Nasterea Domnului - Pastorala IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

Nasterea Domnului - Pastorala IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei Mareste imaginea.


Pastorala IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, la sarbatoarea Nasterii Domnului


Smerenia lui Dumnezeu - inceputul inaltarii omului

+ Daniel,
Prin harul lui Dumnezeu Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Bucovinei

Prea Cucernicului Cler, Prea Cuviosului Cin Monahal si Prea Iubitilor Credinciosi din Arhiepiscopia Iasilor: har, mila si pace de la Hristos Domnul, iar de la noi parintesti binecuvantari


"Hristos Se naste, slaviti-L,
Hristos din ceruri, intampinati-L,
Hristos pe pamant, inaltati-va!"
(Catavasiile Nasterii Domnului)


Preacucernici si Preacuviosi Parinti,
Iubiti credinciosi si credincioase,

Sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos are multe si felurite intelesuri duhovnicesti. Dar, in cantarile liturgice ale Bisericii Ortodoxe este laudata sau preamarita mai ales taina iubirii atotputernice si smerite a Fiului lui Dumnezeu: "Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si S-a facut om" (Simbolul Credintei), ca pe om sa-l inalte la ceruri, in viata, iubirea si slava Preasfintei Treimi. Cu alte cuvinte, pogorarea lui Hristos pe pamant, nasterea Sa in pestera saraca si vietuirea Sa impreuna cu oamenii, in ascultare smerita fata de Dumnezeu si in iubire smerita fata de oameni, constituie inceputul inaltarii omului. Iar aceasta inaltare este vindecare de pacatul neascultarii omului fata de Dumnezeu si de pacatul neinfranarii sau al lacomiei omului fata de bunurile materiale marginite si trecatoare. Nasterea Domnului ca taina a inaltarii omului in iubirea lui Dumnezeu-Tatal este taina a infierii, innoirii si sfintirii omului in Hristos, prin Sfantul Duh.


Din marea bogatie a intelesurilor duhovnicesti ale Sarbatorii Nasterii Domnului pe care le arata cartea "Mineiul pe decembrie" am cules aici cateva ca daruri luminoase pentru hrana si bucuria sufletului iubitor de Hristos.

Incepand cu ziua de 20 decembrie, cand serbam Inaintepraznuirea Nasterii Domnului, si pana la 31 decembrie, ziua odovaniei acestei sarbatori, cantarile liturgice ale Bisericii Ortodoxe ne indeamna sa ne minunam cu mintea si sa ne bucuram cu inima de taina iubirii lui Dumnezeu pentru noi, oamenii, aratata in Nasterea lui Hristos din Sfanta Fecioara Maria, in pestera din Betleem.

Dumnezeu Se face om, pentru ca pe om sa-l indumnezeiasca: "Sa mergem, credinciosilor, sa intampinam pe Ziditorul, Cel ce vine pe pamant, rasarind din Fecioara: cu curatie sa ne luminam, cu fapte bune sa stralucim, cu frica si cu bucurie sa ne gatim a privi cu ochii mintii pe Hristos, ajuns Prunc, Care ne indumnezeieste pe noi, oamenii, din milostivirea cea mare". Iar in alta cantare se spune ca la Taina Nasterii lui Hristos participa cerul si pamantul, steaua si pestera, orasul si pustia: "Betleeme, pregateste-te, cetate a Sionului, canta! Bucura-te, pustie, care ai vestit de mai inainte bucuria; ca steaua merge inainte in Betleem, vestind pe Hristos, Cel ce vine sa Se nasca; si pestera primeste pe Cel intru totul neincaput, iar ieslea se impodobeste, ca sa primeasca Viata cea vesnica".


Cel ce Se naste ca om din Fecioara este Unul din Sfanta Treime: "Betleeme, gateste-te spre intampinarea Fecioarei Maria si a Maicii lui Dumnezeu. Ca iata, vine la tine, purtand Prunc pe Hristos, Cel pururea impreuna cu Tatal cel fara inceput si cu Duhul, pe Care in pestera Il va naste si dupa nastere iarasi se va arata fecioara".


Smerenia si saracia lui Hristos-Dumnezeu sunt inceputul imbogatirii omului in bunatate dumnezeiasca: "Orice om sa se mire, cugetand la felul cum incepe a saraci acum Cel bogat cu mila si cum in pestera Se salasluieste, spre a ne dezlega pe noi de cumplita inselaciune, voind a ne imbogati de bunatate".


Venirea lui Hristos in lume si prezenta Sa la recensamantul din Betleem in zilele imparatului roman Augustus au ca tinta ultima eliberarea oamenilor din robia pacatelor si inaltarea lor la demnitatea de cetateni ai cerului: "Iata, voind sa ma liberezi pe mine din robia cea stricatoare de suflet, Te-ai inscris, Unule Imparate, cu robii, la porunca cezarului; si cetatea Betleemului Te-a intampinat, nascandu-Te cu trup; iar pe oamenii, cei ce lauda cu credinta Nasterea Ta, in ceruri ii primesti".


Prin Nasterea lui Hristos incepe taina dezlegarii de pacat a omului, impacarea lui cu Dumnezeu, rezidirea si innoirea lui, adica imbracarea omului in nestricaciune si slava: "Pe Tine Te laud, Imparate, Cel infasat in scutece, ca dezlegi legaturile greselilor mele si cu slava muritoare si nestricata cinstindu-ma pe mine, cu Tatal m-ai impacat deplin, zidindu-ma si innoindu-ma. Pentru aceasta strig Tie: Imparatul lui Israel, Hristos, soseste!".


Nasterea lui Hristos intru smerenie si ascultare vindeca neascultarea lui Adam cel vechi si redeschide omului Raiul, sau Edenul: "Hristos, iata, Se naste in cetatea Betleem, ca sa ne deschida noua Edenul, cel incuiat de neascultarea cea de mai inainte, prin inselaciunea sarpelui. Dumnezeiste sa praznuim!".


Taina Nasterii smerite a lui Hristos, Imparatul slavei vesnice, trezeste uimire pentru ingeri si infricosare pentru oameni: "Cuvinte al Tatalui, Cel impreuna vesnic, iesind din cea neispitita de barbat, Te-ai salasluit trupeste in pestera, avand ieslea ca un tron; si spaimantezi, cu infricosatoarea Ta iconomie, pe magi si pe pastori, si ai uimit pe ingeri care au strigat: slava Tie!".


Pentru a arata deodata smerenia si slava lui Hristos, Biserica lauda deodata in El pe robul si pe Stapanul, pe omul pamantean si pe Imparatul ceresc: "Astazi Se naste din Fecioara Cel ce are (tine) in mana toata faptura. Cu scutece ca un prunc este infasat, Cel ce din fire este nepipait (inaccesibil). In iesle este culcat Dumnezeu, Cel ce a intarit cerurile de demult, intru inceput. La san cu lapte este hranit, Cel ce a plouat in pustiu mana poporului. Pe magi cheama Mirele Bisericii. Darurile acestora le primeste Fiul Fecioarei. Inchinamu-ne Nasterii Tale,  Hristoase! Invredniceste-ne sa vedem si dumnezeiasca Aratarea Ta (Botezul)!".


In insasi ziua Sarbatorii Nasterii Domnului se arata mai lamurit ca rostul Intruparii Fiului lui Dumnezeu este innoirea omului intru viata vesnica: "Vazand Ziditorul pe omul pe care l-a zidit cu mainile pierind, plecand cerurile, S-a pogorat si pe acesta, intrupandu-Se din dumnezeiasca Fecioara, il zideste cu totul din nou, cu adevarat, ca S-a preaslavit!".


Maica Domnului, deodata Fecioara si Nascatoare de Dumnezeu, este laudata in toate cantarile Bisericii, pentru ca prin ea S-a nascut ca om Fiul vesnic al Tatalui ceresc: "Pantecele sfant a purtat pe Cuvantul Cel inchipuit candva in rugul ce ardea si nu se mistuia, Dumnezeu fiind si in chip omenesc vazut, Care a dezlegat din blestemul de demult pantecele Evei; pe Acela Il slavim".


Fiind luminata si sfintita de iubirea negraita a lui Dumnezeu pentru lume, Sarbatoarea Nasterii Domnului este bucurie pentru toata faptura: "Tatal a binevoit; Cuvantul trup S-a facut si Fecioara a nascut pe Dumnezeu om. Steaua vesteste, magii se inchina, pastorii se minuneaza si faptura se bucura".

Iubiti frati si surori in Domnul,
Am vazut din cantarile prezentate mai sus ca Biserica preamareste iubirea atotputernica si smerita a lui Hristos pentru oameni, ca fiind datatoare de mantuire, de viata si slava vesnica. Toate aceste cantari liturgice ale Bisericii Ortodoxe au ca temei texte din Sfanta Scriptura a Vechiului si Noului Testament talcuite de Sfintii Parinti ai Bisericii, pastori de suflete, teologi si imnografi, care au cugetat cu evlavie si uimire la taina inomenirii lui Dumnezeu ca inceput al indumnezeirii omului prin har.


Rezumand invatatura Sfintilor Parinti ai Bisericii privind Intruparea lui Hristos, Sfantul Grigorie Palama (?1359) zice: "Daca n-ar fi coborat din ceruri Fiul lui Dumnezeu, am fi ramas fara de nadejdea urcarii noastre la cer. Daca El nu S-ar fi intrupat si daca n-ar fi patimit cu trupul, si n-ar fi inviat, si nu S-ar fi intors pentru noi in ceruri, nu am fi cunoscut preaplinul dragostei lui Dumnezeu pentru noi. Daca fiind noi inca necredinciosi, nu S-ar fi intrupat El pentru noi si nu ar fi indurat patimile Sale, nu ne-am fi indepartat de caderea in semetie, desi ne-am inaltat atat de sus prin El. Caci acum, intrucat ne-am inaltat fara sa fi dat nimic de la noi, ramanem in smerenia noastra si, privind cu intelepciune la marimea fagaduintei si a bunei slujiri, ne facem mereu mai smeriti; caci din aceasta vine mantuirea".


Vazand cat de mult iubeste Dumnezeu pe oameni in Iisus Hristos, intelegem ca Sarbatoarea Nasterii Domnului ne cheama sa pretuim valoarea nemarginita a fiecarui om, mai ales cand omul este sarac si smerit, iubitor de Dumnezeu si de semeni.

Raspunzand darurilor vesnice pe care ni le-a daruit Dumnezeu-Tatal prin Nasterea lui Hristos, sa daruim si noi daruri duhovnicesti si materiale semenilor nostri, rugandu-ne pentru sanatatea si mantuirea lor si oferindu-le semne ale iubirii fiesti, fratesti sau parintesti. Sa aratam o atentie deosebita mai ales celor orfani si indoliati, celor saraci si bolnavi, celor batrani si singuri, celor neajutorati si trecuti cu vederea.

La trecerea dintre ani, adica in noaptea de 31 decembrie 2006 spre 1 ianuarie 2007, sa ne rugam lui Dumnezeu multumindu-I pentru ajutorul primit de la El cand am savarsit fapte bune sau cand am trecut cu bine prin incercari grele. De asemenea, sa cerem de la El iertare pentru raul pe care l-am savarsit si pentru binele pe care am fi putut sa-l facem, dar nu l-am facut. La inceput de an, sa cerem binecuvantarea si ajutorul lui Dumnezeu pentru a spori in credinta si fapte bune.

Totodata, este drept si demn, frumos si folositor pentru suflet sa ne amintim si de unele momente deosebite din istoria Bisericii, pentru a arata recunostinta fata de vrednicii inaintasi, spre a ne intari in credinta si a intensifica lucrarea misionara a Bisericii din timpul nostru.

In aceasta privinta, este bine sa ne reamintim, cu atentie deosebita, ca in anul 2007 se implinesc 1600 de ani de la trecerea in viata vesnica a Sfantului Ioan Gura de Aur (? 407), cel mai mare predicator al Bisericii nedespartite a lui Hristos, dascal al pocaintei si al sfinteniei; precum si 1220 de ani de cand a avut loc la Niceea, langa Constantinopol, Sinodul VII ecumenic, sau universal (787), care a statornicit pentru totdeauna invatatura ortodoxa despre datoria tuturor crestinilor de a cinsti sfintele icoane, ele fiind marturii sfinte ale credintei in Hristos sau ale iubirii vesnice a lui Dumnezeu pentru oameni si ale iubirii oamenilor fata de Dumnezeu.

Cu evlavie deosebita, mai ales in Moldova, in anul 2007 ne reamintim si de implinirea a 550 de ani de la intronizarea ca Domnitor al Moldovei a Sfantului Voievod Stefan cel Mare (1457), precum si de implinirea a 120 de ani de la sfintirea Catedralei Mitropolitane din Iasi (1887).

Sa multumim lui Dumnezeu pentru darurile primite de la El prin vrednicia tuturor celor ce au implinit voia Lui in lucrarea lor din istorie.

Pe de alta parte, anul 2007 este si anul intrarii Romaniei in Uniunea Europeana, ca stat membru al acesteia, cu drepturi si obligatii pe care nu le-a avut pana acum.

In calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene cu cea mai mare populatie crestin-ortodoxa (aproape 20 milioane de cetateni), Romania poate fi mai bine cunoscuta atat in ceea ce priveste credinta si valorile ei spirituale, cat si in privinta lipsurilor sale materiale si a neimplinirilor sale economice si sociale.

In orice caz, Uniunea Europeana nu este pentru noi, romanii credinciosi, nici rai, nici iad, ci o incercare internationala, politica si pragmatica, de a organiza solidaritatea si coresponsabilitatea popoarelor Europei privind prezentul si viitorul acestui continent, adica, mai precis, un trai material mai bun, o siguranta defensiva mai mare si un mediu inconjurator mai sanatos.

In acelasi timp, Uniunea Europeana este un spatiu de concurenta economica si de tensiune intre interesul national si comportamentul comunitar sau continental, care cere de la noi toti discernamant si intelepciune, creativitate intensa si munca sustinuta. Totusi, cu prioritate, trebuie protejati si promovati producatorii romani din tara si, totodata, ajutati romanii emigranti umiliti de lacomia patronilor angajatori.

Din punct de vedere spiritual, Uniunea Europeana este un spatiu al multor credinte foarte diferite intre ele, mediu al pluralismului religios crestin si necrestin, incat crestinii catolici, ortodocsi, anglicani, protestanti si neoprotestanti convietuiesc, in pace sau uneori in tensiune, intre ei sau cu oameni de alte religii ca: musulmani, evrei, budisti, hindusi s.a.

Totodata, Uniunea Europeana este si un spatiu al indiferentei religioase sau al secularizarii, inteleasa ca viata fara rugaciune colectiva sau personala. In prezent, Uniunea acorda mai multa atentie identitatii si diversitatii culturale, dar mai putina atentie vietii spirituale religioase. In acest context, de mare importanta si folos duhovnicesc pentru noi, crestinii ortodocsi romani, sunt parohiile ortodoxe romanesti care s-au infiintat deja si se vor mai infiinta in Europa Occidentala, dar si impreuna-lucrarea noastra pastoral-misionara cu alti ortodocsi din Europa. Iar pentru marturia comuna in societate, este adesea necesar dialogul spiritual si social cu alte Biserici, care respecta si pretuiesc valorile Ortodoxiei, intr-o lume secularizata.

Asadar, spre a evita deodata izolarea de altii si dizolvarea propriei noastre identitati, trebuie, pe de o parte sa aparam credinta ortodoxa si valorile ei permanente, spiritualitatea si cultura autentica romaneasca, iar pe de alta parte sa invatam de la altii ceea ce este bun si folositor, potrivit indemnului Sfantul Apostol Pavel "Toate sa le incercati; tineti ce este bine; feriti-va de orice infatisare a raului" (I Tesaloniceni 5, 21-22).

Cu intelepciune si speranta, daca ramanem tari in credinta, iubim mult pe Dumnezeu in rugaciune si pe semenii nostri in fapte bune, vom trai bucuria biruintei si a roadelor frumoase in orice loc si in orice timp! Deci, si in Uniunea Europeana! Sa nu uitam niciodata ca suntem crestini de la inceputul formarii noastre ca popor si ca am aparat cu jertfe multe, de-a lungul secolelor, credinta apostolica primita de la Sfantul Apostol Andrei, Ocrotitorul Romaniei. Insasi stema Romaniei ne reaminteste ca suntem popor purtator de Cruce si de lumina a Invierii. Sa purtam cu noi in Uniunea Europeana lumina, pacea si bucuria credintei in Hristos!

Cu prilejul Sarbatorilor Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, Anului Nou si Botezului Domnului, va dorim tuturor sanatate si pace, bucurie si mult ajutor de la Dumnezeu in toata fapta cea buna.

Tuturor va adresam urarea traditionala: La multi ani! si Sarbatori fericite!

"Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!" (II Corinteni 13, 13)

Al vostru catre Hristos Domnul rugator si de tot binele doritor,

+ Daniel,
Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

 

 

.

26 Noiembrie 2007

Vizualizari: 2179

Voteaza:

Nasterea Domnului - Pastorala IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE