Hristos - Liman in furtunile vietii. Scrisoare pastorala la sarbatoarea Nasterii Domnului

Hristos - Liman in furtunile vietii. Scrisoare pastorala la sarbatoarea Nasterii Domnului Mareste imaginea.

Iubitilor preoti din parohii, cuviosilor vietuitori ai sfintelor manastiri si dreptcredinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iasilor: har, bucurie, iertare si ajutor de la Dumnezeu Cel in Treime preaslavit - Tatal, Fiul si Duhul Sfant!

„Dumnezeu este scaparea si puterea noastra,
ajutor in necazurile ce ne impresoara.“ (Ps. 45, 1)

Iubiti frati si surori in Hristos-Domnul,
Am ajuns, cu mila lui Dumnezeu, la slavita sarbatoare a Nasterii Domnului. Suntem la sfarsitul unui an greu pentru cei mai multi dintre noi. Gandul la greutatile prin care am trecut si preocuparea pentru ceea ce avem de intampinat in anul care vine nu ne parasesc cu totul nici de sarbatori. Am adunat prea multe in cugetul nostru timp de un an de zile incat greutatea acestora ne impovareaza si in momente de praznic.

Cu toate acestea, atmosfera din jurul nostru este, parca, mai calda, mai primitoare. Suntem cuprinsi de bucuria colindatorilor, de frumusetea iernii, de intalnirea cu cei dragi in familie, de ambianta unei mese mai bogate. Cei mai multi dintre crestini au respectat postul de patruzeci de zile, iar acum, dupa randuita spovedanie, se impartasesc cu Sfintele si Preacuratele Taine, bucurandu-se cu bucurie aleasa. Participarea la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie de praznicul Nasterii Domnului si in zilele urmatoare ne ofera ocazia potrivita pentru a medita mai intens atat la greutatile prin care trecem, cat si la bucuria marelui Praznic. De fapt, prin bucuria praznicului intelegem rostul greutatilor vietii, descoperim taina asumarii lor si primim raspuns la intrebarile ce ne framanta.

Iubiti credinciosi,
In zilele de sarbatoare ale Nasterii Domnului, se inalta glas puternic de marturisire a adevarului ca acum doua milenii Dumnezeu a coborat pe pamant. Hristos-Dumnezeu S-a nascut, dupa trup, prin puterea Duhului Sfant, din Preacurata Fecioara Maria, a vietuit printre noi, oamenii, ne-a cunoscut durerea si bucuria, a murit si a inviat pentru noi. Acesta este adevarul fundamental al credintei crestine. In acest adevar descoperim rostul vietii noastre cu greutatile ei numeroase, cu frumusetile ei adanci.

„Hristos Se naste, slaviti-L!
Hristos din ceruri, intampinati-L!
Hristos pe pamant, inaltati-va!“1

In aceste cuvinte, Biserica vesteste si actualizeaza evenimentul crucial al istoriei, si anume coborarea lui Dumnezeu printre oameni. „La plinirea vremii“2, cum spune Sfantul Apostol Pavel, adica la timpul potrivit, Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat, a luat chip de om, a trait intr-un context concret, in sanul unei familii, alaturi de mama Sa si de batranul Iosif, in mijlocul unui neam anume. El a propovaduit Evanghelia imparatiei lui Dumnezeu, a patimit, a murit si a inviat.

Toate acestea s-au petrecut pentru ca omul sa descopere calea vietuirii autentice pe pamant, sa cunoasca taina imparatiei lui Dumnezeu Tatal si, prin Hristos in Duhul Sfant, s-o dobandeasca aici, ca pregustare, si pe deplin in
vesnicie.

Iubiti fii si fiice duhovnicesti,

Omenirea din timpul vietuirii pe pamant a lui Hristos-Dumnezeu nu difera esential de cea de astazi. Oameni buni si oameni rai vietuiau atunci si vietuiesc si acum. Multi aveau atunci credinta puternica si nu putini erau cei necredinciosi sau raucredinciosi, cum se intampla si astazi. Bucuriile si incercarile din acele vremuri sunt prezente si in zilele noastre.

Hristos Domnul a adus atunci lumina in intunericul care domina omenirea, viata in moartea care se raspandea in diferite forme, peste tot, bucuria si nadejdea adevarata intr-o lume cuprinsa de tristete si disperare. Cum Hristos este „acelasi ieri si azi si in veci“ 3, El, Hristos, ramane izvorul de lumina, viata, bucurie si nadejde si in lumea de azi. Prin nasterea, viata, moartea si invierea Sa, prin invatatura Sa, Hristos a descoperit lumii de atunci calea de urmat. Celor care „L-au primit“, care „au crezut in numele Lui le-a dat putere sa se faca fii ai lui Dumnezeu“4. Prin starea de „fiu al lui Dumnezeu“ dobandita prin Hristos, omul vremurilor de atunci a descoperit calea de urmat. Bogat sau sarac, evreu sau de alt neam, barbat sau femeie, in familie sau in manastire fiind, omul timpurilor trecute a aflat drumul de parcurs in viata. Cuprins uneori de bucurie si foarte adesea de incercari dureroase, L-a avut pe Hristos paine in foamea lui dupa adevar, apa in setea lui dupa iubire de dreptate. Astazi, aceeasi calitate de „fiu al lui Dumnezeu“, dobandita prin altoirea pe trunchiul numit Hristos, este cheia rezolvarii problemelor vietii. A fi, a ramane, a deveni „fiu al lui Dumnezeu“ inseamna a-L avea pe Hristos ca izvor de viata, adica a avea credinta cea adevarata si a trai in concordanta cu aceasta atat in viata de familie sau manastire, cat si la locul de munca si in toate imprejurarile vietii.

Dreptmaritori crestini,

Sarbatoarea Nasterii lui Hristos are in centrul ei adevarul ca Fiul lui Dumnezeu a devenit Fiu al Omului pentru ca omul sa devina fiu al lui Dumnezeu. In aceasta mare zi de praznic, Biserica se adreseaza tuturor oamenilor cu indemnul ca acestia sa-si pastreze sau sa-si regaseasca vesmantul de fii ai lui Dumnezeu. Acest lucru implica recunoasterea lui Dumnezeu ca Tata, a Bisericii ca mama si a noastra ca fii ai Tatalui Ceresc in Biserica lui Hristos.

In momentele de cumpana ale vietii, in vremuri de criza morala si materiala, in clipe de framantare in suflete, intre oameni si neamuri, omul este chemat sa alerge la Tatal sau - Dumnezeu -, la mama sa - Biserica. In Biserica, el primeste putere si curaj pentru a nu se lasa doborat de multimea fulgerelor care cad asupra sa, de intensitatea furtunii abatute peste sufletul si trupul sau, peste cei dragi, peste tara si lume. In Biserica, omul aude glas de imbarbatare, cum zice Scriptura: „Nu te teme, om placut al lui Dumnezeu! Pace tie! Fii tare si curajos!“5; „Fii tare si curajos si paseste la lucru, nu te teme, nu te speria, caci Domnul Dumnezeu este cu tine. El nu Se va indeparta de tine, nici nu te va parasi“ 6. Imbracat cu puterea lui Hristos, care-l „zideste cu totul din nou“7, omul isi continua drumul prin valurile vietii. Acestea nu sunt mai putin agitate, dar el, invesmantat cu puterea lui Hristos, razbate cu mai multa rabdare, cu mai multa putere, cu mai mult curaj furia lor.

In acest sens, gandul meu asezat la inima voastra, iubiti fii si fiice ai Bisericii lui Hristos din Moldova, este unul de incurajare si de imbarbatare, un gand de intarire si de nadejde.

Se cuvine sa rostim precum imparatul David in vechime: „Domnul este luminarea mea si mantuirea mea; de cine ma voi teme? Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma voi infricosa?“ 8.

Il avem cu noi si in noi pe Hristos, Cel nascut in pestera din Betleem pentru a arata iubirea lui Dumnezeu pentru noi. Da! Vremurile sunt grele, criza este adanca si continua, saracia, raul, uratul, hotia si minciuna se dezlantuie nemilos asupra lumii. Cu toate acestea, se cuvine sa ne intrebam impreuna cu Sfantul Apostol Pavel: „Cine ne va desparti pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia? (...) Caci sunt incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici cele de acum nici cele ce vor fi, nici puterile, nici inaltimea, nici adancul si nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea intru Hristos Iisus, Domnul nostru“9.

Da! Dragostea lui Dumnezeu s-a revarsat cu putere asupra lumii prin Nasterea lui Hristos la Betleem si, de atunci, ea nu inceteaza a imbratisa pe tot omul. Pentru ca dragostea lui Dumnezeu revarsata asupra lumii prin Nasterea lui Hristos sa ne cuprinda si pe noi cei de azi si sa ne daruiasca putere in greutatile ce ne inconjoara, se cuvine sa urmam indemnul aceluiasi Apostol Pavel care zice: „Dezbracati-va de vietuirea voastra de mai inainte, de omul cel vechi, care se strica prin pofte amagitoare, si va innoiti in duhul mintii voastre, si sa va imbracati in omul cel nou, cel dupa Dumnezeu, zidit intru dreptate si in sfintenia adevarului.

Pentru aceea, lepadand minciuna, graiti adevarul fiecare cu aproapele sau, caci unul altuia suntem madulare. Maniati-va si nu gresiti; soarele sa nu apuna peste mania voastra. Nici nu dati loc diavolului. Cel ce fura sa nu mai fure, ci mai vartos sa se osteneasca lucrand cu mainile sale, lucrul cel bun, ca sa aiba sa dea si celui ce are nevoie. Din gura voastra sa nu iasa nici un cuvant rau, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinta, ca sa dea har celor ce asculta.

Sa nu intristati Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu, intru Care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii. Orice amaraciune si suparare si manie si izbucnire si defaimare sa piara de la voi, impreuna cu orice rautate. Ci fiti buni intre voi si milostivi, iertand unul altuia, precum si Dumnezeu v-a iertat voua in Hristos“10.

Avand nadejdea ca indemnul Sfantului Apostol Pavel va fi ascultat si urmat de noi, oamenii obisnuiti, dar si de cei cu responsabilitati inalte in viata tarii si a lumii, ne apropiem de Noul An, 2011 de la Nasterea lui Hristos. Il rugam pe Dumnezeu ca anul ce vine sa fie timp de pace in tara si in lume. Il rugam sa ne dea rabdare in greutatile care par a nu fi putine in anul care urmeaza, sa ne daruiasca iertarea, binecuvantarea, ocrotirea si iubirea Sa in toate zilele vietii noastre.

Sa ne bucuram de praznicul Nasterii si Botezului Domnului; sa avem parte de multi colindatori pe prispa sufletelor noastre; sa fim alaturi de cei dragi si ei sa fie impreuna cu noi in adevar si in dragoste; sa nu-i uitam nici pe cei aflati in suferinta sau mai incercati decat noi. Imbratisandu-ne unii pe altii in dragostea lui Hristos, Cel nascut din Preacurata Fecioara Maria cu puterea Sfantului Duh, sa rostim impreuna cu ingerii: „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire“11.

Sarbatori binecuvantate!
La multi, buni si frumosi ani!
† Teofan
Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

Note bibliografice
1 Canonul Utreniei la Nasterea Domnului, irmosul 1, in Mineiul pe Decembrie,
Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romane, Bucuresti, 2005, p. 437.
2 Galateni 4, 4.
3 Cf. Evrei 13, 8.
4 Ioan 1, 12.
5 Daniel 10, 19.
6 I Cronici 28, 20.
7 Canonul Utreniei la Nasterea Domnului, Cantarea 1, in Mineiul pe
Decembrie, p. 437.
8 Psalmul 26, 1-2.
9 Romani 8, 35.38-39.
10 Efeseni 4, 22-32.
11 Luca 2, 14.

23 Decembrie 2010

Vizualizari: 1168

Voteaza:

Hristos - Liman in furtunile vietii. Scrisoare pastorala la sarbatoarea Nasterii Domnului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE