crezul acesta prin care atatia, marturisindu-l si traindu-l, si-au sfintit viata.

Atunci cand rostim solemn Crezul Bisericii, mai ales acum in noaptea de Pasti, cu lumanarea aprinsa in mana, pregatiti sa ne impartasim, sa nu uitam: noi marturisim ca viata noastra are tocmai acest sens al Invierii. Taina Spovedaniei sau pocainta, metaniile, lacrimile, cuminecarea la Liturghiile Darurilor mai inainte Sfintite din vremea Postului, participarea la Taina Maslului, la Deniile Saptamanii Mari, toate au avut un singur sens: iesirea din framantarile si incrancenarile acestei vieti, din starile false si egoiste, si intoarcerea la Lumina vietii, la adevarul Botezului nostru, la starea de puritate, de sfintenie la care ne-a ridicat Hristos Domnul in ceasul sfant in care am fost increstinati. Chiar si fara sa o stie, in fiecare om arde dorul acesta dupa Inviere, dupa o viata fara de istovire. Acest belsug de viata se revarsa tocmai in Liturghia Bisericii caci toti cei botezati sunt chemati sa traiasca si sa primeasca o viata dupa Hristos, Noul Adam, Incepatorul unei vieti noi, o viata in Dumnezeu, o viata in Hristos prin Duhul Sfant. Viata crestinilor este tocmai aceasta viata desfasurata in puterea si sub pecetea tainei, asa cum marturisim cantand in aceasta noapte pascala: ,,Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat!’’(Galateni 3, 27). Aceasta stare de imbracare in lumina lui Hristos o descrie minunat cantarea de la momentul aprinderii lumanarii botezului nostru al fiecaruia: ,,Da-mi mie haina luminoasa Cel ce te imbraci cu lumina ca si cu o haina!’’ .
Abandonarea programului de viata la care ne angajam prin Botez sau, mai grav, necunoasterea sau totala sa ignorare, ne duce la rastalmacirea vietii noastre si de multe ori la desfigurarea ei. Acest miracol al renasterii este pentru noi toti Botezul care ne transforma viata in sarbatoare perpetua. Atunci cand ascultam cuvintele din Prologul Evangheliei de la Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan la Liturghia Pastilor, cand dupa fiecare verset, preotul se opreste ca sa se auda bataia clopotului, ecoul ajunge pana la noi, ca sa pricepem ca rasunetul acesta are legatura cu noi, toti cei botezati in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.

Marturisirea Invierii lui Hristos este miezul de foc al crestinismului si al vietii crestinilor, de aceea chiar si cei mai putini ferventi si consecventi in credinta in decursul anului incearca in acest rastimp pascal sa regaseasca drumul cel drept al credintei, calea Bisericii. Ii incurajam pe toti sa foloseasca acest prilej sfant pentru a redescoperi calitatea lor de fii ai Bisericii, de copii ai lui Dumnezeu, realitatea prezentei lui Hristos Cel Inviat in ei insisi, salasluirea minunii acesteia in ei de la Botez. Acesta este si rostul sfant pentru care Biserica noastra a randuit ca sa dedice un an catehetic special pentru aprofundarea Crezului care contine marturisirea Invierii lui Hristos, legata de marturisirea invierii noastre.

Dreptmaritori crestini,
Intre mormantul lui Lazar si mormantul lui Hristos se desfasoara toata mareata lucrare a Saptamanii Mari pe care o retraim in fiecare an in slujbele Bisericii. Sa ne bucuram si sa ne veselim caci Hristos a invins moartea, cea care reprezinta spaima oamenilor din toate veacurile! Inca din sambata lui Lazar, o puternica atmosfera pascala, o mireasma a Invierii incepe sa copleseasca Biserica si sufletele credinciosilor. Invierea lui Lazar, prietenul Domnului, un eveniment cutremurator, este o prefigurare a Invierii Domnului dar si o prevestire a invierii tuturor oamenilor. Astfel ne-o prezinta troparul sarbatorii Intrarii Domnului in Ierusalim:
"Invierea cea de obste mai inainte de Patima Ta incredintand-o,
pe Lazar din morti l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule.
Pentru aceasta si noi, ca pruncii semnele biruintei purtand,
Tie Biruitorului mortii, strigam:
Osana, Celui dintru inaltime!
Bine esti cuvantat, Cel ce vii intru numele Domnului’’ .

Obiceiul de a aseza aceste semne de biruinta peste morminte reprezinta tocmai simbolul partasiei noastre la biruinta Domnului. Aceasta biruinta a Domnului in istoria oamenilor a fost deja prefigurata si profetita in Vechiul Tesatament, in viata dreptilor care au iesit vii si nevatamati din incercari de moarte si din mana unor dusmani de temut: Noe din potop, Avraam din numerose vrajmasii, Isaac din fata cutitului de jertfa, Iona din burta monstrului marin, Moise din Egipt, Iosif din vanzarea fratilor sai, Regele David din mana vrajmasilor, Proorocul Ilie din fata falsilor profeti si a regilor idolatri, Proorocul Daniel din groapa cu lei, cei trei tineri Anania, Azaria si Misail din cuptorul incins din Babilon. In toti acestia a biruit Domnul Care astfel Isi prevestea marea biruinta asupra mortii si a diavolului.

In Noul Testament sunt relatate, dupa cum stim, invierea fiicei lui Iair si a fiului vaduvei din Nain, ca minuni savarsite de catre Mantuitorul Iisus Hristos, minuni care culmineaza cu invierea lui Lazar si cu propria Sa Inviere din morti. Chiar in momentul cutremurator al mortii Domnului pe Cruce ni se spune ca ,,…iata, catapeteasma templului s-a sfasiat in doua de sus pana jos, si pamantul s-a cutremurat si pietrele s-au despicat; mormintele s-au deschis si multe trupuri ale sfintilor adormiti s-au sculat. Si iesind din morminte, dupa Invierea Lui, au intrat in cetatea sfanta si s-au aratat multora’’ (Matei 27, 51-53). In numele Domnului Cel Inviat, Apostolii au savarsit si ei invieri din morti: Sfantul Apostol Petru a inviat-o pe Tavita iar Sfantul Apostol Pavel l-a inviat pe tanarul Eutihie din Troa.

Realitatea Invierii, anticipata prin patriarhii, dreptii si profetii Vechiul Testament, devine coplesitoare in Noul Testament, prin Hristos si prin Apostolii Sai. Biserica Sa se arata pe sine, potrivit Parintelui Dumitru Staniloae, ca un laborator al Invierii, locul sfant in care viata sporeste in noi, in care primim mereu lumina din lumina lui Hristos.

Iubiti credinciosi,
Cu multe veacuri in urma, Proorocul Daniel vestea din vedenia despre invierea mortilor si despre starea lor in vesnicie: ,,Si multi dintre cei care dorm in tarana pamantului se vor scula, unii la viata vesnica, iar altii spre ocara si rusine vesnica. Si cei intelepti vor lumina ca stralucirea cerului si cei care vor fi indrumat pe multi pe calea dreptatii vor fi ca stelele in vecii vecilor’’ (Daniel 12, 2-3). Mai inainte, insa, Proorocul Iezechiel a primit mareata vedenie a invierii de obste, pe care Biserica ne-o pune inainte an de an, catre sfarsitul Deniei din Vinerea Mare, cand un camp urias plin de oase uscate se reinsufletesc la porunca Domnului prin suflarea Lui: ,,Asa graieste Domnul Dumnezeu: Iata, Eu voi deschide mormintele voastre si va voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre si va voi duce pe voi in tara lui Israel. Astfel veti sti ca Eu sunt Domnul, cand voi deschide mormintele voastre si va voi scoate pe voi, poprul Meu, din mormintele voastre. Si voi pune in voi Duhul Meu si veti invia si va voi aseza in tara voastra si veti sti ca Eu, Domnul, al zis aceasta si am facut, zice Domnul’’ (Iezechiel 37, 12-14).

Lumina pe care o primim de la preot la inceputul slujbei de Inviere si iesirea poporului cu facliile aprinse in afara locasului simbolizeaza aceasta iesire la lumina, invierea de pe urma a tuturor oamenilor. Hristos Cel Inviat din morti a confirmat invierea noastra a tuturor caci, dupa cuvintele Sfantului Pavel, ,, precum intru Adam toti mor, asa si intru Hristos (noul Adam) toti vor invia’’ (I Corinteni 15, 22). Deloc intamplator, acest adevar este amintit la fiecare inmormantare, chiar din Evanghelia Mantuitorului: ,,Adevarat, adevarat zic voua, ca vine ceasul, si acum este, cand mortii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si cei ce vor auzi vor invia. (…). Nu va mirati de aceasta; ca vine ceasul in care toti cei din morminte vor auzi glasul Lui, si vor iesi cei ce au facut cele bune, spre invierea vietii, iar cei ce au facut cele rele spre invierea osandirii’’ (Ioan 5, 25; 28-29). Cu fiecare an, cu fiecare Inviere, cu fiecare cuminecare din ospatul credintei, suntem fiecare dintre noi mai aproape de acest moment sfant. De altfel, Hristos Domnul pune impartasirea noastra in directa legatura cu Invierea cea de pe urma: ,,Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica si Eu il voi invia in ziua cea de apoi’’ (Ioan 6, 54).

Toate aceste adevaruri pe care le avem in vedere cand rostim Crezul, iata, ne privesc pe fiecare dintre noi, pana la mormant si pana dincolo de mormant. Canonul Slujbei de Inviere contine acest adevar suprem: ,,Praznuim omorarea mortii, sfaramarea iadului si incepatura altei vieti vesnice’’ . Unul dintre sfintii foarte iubiti pretutindeni, Cuviosul Serafim de Sarov, isi intampina credinciosii care-l cautau pentru sfat duhovnicesc cu aceste cuvintele: ,,Bucuria mea, Hristos a inviat!’’. El facea din fiecare intalnire cu un om, un eveniment pascal, fiindca vedea in fiecare pe Hristos Cel Inviat. Avea aceasta putere deoarece dobandise intru sine prezenta Duhului Sfant, ardoarea iubirii dumnezeiesti. Despre aceasta iubire arzatoare dintre Tatal ceresc si Fiul Sau vesnic, dintre Fiul si fratii Sai oamenii, despre aceasta iubire de jar care arde in inimile sfintilor, scria Sfantul Nicolae Velimirovici, din moastele caruia se afla o mica parte la manastirea ortodoxa de la Bredared, de aici, din Suedia, in minunata sa talcuire la Crez: ,,Puterea acestei iubiri este incomparabila, nemasurata si nemarginita. Pamantul ar fi explodat daca Hristos nu s-ar fi ridicat din el. Pamantul nu este in stare sa-L tina inauntrul sau. Aceasta este puterea iubirii ceresti eterne si adevarate. Forta iubirii nu poate fi descrisa. Cu forta acestei iubiri arzande, Imparatul cerurilor a vizitat pamantul, a suportat toate umilirile si torturile si in final a inviat.’’ .

Cu nadejdea cresterii noastre in credinta care biruieste toate crizele si toate neajunsurile de care avem uneori parte in aceasta viata, va doresc voua, tuturor purtatorilor de lumina, sa petreceti sarbatoarea sfanta cu toata bunacuviinta, cu bucurie si veselie netrecatoare! Hristos a inviat si pentru noi si pentru cei de acasa si pentru cei din mormintele mosilor si stramosilor nostri! Hristos Cel Inviat sa va sfinteasca deplin tot rostul vietii dumneavoastra!

Cu imbratisare sfanta, al vostru catre Domnul rugator,
† Macarie,
Episcopul Europei de Nord

.

13 Martie 2012

Vizualizari: 1533

Voteaza:

Pastorala la Invierea Domnului 2010 - PS Macarie, Episcop al Europei de Nord 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE