Iubiti pastori sufletesti, frati crestini,

Mai presus de orice cuvant de la noi, cei de pe pamant, sta astazi, in fata noastra, intre noi si in noi, cuvantul, care este  deodata Dumnezeu si om, "Dumnezeu adevarat din Dumnezeu Adevarat“ 1. Este Fiul lui Dumnzeu, pe care Tatal ni L‑a trimis noua, oamenilor, sa Se nasca pe pamant, desi El este, din vesnicie, in Ceruri, Unul din Sfanta Treime. L‑a daruit oamenilor, tocmai atunci cand ei pierdusera orice legatura cu Dumnezeu, cand oamenii au devenit doar trup, fara sa mai caute locul duhului in ei. Dumnezeu, parintele iubitor, Isi cauta fiii! Atunci cand fiii si‑au pierdut Tatal Ceresc, prin libera lor vointa, El ii bucura cu un Dar mare si mai presus de lume. "Ceea ce ochiul n‑a vazut si urechea nu a auzit, pe aceastea le‑a gatit Dumnezeu celor ce‑L iubesc pe El“ (I Corinteni 2, 9). De ce? pentru ca un parinte traieste prin fiii sai si orice dar, pentru a‑i bucura, nu este niciodata prea mare, intrucat ei sunt pentru el adevarata comoara, autentica valoare si expresia vazuta a vietii sale iubitoare. "Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul Nascut L‑a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci  sa aiba viata vesnica“ (Ioan 3, 16).

Dumnezeiescul Atanasie cel Mare exprima acest adevar plin de taina, de lumina si de putere iubitoare pentru intreaga omenire intr‑un chip inaltator: "Dumnezeu S‑a facut Om, pentru ca pe om sa‑l indumnezeiasca“! si, pentru a ne pregati atat sufleteste, cat si omeneste, spre a ne insusi acest adevar mantuitor, ne propune un exercitiu de doxologie, de inaltare a mintii catre cer, pentru ca Fiul din Ceruri sa coboare concret pe pamant, intre noi si in noi: 

"Hristos Se naste, slaviti‑L!
Hristos din ceruri, intampinati‑L!
Hristos pe pamant, inaltati‑va!“2.

Preaiubitilor,

Astazi, in toate bisericile si in toate casele, dar si in "pesterile“ trupurilor noastre, oriunde ne‑am afla, coboara Hristos! "Domnul coboara“, precum glasuieste colindul strabun, "ingerii canta,  magii Il adora“! "Hristos Se naste, veniti la inchinare!“.

Ce se petrece, in fapt, deodata cu invitatia aceasta repetata  atat de colindatori – care reprezinta pe ingerii din ceruri, care  L‑au insotit pe Hhristos, cu doxologii la Betleem, acum 2.000 de ani, cat si de catre pastorii duhovnicesti, preotii nostri de astazi – cei ce din casa in casa si de la om la om, de la suflet la suflet au prezentat sfanta icoana a Nasterii, tot cu imnuri si rugaciuni de binecuvantare? Aceste forme de manifestari spirituale si traditionale, ex‑ primate atat prin rugaciuni, post, obiceiuri si datini batrane,
cat si prin intrunirea, ca o singura familie, la Sfanta Liturghie,  se constituie in raspunsuri pline de recunostinta fata de Parintele ceresc pentru darul facut tuturor, care este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce "pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire S‑a facut Om“3.

Fiul lui Dumnezeu devine si Fiul Omului, prin nasterea "de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria“, iar omul instrainat de el insusi si de cei din jurul sau urca pe o noua treapta, a bucuriei de a fi regasit locul pierdut si pe cei ce‑l asteapta sa il reaseze in demnitate, in fratietate sacra si in comuniune izbavitoare de pacat si de moarte. Asa renaste omul de pe pamant la starea lui dintru inceput, pregustand aievea din bunatatea casei parintesti, care este Betleemul, "Casa painii“, dar si a demnitatii crestine! Precum Fiul lui Dumnzeu, prin intrupare, devine om adevarat, tot astfel omul trupesc se impartaseste de darurile ceresti si mai presus de lume: "Fiindca altfel nu vom fi niciodata fii dupa har si dumnezei, daca Unul‑Nascut nu Si‑ar fi Insusit pentru noi si din pricina noastra smerenia, al carei chip luandu‑l, prin impartasirea de Duhul, devenim fii ai lui Dumnezeu“4.

Nimic nu este mai trist si pagubitor in viata omului decat singuratatea, insingurarea si izolarea de semenii sai. Acestei  suferinte, consecinta a indepartarii de iubirea parinteasca si de armonia frateasca, ii pune capat mantuitorul, care vine la noi ca Prunc nevinovat, curat si plin de gingasie sufleteasca. In acelasi timp, el este si Dumnezeu plin de putere si de har, gata sa ajute, sa apere si sa ridice pe cel (de)cazut la starea si la frumusetea de fiu al lui Dumnezeu: "Caci (Hristos, s.n.) S‑a pogorat la noi… nu renuntand sa fie Dumnezeu si Fiu adevarat, ci ca sa ridice pe cel ce era in stare de rob si de creatura, adica pe noi, la slava care se afla, in mod propriu, numai la El singur, facandu‑ne fii ai lui Dumnezeu, …ne ridica mai degraba la demnitatea cea mai presus de fire“5.

Astfel, omul, fiecare dintre noi, prin Nasterea Domnului se elibereaza (ne eliberam) de suferinta inchiderii in singuratate, in izolare, in rautate, in pacate si in ura de frate. Hristos, Prunc dumnezeiesc, dar si Mantuitorul si "Pastorul si Pazitorul sufletelor“ (I Petru 2, 25) si al trupurilor noastre ne apropie de cei ce‑L urmeaza si‑L bucura prin vietuire curata, sfintii.  "Intr‑o clipa ne‑a invrednicit (si) pe noi sa luam parte la mostenirea sfintilor“6.

Astfel, iubiti frati si surori in Domnul, si noua, celor de astazi, ni se impartasesc daruri sfinte, chiar daca in zilele de "praznic  luminos, stralucind frumos“, uneori, doar omeneste ii mai facem loc, in noi si printre noi, Pruncului dumnezeiesc. El nu‑i acolo unde stralucesc doar luminile artificiale, desi au si ele rostul lor pedagogic si pregatitor venirii Luminii celei adevarate, "Care lumineaza pe tot omul ce vine in lume“!

Nu doar strazile, orasele si satele trebuie luminate la modul general, ci mai ales oamenii! Hristos, Pruncul de la Betleem, "Fiul Domnului“ si "Fiul Omului“ nu‑i nici in abundenta excesiva a pregatirilor domestice, culinare, nici in cosurile incarcate cu daruri, utile doar pentru azi sau maine, desi si acestea sunt, intr‑un fel, mesaje de sarbatoare, nici in petrecerile mult prea indepartate de sensul sacru al sarbatorii, de multe ori departe de caminul cald si primitor al crestinului bland, bun si smerit. El nu este prezent nici in izolarea si saracia pe care le indura, cu greu, iubitii nostri frati si surori, de aici si de pretutindeni, mai ales daca noi i‑am uitat, i‑am ignorant si i‑am indepartat, intr‑un chip sau altul.

Asa cum ne invata un renumit scriitor crestin al primelor secole, trebuie sa urcam putin de la noi insine spre semenul nostru,  astfel incat pe aceasta "tribuna“ sa‑L aratam pe Hristos! Trebuie sa urcam de la "sensul“ prea material si prea omenesc al sarbatorii,  asa cum o vedem astazi la noi, pe "muntele fericirilor“, acolo unde ne asteapta Hristos cel adevarat, cel autentic, spre a ne bucura, a ne lumina si a ne imbogati spiritual, singura bogatie care nu cunoaste criza, decat atunci cand ne indepartam de Dumnezeu.

"Pentru cei care sunt inca la poala muntelui (fericirii, s.n.) si care nu sunt inca pregatiti sa‑l urce, Logosul (Hristos, s.n.) nu are nici chip, nici frumusete, intrucat pentru ei infatisarea Lui este de plans si mult mai prejos decat L‑ar fi putut arata graiurile omenesti, pe care unii i‑au numit fii ai oamenilor“7.

De aceea, prin Nasterea Sa, Mantuitorul nu ne propune doar o noua conditie de viata mai buna aici, pe pamant, ci o ridicare a omului la demnitatea de iubitor de oameni, de slujitor de semeni, de pricinuitor al fericirii altora, din care se naste si creste si propria fericire. In acest sens, cel mai autentic dar de Craciun este omul bun. El este marturia concreta a intruparii insusirilor divine in firea noastra omeneasca. De aceea, Sfantul Evanghelist Luca, atunci cand ne relateaza evenimentul Nasterii Mantuitorului preia mesajul ingerilor, catre noi, oamenii, pentru a ne ajuta sa ne ridicam de la intelesurile prea inguste si prea omenesti, in sensul material si consumist, la cele spirituale si duhovnicesti. In centrul preocuparilor crestinesti sta permanent omul si binele lui mantuitor, iar in cele materiale stau egoismul si instrainarea de Dumnezeu, din care se nasc dispretul ori indiferenta fata de semeni.

Mesajul ingeresc "Iata va binevestesc voua bucurie mare, care va fi la tot poporul“ (Luca 2, 10) ne ajuta pe toti sa intelegem ca astazi, in timp de criza economica, de saracie, de lipsuri de tot  felul, de boli si de suferinte - mai ales cele provenite din lipsa de dragoste frateasca autentica, jertfelnica si binefacatoare – este posibila bucuria! Este chiar darul esential oferit de Dumnezeu oamenilor. Este sarbatoarea intoarsa spre Hristos, spre autenticul Betleem, care inseamna iubire fara margini, din iubirea milostiva a lui Dumnzeu pentru lume.

Iubirea lui Dumnezeu, prin Nasterea Fiului Sau pe pamant, pentru ridicarea omului la demnitatea iubirii si a adevaratei libertati, de a nu mai pacatui nici impotriva
sa, nici a semenilor, este "medicamentul“ bucuriei de Craciun! In acest sens, "libertatea adevarata e robie (...) liber acceptata a binelui, a iubirii altuia, a iubirii fata de altul, a obligatiei benevole fata de binele aproapelui, fata de Dumnezeu, Care ne cere sa slujim binele celorlalti si binele nostru adevarat. Numai in libertatea adevarata e slujirea adevarata! Exista robia iubirii, care e, in acelasi timp, adevarata libertate“ 8.

Aceasta este adevarata bucurie! O bucurie impartasita este o dubla, o tripla, o multipla bucurie! Acesta este duhul sarbatorii Nasterii Domnului si, totodata, acesta este si intelesul si sensul ei, pentru noi toti, slujitori ori credinciosi, mari si mici, invatati ori neinvatati, bogati ori saraci, robi ori liberi. 

Preaiubiti frati si surori in Domnul,

Am amintit cateva dintre intelesurile duhovnicesti ale sarbatorilor inchinate Nasterii Mantuitorului, incredintat fiind ca  toti cei credinciosi suntem si implinitori ai mesajului bucuriei de a‑L primi pe Mantuitorul "mititel si‑nfasatel“ in casele si in sufletele noastre, de a face Betleem primitor in toate localitatile, satele, comunele si orasele binecuvantatelor vetre strabune ale Dunarii de Jos. Ne sunt pilda tuturor celor ce iubim Biserica si o ajutam sa ne ajute, multimea de fapte bune, iubitoare de semeni si exemple de jertfelnicie, atat ale slujitorilor sfintelor altare de la parohii si de la manastiri, cat si lucrarea "slujitorilor“ de la centrele social‑filantropice, care sunt o "icoana“ a
Nasterii Mantuitorului, potrivit cu posibilitatile si cu dragostea de aproapele. Neuitate vor ramane savarsirea, de sute de ori, a  Ttainei Sfantului Maslu si eforturile de ajutorare a bolnavilor din anul ce se incheie, in toate comunitatile parohiale si sociale ale Arhiepiscopiei, pentru care, din inima, va multumim si va rugam sa le continuam, ,,iara si iara“! prin toate acestea, "mai adevarat, noi ne‑am imbogatit de la El“9, de la Domnul Hristos.

Adevarata bogatie sufleteasca ne bucura si ne apropie pe unii de altii, de aici si de departe, pana in strainatate, unde fratii nostri au nevoie de semnele neuitarii, ale rugaciunilor si comuniunii crestinesti si romanesti. 

In zi de mare sarbatoare, va rugam, asadar, sa asezati la inimi si in suflete, bucuria! Toti! Si cei sanatosi, si cei bolnavi! si cei saraci, si cei bogati! Si cei singuri, si cei inconjurati cu dragostea celor apropiati! Altfel, ,"ce‑ti poate folosi faptul ca Hristos a venit in trup, daca n‑a venit si in sufletul tau? Sa‑L rugam ca in fiecare zi sa se implineasca si in noi venirea Lui, ca sa putem spune: «Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine» (Galateni 2, 20)“10.

La acestea adaugam si indemnul de a fi prezenti, cu totii, in biserici, la cumpana dintre ani, la slujba de multumire pentru binefacerile ce le‑am primit in anul ce se incheie, dedicat Tainei Sfantului Maslu si ingrijirii bolnavilor, precum si pentru primirea de ajutor de la Dumnezeu in anul ce‑l vom incepe, care a fost declarat, prin hotararea Sfantului Sinod, ca "An omagial al Sfintilor Imparati Constantin si Elena“.

Sa ne ajute Dumnezeu, pe toti, si sa ne binecuvinteze, cu sanatate, cu pace in noi si intre noi, iar acum, de Sfintele Sarbatori, cand neaua a curatat totul in jurul nostru si ne‑a readus duioasele bucurii ale copilariei, in freamat de "colind sfant si bun“, "te las, fii sanatos si vesel de Craciun / Dar nu uita, cand esti voios, romane, crestine, sa fii bun“!

Sarbatori cu bogatie de fapte bune si de oameni buni, "de la tinerete, pana la batranete“!

La anul si la multi ani!

Al vostru, al tuturor, de tot binele voitor
si catre Domnul rugator,
Casian

Arhiepiscopul Dunarii de Jos

Note:

1. Crezul, art. 2.
2. Catavasie la Nasterea Domnului
3. Crezul, art. 3.
4. Sf. Chiril al Alexandriei, Comentarii la Evanghelia Sfantului Ioan, cartea a XI‑a, cap 9, in colectia "P.S.B“, vol. 41, editura I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 2000, pp. 1031‑1032.
5. Idem, Despre Sfanta Treime, cuv. IV, in colectia „P.S.B“, vol. 40, editura I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1994, pp. 152‑153.
6. Origen, Din omiliile Evangheliei de la Luca, Omilia a X‑a, in colectia „P.S.B“, vol. 7, editura I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1982, p. 97.
7. Idem, Contra lui Cels, cartea a VI‑a, cap. 77, in colectia "P.S.B“, vol. 9, editura I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1984, pp. 437‑438.
8. Pr. Prof. dr. Dumitru Staniloae, Dogmatica, vol. II, editura I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1978, pp. 316‑317. 
9. Sf. Atanasie cel mare, Trei cuvinte impotriva arienilor, Cuv. I, in colectia "P.S.B“, vol. 15, editura I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1987, p. 208.
10. Origen, Din omiliile..., Omilia a XXII‑a, in colectia "P.S.B“, vol. 7, editura I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1982, p. 112.

• Craciunul - Nasterea Domnului
  Publicat in : Nasterea Domnului - Craciunul
• Craciunul pe rit vechi
  Publicat in : Viata liturgica
• Craciunul branduit
  Publicat in : Craciun
• Cu Craciunul la Gioni Teologul
  Publicat in : Editoriale