Pastorala PS Damaschin, episcop al Sloboziei si Calarasilor, la sarbatoarea Invierii Domnului - 2007

Pastorala PS Damaschin, episcop al Sloboziei si Calarasilor, la sarbatoarea Invierii Domnului - 2007 Mareste imaginea.



+DAMASCHIN

DIN MILA LUI DUMNEZEU
EPISCOP AL SLOBOZIEI SI CALARASILOR

Cucernicului cler, cinului monahal si binecredinciosilor crestini din Episcopia Sloboziei si Calarasilor: Har, mila, pace, bucurie si ajutor de la Dumnezeu, iar de la noi arhieresti binecuvantari.

"Rau de viata esti, ce din Tatal curgi,
intelepciune, iar in groapa apunand, viata daruiesti"
(Prohodul Domnului, Starea a II-a, Troparul 13)

Iubiti fii duhovnicesti,

Cu cata bucurie am primit vestea ca Hristos a inviat! Din preaplinul bucuriei, inimile voastre au dat marturie ca sunt partase bucuriei invierii Domnului, unite intru acelasi duh al credintei, prin care au si marturisit "Adevarat a inviat!", caci marturia gurii este rod al credintei, dupa cum spune si psalmistul: "Crezut-am, pentru aceea am grait" (Psalmul 115,1).

Aceasta bucurie au trait-o martorii invierii Domnului, cei ce-I vazusera puterea si slava in lucrarea Sa in trup, pentru ca apoi, cutremurati, sa-L vada rastignit, omorat si ingropat. Si, dupa cum spaima si intristarea a cuprins inimile lor, tanguindu-se si zicand: "Cum se vede mort Stapanul a tot ce-i viu si de ce-n mormant se-ncuie Dumnezeu?" (Prohodul Domnului, Starea I, Troparul 42), tot astfel aratarea Domnului dupa invierea Sa a covarsit inimile lor cu bucurie, dupa cum le si spusese: "se va bucura inima voastra si bucuria voastra nimeni nu o va lua de la voi" (Ioan 16,22).

Aceasta bucurie o traim si noi astazi, intru Hristos Domnul, prin credinta, dupa cuvantul Sfantului Apostol Petru, "desi acum nu-L vedeti, voi credeti si va bucurati cu bucurie negraita si preamarita" (l Petru 1,8).



Iubiti credinciosi,

Sa luam aminte la adevarul invierii Domnului marturisit de Sfanta Biserica, incepand cu primii martori, acum aproape doua mii de ani si pana astazi. Iar descoperirea adevarului invierii nu sta in puterea mintii noastre si nu se dobandeste prin vreo lucrare care sta in puterea firii omenesti, dupa cum si Apostolul Pavel, adresandu-se paganilor, spunea: "de ce se socoteste la voi lucru de necrezut ca Dumnezeu inviaza pe cei morti?" (Faptele Apostolilor 26,8). Nu mintea noastra il descopera pe Dumnezeu, ci Dumnezeu se descopera pe Sine sau isi descopera lucrarile Sale, in noi si in lume, prin a Sa bunavoire, de aceea, descoperirea adevarului invierii Domnului este o lucrare mai presus de fire, dumnezeiasca si indumnezeitoare, invederarea lucrurilor celor nevazute (Evrei 11,1), dar al Sfantului Duh (l Corinteni 12,8), sfintire (Coloseni 1,22) si infiere (Romani 8,16).

Se cuvine, asadar, sa ne rugam, impreuna cu Sfantul Apostol Pavel, "ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatal slavei, sa va dea voua duhul intelepciunii si al descoperirii, spre deplina Lui cunoastere, si sa va lumineze ochii inimii, ca sa pricepeti care este nadejdea la care v-a chemat, care este bogatia slavei mostenirii Lui, in cei sfinti" (Efeseni 1,17-18). Caci numai in duhul intelepciunii putem intelege cum este cu putinta invierea din morti, cugetand cu a cui putere si lucrare a inviat Domnul nostru Iisus Hristos, pentru ca sa intelegem rostul vietii noastre pe pamant si menirea noastra, aceea de a deveni fii ai Dumnezeului Cel Preainalt si partasi in vesnicie slavei si sfinteniei Sale.

Cine, asadar, are putere de a da viata, daca nu Cel care are viata in Sine insusi? Iar despre aceasta avem insasi marturia Domnului nostru Iisus Hristos, care spune "precum Tatal are viata in Sine, asa I-a dat si Fiului sa aiba viata in Sine" (Ioan 5,26). Dumnezeu insusi a marturisit despre Sine, prin Moise, "Eu sunt Cel ce sunt" (Iesirea 3,14). intelegem din aceasta ca Dumnezeu Cel viu in Treime laudat L-a inviat pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos, invierea Sa fiind vrerea Tatalui, puterea Fiului si lucrarea Sfantului Duh. Iar despre faptul ca invierea Mantuitorului este vointa si lucrarea Sfintei Treimi, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, avem marturiile Sfintelor Scripturi.

Dumnezeu Tatal este "izvorul vietii" (Psalmul 35,9), "Cel ce singur are nemurirea si locuieste intru lumina neapropiata" (l Timotei 6,16), "Cel ce aduce toate la viata" (l Timotei 6, 13) si, de aceea, "in El traim si ne miscam si suntem" (Faptele Apostolilor 17,28). Iar ca Dumnezeu Tatal a inviat pe Domnul nostru Iisus Hristos avem marturia Bisericii, prin Sfantul Apostol Petru, care spune "pe Iisus Nazarineanul [.] voi L-ati luat si, pironindu-L, prin mainile celor fara de lege, L-ati omorat, [.] pe Care Dumnezeu L-a inviat, dezlegand durerile mortii, intrucat nu era cu putinta ca El sa fie tinut de ea" (Friptele Apostolilor 2,24) si, iarasi, "iar pe incepatorul vietii L-ati omorat, pe Care insa Dumnezeu L-a inviat din morti si ai Carui martori suntem noi" (Faptele Apostolilor 3,15) si prin Sfantul Apostol Pavel, "iar Dumnezeu, care a inviat pe Domnul, ne va invia si pe noi prin puterea Sa" (l Corinteni 6,14), "cei ce credem in Cel ce a inviat din morti pe Iisus, Domnul nostru, Care S-a dat pentru pacatele noastre si a inviat pentru indreptarea noastra" (Romani 4,25).

Hristos, Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, om adevarat si Dumnezeu adevarat, a inviat, fiind El insusi Viata, "caci in El locuieste, trupeste, toata plinatatea Dumnezeirii (Coloseni 2,9), dupa cum si marturisise "Eu sunt invierea si Viata" (Ioan 11,25) si "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata" (Ioan 14,6). Hristos insusi, ca Dumnezeu deopotriva cu Tatal, "a nimicit moartea si a adus la lumina viata si nemurirea" (l Timotei 1,10). Hristos a proorocit despre moartea si invierea Sa, spunand ucenicilor Sai sa nu se intristeze si sa nu se sminteasca, caci face aceasta cu voia si puterea Sa: "Eu imi pun sufletul, ca iarasi sa-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine insumi il pun. Putere am sa-l pun si putere am iarasi sa-l iau" (Ioan 10,17-18).
Cu adevarat inaltatoare este lucrarea Mantuitorului pentru viata lumii si cuvintele noastre sunt sarace in a o exprima. Slujbele Bisericii incearca sa redea in cuvinte maretia celor petrecute, asa cum intalnim si in aceste tropare: "Voind Tu, Cuvinte, in mormant Te-ai vazut; dar esti viu si Te ridici din morti, cum ai spus, cu-nvierea Ta, Mantuitorule" (Prohodul Domnului, Starea I. Troparul 70), "Cel ce tii marginile lumii ai primit a Te cuprinde in mormant mic, Hristoase, ca sa mantuiesti firea omeneasca de caderea cea din iad; si facandu-ne nemuritori, sa ne-nviezi pe noi, ca un Dumnezeu fara de moarte" (Doxologia Utreniei din Sambata Mare).

Iar ca invierea se petrece prin lucrarea Duhului Sfant avem cuvantul Mantuitorului "Duhul este Cel ce da viata" (Ioan 6,63) sau din proorocia lui Iezechiel "Iata, Eu voi face sa intre in voi duh si veti invia" (37, 5), caci "Domn facator de viata este Duhul, singur de Sine miscat, singur de Sine puternic, impartind precum voieste darurile, singur stapanitor, singur poruncitor si fara de inceput" (Slava Cantarii a 8-a, Pavecernita, Luni dupa Rusalii).

Iubitii mei fii duhovnicesti,

Aceasta lucrare mai presus de fire a invierii din morti a Mantuitorului Iisus Hristos s-a facut pentru noi, pentru fiecare dintre noi, ca noi sa primim invierea si viata vesnica, din parga invierii Sale. Hristos n-a inviat pentru Sine insusi, caci El nu avea de ce sa moara, nefiind in El pacat prin care sa se lucreze moartea. Hristos a luat asupra Sa, prin firea omeneasca, pacatele noastre, pentru ca prin ele sa intre in moarte si, Viata fiind, sa vindece firea omeneasca de pacat si sa nimiceasca moartea.

Ce inseamna, asadar, sa fie nimicita moartea si sa inviem noi, cei ce suntem vii? Sfanta Scriptura ne vorbeste despre doua intelesuri ale invierii. Este o inviere de obste, a trupului cel ce s-a intors in tarana din care a fost luat, pentru a se uni cu sufletul spre viata de veci, la ziua Domnului, a doua venire a Sa, ziua judecatii. Despre aceasta inviere de obste Mantuitorul a spus "nu va mirati de acestea; ca vine ceasul in care toti cei din morminte vor auzi glasul Lui, si vor iesi cei ce au facut cele bune, spre invierea vietii, iar cei ce au facut cele rele, spre invierea osandirii" (Ioan 5,28-29).

Este insa si o inviere a celor ce suntem biologic vii, o inviere a duhului, singura inviere adevarata, invierea spre viata. Aceasta inviere se dobandeste aici, pe pamant, in viata trupului fiind noi, dupa cuvantul Apostolului Pavel ca "pe noi, cei ce eram morti prin gresealele noastre, ne-a facut vii, impreuna cu Hristos" (Efeseni 2,5) si, iarasi, "ingropati fiind impreuna cu El prin botez, cu El ati si inviat prin credinta in lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a inviat pe El din morti" (Coloseni 2,12). invierea duhovniceasca se dobandeste, asadar, prin credinta in Hristos, "Cel ce crede in Mine are viata vesnica" (Ioan 6,47), prin credinta in cuvintele Sale, care "sunt duh si sunt viata" (Ioan 6,63) si prin lucrarea faptelor credintei, caci "credinta fara de fapte moarta este" (Iacov 2,20). Iar credinta in Hristos este dar al lui Dumnezeu (Rom. 12,3), din iubire, prin salasluirea Duhului Sfant in noi, "iar daca Duhul Celui ce a inviat pe Iisus din morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Iisus din morti va face vii si trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Sau care locuieste in voi" (Romani 8,11). Harul lui Dumnezeu in noi lucreaza spre indreptarea noastra, "ca indreptandu-ne prin harul Lui, sa ne facem, dupa nadejde, mostenitorii vietii celei vesnice" (Tit 3,7) si spre sfintirea noastra, dupa cum S-a rugat Mantuitorul Tatalui, pentru toti credinciosii, inainte de preaslavirea Sa, "pentru ca Eu Ma sfintesc pe Mine insumi, ca si ei sa fie sfintiti intru adevar" (Ioan 17,19).

Iubitii mei fii duhovnicesti,

in toate timpurile au fost oameni care au incercat sa aduca adevarul de credinta la putinta mintii lor, sa gaseasca justificari logice, dialectice si de fiecare data au esuat. Adevarul de credinta nu este irational, ci suprarational, adica suprafiresc. El se descopera ca dar al Duhului Sfant in sufletul ravnitor, care inseteaza dupa Dumnezeu, Ziditorul sau si, odata descoperit, este inteles de ratiune si marturisit. Primirea si marturisirea adevarului de credinta este semn al invierii noastre, al biruintei vietii asupra mortii, al nasterii duhovnicesti, "ca oricine este nascut din Dumnezeu biruieste lumea si aceasta este biruinta care a biruit lumea: credinta noastra" (l Ioan 5,4).

Va indemn staruitor, dupa indemnul Sfantului Apostol Pavel, sa nu fiti indoielnici in credinta, caci "noi nu suntem fii ai indoielii spre pieire, ci ai credintei spre dobandirea sufletului" (Evrei 10,39). "Cercetati-va pe voi insiva daca sunteti in credinta" (2 Corinteni 13,5), staruiti in credinta (2 Timotei 2,22), rugati-va pentru inmultirea credintei (Luca 17,5), faceti faptele credintei (Iacov 2,14-26), impartasiti-va de Sfintele Taine sfintitoare ale Bisericii, stiut fiind cuvantul Mantuitorului "Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica si Eu il voi invia in ziua cea de apoi" (Ioan 6,54) si intru toate lucrati lucrarea cea bineplacuta lui Dumnezeu.

Hristos a inviat!

Al vostru catre Domnul rugator, + DAMASCHIN
Episcopul Sloboziei si Calarasilor

 

.

01 Februarie 2010

Vizualizari: 1929

Voteaza:

Pastorala PS Damaschin, episcop al Sloboziei si Calarasilor, la sarbatoarea Invierii Domnului - 2007 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE