Nasterea Domnului - PF Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Nasterea Domnului - PF Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane Mareste imaginea.


+TEOCTIST
DIN MILA LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL BUCURESTILOR,
MITROPOLIT AL MUNTENIEI SI DOBROGEI,
PATRIARHAL BISERICII ORTODOXE ROMANE
IUBITULUI NOSTRU CLER, CINULUI MONAHAL
Sl DREPTCREDINCIOSILOR CRESTINI, HAR Sl PACE
DE LA DUMNEZEU-TATAL, IAR DE LA NOI PARINTEASCA
BINECUVANTARE

"Nu va temeti. Ca iata, va bineveslesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Ci in cetatea lui David vi Sa nascut azi Mantuitor, care este Hristos Domnul" (Luca 2, 10-11),

Iubiti  frati  si  surori  intru   Hristos  Domnul,
Sa milostivit Bunul Dumnezeu asupra noastra si iata-ne sarbatorind iarasi Nasterea Domnului, atintindu-ne ochii credintei asupra Pruncului Iisus, slavindu-L impreuna cu cetele ingeresti si cu cele ale colindatorilor, care, din vremuri batrane, aduc pe Dumnezeu in casele crestinilor de pretutindeni. A trecut inca un an pe firul vietii, an cu incercari, dar si cu bucurii.  Daca omenirea de odinioara se afla in asteptarea unui Mantuitor care s-o izbaveasca din intunericul pacatului si al mortii, si omenirea din zilele noastre, desi mult schimbata datorita tehnicii si stiintei, in curgerea celor doua milenii de istoric crestina, din punct de vedere spiritual, inseteaza dupa dreptate, lumina, adevar si iubire, cautand izbavirea din "intuneric si din umbra mortii" (Luca 1, 9-7), din primejdia secularizarii si indepartarii de Dumnezeu.

In locul razelor "Soarelui dreptatii", fratietatii, tolerantei, concilierii, care trebuie sa imparateasca pe pamant, suntem martorii razboaielor, uneori fratricide, ai domniei armelor, carora le cad victima fiintele cele mai nevinovate si fara putinta de aparare, copii si, in general, oameni neimplicati in confruntarile armate, Putea-vom oare veghea si noi ca si blanzii pastori din preajma Betleemului si mai ales pulea-vom auzi si intelege si noi vestea ingereasca: "Nu va temeii. Ca, iata, va vestesc bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Ca in cetatea lui David vi Sa nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul"? (Luca 2, 10 11).

Iubiti   fii   si   fiice   duhovnicesti,
Sa retinem si sa intelegem ca aceasta veste de bucurie ni se adreseaza "azi" si "acum"; aici in Sfanta Biserica, Betleemul nostru crestinesc si stramosesc. Aceasta dumnezeiasca "plinire a vremii". (Gal. 4, 4) de acum aproape doua mii de ani, aceasta veste de bucurie se actualizeaza azi cu aceeasi revarsare de lumina si de har ca si atunci, cand ea a fost rostita.

Dumnezeu, indelung rabdator si adanc iubitor fiind, isi intoarce Fata Sa spre lume, spre noi, pentru a ne izbavi de cel rau, si de incercarile la care suntem supusi in fiecare zi. Noua ne ofera Dumnezeu, azi, cea mai convingatoare dovada a dragostei Sale pentru lume, aducand mantuirea omului prin intruparea, Jertfa ispasitoare si invierea Fiului Sau: "Cai Dumnezeu asa a iubit lumea incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3, 16).

Nasterea Fiului lui Dumnezeu, sarbatorita in aceasta binecuvantata zi de Craciun, este pentru istoria omenirii singurul eveniment, cu adevarat nou si vesnic prin care se infrunta pesimismul unei lumi care, ca si inteleptul Solomon, constatase, de-a lungul atator veacuri de ratacire dureroasa, ca "nu este nimic nou sub soare" (Ecl, 1, 9). "Din cate a facut Dumnezeu in cer si pe pamant, spune Sfantul Vasile cel Mare, nici o minune nu este mai mare ai aceasta, ca Dumnezeu sa Se intrupeze si sa Se faca Om, sa Se pogoare din ceruri, din slava Sa cea nemarginita si sa Se faca asemenea noua, afara de pacat". Fapta sfanta, minune fara asemanare, moment plin de slava, bucurie a cerului si a pamantului - toate acestea izvorasc din Pestera binecuvantata a Betleemului, unde Sa nascut      Hristos, Fiul lui Dumnezeu, "Care Sa intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si Sa facul Om".
Putin cate putin, acest fapt smerit al Nasterii lui Hristos a devenit in constiinta crestinitatii centrul ei datator de lumina si de sens. Frica, nesiguranta in fata unei istorii imprevizibile, deznadejdea, toate se risipesc la ivirea Soarelui dreptatii si omului i se redeschid portile imparatiei lui Dumnezeu. "Nu va temeti, le spune ingerul Domnului pastorilor in noaptea cea plina de lumina a Nasterii Domnului; Ca, iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Ca in cetatea lui David vi Sa nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul" (Luca 2, 10 11).

"Nu va temeti!" Acesta este mesajul ce rasuna mereu sub boltile sfintelor noastre lacasuri, incepand cu acea noapte a nasterii Domnului, cand omenirea a intrat intr-o vreme de har. "Nu va temeti" avea sa le spuna deseori insusi Mantuitorul Hristos ucenicilor Sai cuprinsi si ei de imputinarea credintei.

Iubitii   mei   fii  si   fiice intru   Hristos  Domnul,
Multe sunt greutatile cui care ne confruntam zi de zi si ceas de ceas in lumea aceasta. Ispite de tot felul, lipsuri, suferinte si lacrimi. Dorinta tot mai multora de castig necinstit, ivirea unor grupari religioase dintre cele mai ciudate, lipsa de iubire fata de semeni, nepasarea fata de copiii abandonati, fata de batranii uitati, imbratisarea unor idei cu totul straine cugetului neamului nostru privitoare la familie si moralitate, ca nasterea de prunci sau pacatul contra firii, toate ne tulbura si ne infioara.

Dar lumea descumpanita si ingrijorata in care traim si, mai ales, societatea romaneasca actuala au inca posibilitatea binecuvantata sa vada clar lumina credintei si sa auda mesajul de imbarbatare al ingerului: "Nu va temetii!". Aceste cuvinte trebuie sa intareasca inimile tuturor celor impovarati de griji si suferinte, reamintindu-le ca, prin Dumnezeiescul Prunc, nascut pentru noi in ieslea din Betleem, raul din aceasta lume si a pierdut taria puterii asupra omului intr-un fel, lumea de azi se aseamana celei din timpul careia sa petrecut minunea nasterii lui Hristos. Acum, ca si atunci, lumea are nevoie de adevar si pace sufleteasca, de iubire si de ingaduinta frateasca. Atunci, acestea au fost daruite de Hristos, Dumnezeu Omul, acum, acelasi Hristos sta la usa inimii fiecaruia dintre noi, chemandu-ne cu aceeasi iubire negraita: "Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi" (Matei 11, 28).

In acest duh al adevarului ca singur Hristos cel intrupat implineste, prin Biserica intemeiata pe pamant pe Jertfa si invierea Sa, nazuinta lumii de izbavire din mreaja tuturor rautatilor, oferindu-i liman sigur de mantuire in acest ceas de revarsare a iubirii lui Dumnezeu in lume, al coborarii Fiului lui Dumnzeu pe pamant, luand chipul nostru, sa sadim adanc adevarul in constiinta noastra ca ni sa deschis noua calea catre urcusul spre desavarsire, spre dobandirea, in fiinta noastra, a chipului lui Dumnezeu prin har, credinta si fapte bune. Hristos a fost si a ramas fundamentul istorici, culturii si unitatii neamului nostru, dea lungul dainuirii lui in aceasta parte a lumii. Fara El nu am fi avut nici trecut, nici prezent, si nu putem avea nici viitor, caci suntem un neam crestin "ziditi pe temelia apostolilor si a proorocilor, piatra rea din capul unghiului fiind insusi Iisus Hristos" (Efeseni 27, 20). Neamul romanesc n-a supravietuit in cei doua mii de ani ai istorici sale decat la adapostul Crucii lui Hristos si in lumina invierii Sale. Sangele eroilor si al martirilor lui adevereste ca Hristos n-a parasit Biserica cea intemeiata pe pamantul nostru romanesc si ca organismul ci este robust si sanatos!

Asa au aflat Biserica noastra, Sfintii Parinti ai Ortodoxiei, prezenti in tara noastra cu prilejul binecuvantat al implinirii a 110 ani de Autocefalie si 70 de ani de Patriarhat. Credinciosii, preotii, monahii si mai ales tinerii si copiii, i-au intampinat cu evlavie pe tot parcursul pelerinajului lor in tara noastra, invrednicindu se toti de binecuvantarea si admiratia lor duioasa. Cata stralucire au adaugat credinciosii si credincioasele acestor momente unice din viata Bisericii noastre stramosesti! Acestea ne indeamna, iubitii mei, sa avem credinta nestramutata, deoarece, in aceste vremuri, deloc usoare, numai Crucea lui Hristos reasezata in constiinta Neamului poate sai calauzeasca si sa-l indrepte pe acesta spre renasterea sa spiritual-morala, inzestrandu-l si cu puterea de a se redresa material.

Am dori ca acest cuvant de dragoste sa ajunga la inima tuturor iubitorilor de neam si de tara, a celor ce poarta povara unor responsabilitati, slujind-o nu numai economic, cultural si social, ci si spiritual, oferind conditii de pastrare a sanatatii morale, a promovarii virtutilor noastre stramosesti ca popor crestin, iubitor de Hristos si de semeni. In fata lui Dumnezeu si a istoriei, indatorirea aceasta a constituit o grija si o stradanie permanenta, in viata si lucrarea inaintasilor nostri.

De asemenea, cuvantul nostru se indreapta cu pretuire si dragoste catre toti slujitorii sfintelor altare de la parohii si manastiri, catre luminatii dascali din invatamantul teologic, chemandu-i sa zideasca in inimile tuturor chipul lui Hristos, prin cuvant si mai ales prin fapta, sa slujeasca si sa ocroteasca batranii, prieteni ai Pruncului lisus.

Tuturor ma adresez in aceasta sfanta zi cu indemnul Sfantului Apostol Pavel: "Intariti- va in Domnul, fratii mei, si intru puterea tariei Lui. Imbracati armura lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului" (Efeseni 6, 10-11). Cunoscand si folosindu-ma neincetat de vredniciile fiilor nostri duhovnicesti dovedite in evlavie curata, in bunatate, in zidire de manastiri si biserici noi, in ajutorarea fratilor nostri din Basarabia si de pretutindeni din lume, cu smerenie, impreune cu marele Pavel, rostim: "Multumesc intai Dumnezeului meu, prin Iisus Hristos, pentru voi toti, fiindca credinta voastra se vesteste in toata lumea" (Romani I, 8). Pe toti fiii si fiicele sfintei noastre Biserici, vlastarele ei binecuvantate, tineri si copii, ii indemn staruitor sa ramana neclintiti in iubirea lui Hristos si a Bisericii Lui, sporind credinta crestina ortodoxa a parintilor si fratilor lor. Impreuna cu toti fiii si fiicele duhovnicesti ale Bisericii noastre, ce alcatuiesc coroana si slava ei. Pruncul lisus sa le dea curaj si intelepciune in slujirea credintei si Neamului nostru.

Iubiti   credinciosi,
Acestea impartasindu-va si la acestea indemnandu-va in sfanta zi de Craciun, cand sarbatorim Nasterea lui Hristos, care ne reaprinde in suflete speranta si increderea, va imbratisez pe toti cu parinteasca dragoste. In mireasma cea sfanta a strabunelor noastre colinde, rog pe Hristos, Cel nascut in Pestera Beteemului, sa va binecuvanteze casa si pe toti cei apropiati si dragi, ca sa pasim cu totii in anul care vine cu pace, sanatate si nadejde de mantuire.

+TEOCTIST PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE

.

26 Noiembrie 2007

Vizualizari: 1998

Voteaza:

Nasterea Domnului - PF Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE