Hristos - Emanuel, Izvorul vindecarilor

Hristos - Emanuel, Izvorul vindecarilor Mareste imaginea.

† MACARIE
EPISCOPUL EUROPEI DE NORD

PASTORALA LA NASTEREA DOMNULUI

HRISTOS-EMANUEL
IZVORUL VINDECARILOR

† Macarie,
Din harul lui Dumnezeu Episcop al romanilor ortodocsi din Europa de Nord,
Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal si
Preaiubitilor credinciosi si credincioase, har, mila si pace de la Hristos Domnul Cel Unul Nascut!

Iubitii mei fii si fiice duhovnicesti,
"Binecuvantat fie Copilul Care a bucurat astazi Betleemul! Binecuvantat fie Pruncul Care i-a intinerit astazi pe oameni! Binecuvantat fie Rodul Care S-a pogorat la noi, flamanzii! Binecuvantat fie Cel Milostiv Care a imbogatit dintr-odata toata saracia noastra si a umplut toate nevoile noastre. Binecuvantat fie Cel pe Care indurarea Sa L-a plecat ca sa tamaduiasca bolile noastre! Multumire fie adusa Izvorului trimis spre izbavirea noastra!”[1]

Impreuna cu imnograful aducem si noi astazi lauda lui Hristos-Emanuel Care se intrupeaza de dragul nostru si spre folosul nostru! Se intrupeaza Fiul Omului ca noi sa ne recunoastem in El copii ai lui Dumnezeu! Emanuel inseamna Cu noi este Dumnezeu. El este cu noi dar si noi trebuie sa dovedim ca suntem cu El! De aceea am venit si astazi la Liturghie, aici in Betleemul Bisericii, pentru a-I aduce, prin Maica Fecioara, ce avem mai de pret, inima noastra curatita de pacate. Preacurata Maria este darul adus de umanitate in Taina Intruparii, dupa cum ne arata cantarea de la Vecernia praznuirii: "Fiecare din fapturile cele zidite de Tine multumire aduce Tie: ingerii cantarea, cerurile steaua, magii darurile, pastorii minunea, pamantul pestera, pustiul ieslea, iar noi pe Maica Fecioara”.

Prin Fecioara Maria, faptura omeneasca i-a oferit Domnului trup, iar El ne-a daruit infierea duhovniceasca, facandu-ne partasi indumnezeirii.

El este Izvorul nesecat al dumnezeiescului har, tamaduind sufletele si trupurile noastre slabanogite de pacate. De fapt, la fiecare Liturghie cand aducem in dar in firida Proscomidiarului, prescura dimpreuna cu celelalte ofrande pentru Euharistie, actualizam Inomenirea Fiului lui Dumnezeu, deoarece potrivit marturiilor Parintilor, prescura simbolizeaza trupul preacurat al Nascatoarei. Desprinderea de catre preot, din rotundul prescurii, a Agnetului sau a Mielului dumnezeiesc, adica a pecetii patrate cu inscriptia cruciforma IS HS NI KA, care se talcuieste Iisus Hristos Biruie, arata cum Fiul lui Dumnezeu se intrupeaza luand fire omeneasca din trupul Maicii Sale, si, totodata, din trupul intregii fapturi, din rotundul pamantului. Preotul aseaza apoi Agnetul pe Sfantul Disc care inchipuie ieslea in care a fost culcat Pruncul dupa nastere.

Ei bine, toata firida Proscomidiarului din peretele de miazanoapte al absidei Altarului euharistic, strajuita de icoana Nasterii lui Hristos, simbolizeaza in primul rand pestera din Betleem in care S-a nascut Domnul nostru, unde discul liturgic inchipuie ieslea, iar steluta sa protectoare de deasupra Agnetului reprezinta steaua care i-a calauzit pe cei trei crai spre locul nasterii. Acoperamintele care invaluiesc vasele liturgice cu cinstitele daruri de paine si vin, sunt scutecele in care a fost infasat dumnezeiescul Prunc dupa nastere si imbaiere, iar tamaierea cu cadelnita fumeganda, exprima simbolic si darurile de aur, smirna si tamaie aduse odinioara micutului Imparat de catre magi.

In Rasaritul crestin, in Taina Liturghiei, Hristos este prezent sfintitor si deplin, fiind reactualizata lucrarea Sa de la Intrupare si pana la Jertfa, Invierea, Inaltarea si Venirea Sa intru slava, manifestandu-ne intru El si El intru noi. "Pentru ca suntem madulare ale trupului Lui, din carnea Lui si din oasele Lui” (Efeseni 5,30). Ne este indeajuns ca fiece loc si act liturgic din biserica este plin de adanca sfintenie si semnificatie mistica, traind astfel inca din aceasta lume Taina Imparatiei.

De aceea, in traditia noastra ortodoxa, nu simtim nevoia sa reprezentam ieslea din Betleem prin staul amenajat cu statuete si lumini multicolore, cum vedem acum, de Craciun, in pietele si in bisericile occidentale. Insa trebuie sa traim misterul euharistic, primindu-L pe Hristos Cel Nou Nascut pentru a-Si face salas luminos in causul inimii noastre. Fiindca, asa dupa cum v-am mai spus, "de-o mie de ori de S-ar intrupa Hristos in Betleem, daca nu se naste si in inima noastra, totul este in zadar” (Angelus Silesius). Important este sa-I deschidem larg poarta inimii noastre deoarece El nu vine sa ne ceara ceva, ci numai sa ne daruiasca pacea si bucuria Sa cea vesnica.

La aceasta praznuire, colindatorii ni-L aduc pe Insusi Hristos-Emanuel sub acoperisul casei si in viata noastra, reiterand, prin colinda, pelerinajul istovitor, insa mantuitor, al Preacuratei Maici dinaintea nasterii sfinte.

"Noi umblam si colindam,
Pe Iisus sa-L laudam;
Noi umblam din casa-n casa,
La acei care ne lasa.
Nu alegem pe cei gazda
Dintre cei ce n-au o brazda;
Noi umblam, la mic, la mare,
Azi la toti e sarbatoare;
Sarbatoarea lui Ajun,
Seara sfant-a lui Craciun;
Sarbatoarea lui cea dulce,
Nime nu vrea sa se culce.
Noi umblam, precum umblara
Maica Sfanta intr-o seara,
Cu Iisus la inimioara.
Bate vantul si-o patrunde,
S-ar scuti, dar n-are unde.
Bate vantul friguros,
Maica Sfanta cade jos.
Ostenita de durere,
Mila de la Tatal cere,
Sa se-ndure, sa-i gaseasca
Locuinta, ca sa nasca.
Tatal Sfant S-a indurat
Și-o pestera i-a aflat;
Pestera pe pamant, jos,
S-a nascut Domnul Hristos”[2].

Preaiubitii mei,
Va marturisesc cu emotie ca aceasta colinda este culeasa din satul meu natal, am colindat-o mereu in copilarie si in adolescenta la fereastra casei si la inima gospodarilor nasaudeni, coplesiti de minunata ipostaza a Preasfintei Nascatoare care il poarta pe Fiul Cel neincaput, mai intai nevadit, in pantece si in inima sa, apoi dupa nastere, cu tandrete materna, pe bratele sale, in dreptul inimii.

In tezaurul liturgic rasaritean se pastreaza din vechime doua icoane ale Maicii Domnului. Prima icoana numita Maica Domnului a Intruparii sau a Semnului, ne-o infatiseaza pe Preamilostiva, care il are pe Pruncul Sfant pe pieptul ei, stralucind langa inima sa, intr-un medalion de slava. Se arata, astfel, ca Hristos este Emanuel, fiind prin excelenta Semnul dat de Dumnezeu, implinindu-se astfel profetia lui Isaia din vremea regelui Ahaz: "Domnul meu va va da un semn: Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele Lui Emanuel” (Isaia 7, 14).

In a doua icoana, numita Hodighitria sau Indrumatoarea, o vedem pe Preasfanta Maica cum poarta cu gingasie, pe bratul stang, langa inima sa milostiva, pe Pruncul divino-uman, iar cu mana dreapta, ridicata la piept, printr-un gest convingator, ni-L arata, noua oamenilor, pe Cel Care este "Calea, Adevarul si Viata” (Ioan 14,6). Ziditorul tuturor tine in mana stanga sulul scripturilor implinite prin El, iar cu dreapta isi binecuvanteaza, inca din pruncie, Mama, dar si poporul Sau.

Pruncul din bratele Preacuratei, zugravit in icoane ca Hristos-Emanuel,Dumnezeu Cel mai inainte de veci, nu are nimic din trasaturile unui sugar, ci are chipul adult, cu fruntea ampla ce reflecta intelepciunea dumnezeiasca. El este Mantuitorul lumii, Logosul intrupat, trimis la ai Lui ca sa-i vindece si sa-i mantuiasca (Luca 4,18). Pentru aceasta "S-a desertat pe Sine, chip de rob luand, facandu-Se asemenea oamenilor si la infatisare aflandu-Se ca un om” (Filipeni 2,7), ca sa ne nasca din apa si Duh Sfant, in Taina Botezului, sa ne vindece de ranile pacatelor, in Taina Spovedaniei, si sa ne hraneasca cu Trupul si Sangele Sau, in Taina Euharistiei, crescandu-ne in Biserica Sa spre dobandirea mantuirii si a vietii vesnice.

Iubiti frati si surori in Hristos-Emanuel, Cel Care este pururea cu noi,

Dupa cum stiti, anul acesta a fost dedicat in Biserica noastra Ortodoxa RomanaTainei Sfantului Maslu si ingrijirii bolnavilor. Aceasta hotarare pastorala a Sfantului Sinod este una fireasca in misiunea si lucrarea sacramentala a Bisericii care este numita si Casa tamaduirii. Probabil, tocmai de aceea, se spune ca in Biserica nu exista oameni buni sau oameni rai, ci oameni bolnavi si oameni sanatosi. Asocierea Bisericii, ca institutie divino-umana, cu spitalul unde sunt vindecati cei bolnavi, are la baza termenul folosit in limba greaca pentru mantuire,sotiria, care este intrebuintat si pentru a desemna procesul de vindecare a celui bolnav, de aceea, mantuirea este inteleasa si ca vindecare in Domnul (Matei 9, 12).

Ca Biserica a fost, este si trebuie sa fie un spatiu al vindecarii, este vadit si de multitudinea de cereri din slujbele liturgice pentru sanatatea trupeasca si sufleteasca a fiilor ei. Paradoxal, Biserica nu este numai a celor sfinti si a celor sanatosi, ci ea este adesea, plina de oameni suferinzi si de oameni pacatosi. De aceea starea de sanatate a sufletului primeaza, dar completeaza, totodata, sanatatea trupului.

Omul nu a fost creat de Dumnezeu pentru suferinta, drept pentru care spiritualitatea ortodoxa nu accepta suferinta absurdului, nu incurajeaza violenta, autoflagelarea sau orice gest, care, dus la extrem, ne indeparteaza de Hristos. Suferinta a fost acceptata si inteleasa in Ortodoxie ca o pierdere a darului sfant al sanatatii, fie din cauza propriilor pacate, fie pentru incercarea credintei noastre, fie pentru randuieli numai de Dumnezeu stiute (Ioan 9, 3).

Una din poruncile Bisericii vizeaza obligatia fiecarui crestin de a se ingriji de sanatatea trupului, pentru ca omul zilelor noastre se complace de multe ori in excese care dauneaza si sanatatii trupesti. Suntem datori sa ne pazim sanatatea in Domnul, dar avem datoria sa ii cautam si pe cei care, suferind in trup, sunt singuri si deznadajduiti.
Pentru noi, locuitorii acestor tinuturi scandinave, lucrurile par foarte bine organizate. Sistemele sociale de aici nu lasa pe nimeni pe dinafara, astfel incat toti locuitorii beneficiaza de cele mai bune servicii, la cele mai inalte standarde. Pentru cei de acasa, din Romania, lipsurile sunt mari si cei aflati in spitale intampina multe dificultati. Cu toate acestea, majoritatea bolnavilor din tara au sansa ca sa aiba aproape preoti misionari si paraclise spitalicesti in care se inalta rugaciuni pentru izbavirea de suferinta. In unitatile medicale se savarseste Taina Sfantului Maslu, se binecuvanteaza si se cumineca bolnavii, actul medical fiind intregit de hrana duhovniceasca. Asa se face ca de multe ori intalnim in Romania oameni bolnavi, dar impliniti sufleteste, oameni suferinzi, dar impacati cu sine, cu semenii si cu Dumnezeu.

Invatam din aceasta realitate ca fericirea si implinirea nu este conditionata de bunastare. Trebuie sa fim constienti de vocatia noastra in aceasta lume care cultiva bogatiile materiale, subjugand existenta, numai pentru castiguri imediate si consum neinfranat. Venim inaintea fratiilor voastre cu rugaciunea si cu indemnul parintesc de a depasi  grijile obsesive ale existentei cotidiene, pentru a ne aseza pe fagasul firesc al unui urcus duhovnicesc.

Datoria noastra de fii si frati ai lui Hristos-Emanuel ne determina sa ne asezam in comuniune cu toata lumea, sa ii cercetam pe cei singuri, pe cei bolnavi, sa-i pregatim pe cei tineri sa pretuiasca darurile cu care i-a inzestrat Dumnezeu si pentru a le fi de folos celor in nevoi, bolnavi si insingurati.

In acest sens, actiunile filantropice care se desfasoara in parohiile din episcopia noastra, sunt dovada responsabilizarii si cresterii noastre duhovnicesti. Picatura de jertfa care rascumpara oceanul nepasarii, este un proiect in cadrul caruia s-au organizat colecte in bani, medicamente si produse pentru ajutorarea unor familii sarace din Romania; Proiectul O familie parohiala pentru fiecare, ii implica pe credinciosii parohiei sa ajute benevol copiii orfani din Romania ; Agapa frateluieste o actiune duminicala, in biserica dupa Sfanta Liturghie, de colectare a alimentelor necesare pentru cantina sociala; In pace sa iesim este o lucrare ce-i angajeaza pe credinciosi in vizitarea celor bolnavi si singuri, impartasindu-le din pacea, bucuria si lumina pe care tocmai au primit-o la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie.

Centrul de Tineret Sfantul Voievod Stefan cel Mare a organizat si anul acesta mai multe activitati in folosul celor bolnavi si singuri, iar Adunarea generala a tinerilor din orasul Lem, Danemarca, a avut ca tema: Tineretea care alina boala. Grija tinerilor fata de cei aflati in suferinta. Fiecare tanar a avut prilejul sa-si impartaseasca implicarea si experienta sa in ajutarea bolnavilor sau a celor aflati in necazuri si incercari.

Pelerinajul cu grupul mare de preoti si enoriasi din tarile scandinave, din luna iunie a acestui an, organizat de Centrul de pelerinaj Sfantul Cuvios Antipa de la Calapodesti al episcopiei noastre, pe urmele Sfintilor tamaduitori din Grecia, ne-a adus multa mangaiere noua si celor pe care i-am purtat in rugaciuni. Au fost foarte multi care au primit alinare si vindecare de suferinte grele.

Nasterea lui Hristos ne revendica pe fiecare dintre noi, ne angajeaza spre o lucrare sfanta, sa primim din casa Domnului Vestea cea Buna si sa o ducem fiecare, acolo unde ne traim zilele. Sa fim vestitori prin fapta si prin jertfelnicie, asa incat, luminati de bucuria Praznicului Intruparii, sa devenim lumina si incurajare. Pentru noi, cei care traim in Hristos, nu mai este suparare si intristare care sa ne stapaneasca. Astfel, primind in suflet cantarea duhovniceasca, sa zicem impreuna condacul din Acatistul Mantuitorului nostru Iisus Hristos: "Vazand straina Intruparea lui Dumnezeu, sa ne instrainam din lumea cea desarta si mintea spre cele dumnezeiesti sa o suim, ca pentru aceasta Dumnezeu pe pamant S-a pogorat, ca sa ne ridice la ceruri, pe noi cei ce-I cantam Lui: Aliluia!”
 
Cu imbratisare sfanta,
al vostru rugator catre Domnul
si de tot binele voitor,

† Episcopul Macarie al Europei de Nord
Data in resedinta noastra episcopala din Stockholm, Suedia, la Praznicul Nasterii Domnului, in anul mantuirii 2012.
 

Note:

[1]. Sfantul Efrem Sirianul, Imnele Nasterii si Aratarii Domnului, editia a II-a, preznt. si trad. diac. Ioan I. Ica jr., Sibiu, 2010, p. 31.
[2]. Colinda din satul Spermezeu, jud. Bistrita-Nasaud in vol. Macarie Marius Dan Dragoi, Ler Sfanta Marie. Colinde de pe vaile Tiblesului, Cluj-Napoca, 2005, pp. 151-152.

.

21 Decembrie 2012

Vizualizari: 1171

Voteaza:

Hristos - Emanuel, Izvorul vindecarilor 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE