Pastorala de Craciun 2010 - PF Patriarh Daniel

Pastorala de Craciun 2010 - PF Patriarh Daniel Mareste imaginea.

† D A N I E L
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL BUCURESTILOR,
MITROPOLIT AL MUNTENIEI SI DOBROGEI,
LOCTIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI
SI
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE

PREACUCERNICULUI CLER,
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL
SI PREAIUBITILOR CREDINCIOSI
DIN ARHIEPISCOPIA BUCURESTILOR

HAR, MILA SI PACE DE LA HRISTOS DOMNUL,
IAR DE LA NOI PARINTESTI BINECUVANTARI


„Acestea toate s-au facut ca sa se implineasca ceea ce s-a zis prin proorocul care zice «Iata, Fecioara va avea in pantece si va naste fiu si vor chema numele Lui Emanuel, care se talcuieste Cu noi este Dumnezeu»”
(Matei 1, 22-23, cf. Isaia 7, 14)

 

Preacuviosi si Preacucernici Parinti,
Iubiti frati si surori in Domnul,


Sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos ne arata iubirea milostiva si nemarginita a lui Dumnezeu pentru oameni. Hristos este Dumnezeu-Omul prezent in mijlocul oamenilor, pentru ca oamenii sa poata fi partasi la viata si iubirea vesnica a Preasfintei Treimi.

Incepand cu ziua de 20 decembrie, cand serbam Inaintepraznuirea Nasterii Domnului, si pana la 31 decembrie, ziua Odovaniei acestei sarbatori, cantarile liturgice ale Bisericii Ortodoxe ne indeamna sa ne minunam cu mintea si sa ne bucuram cu inima de taina iubirii lui Dumnezeu pentru noi oamenii aratata in Nasterea lui Hristos din Sfanta Fecioara Maria.

Intr-una din cantarile acestei sarbatori se spune ca Dumnezeu Se face om, pentru ca pe om sa-l indumnezeiasca: „Sa mergem, credinciosilor, sa intampinam pe Ziditorul, Cel ce vine pe pamant, rasarind din Fecioara: cu curatie sa ne luminam, cu fapte bune sa stralucim, cu frica si cu bucurie sa ne gatim a privi cu ochii mintii pe Hristos, ajuns Prunc, Care ne indumnezeieste pe noi, oamenii, din milostivirea cea mare” (Mineiul pe Decembrie, ziua 20, „Utrenia”, Laude, Stihurile Inaintepraznuirii, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2005, p. 326). Iar in alta cantare se spune ca la Taina Nasterii lui Hristos participa cerul si pamantul, steaua si pestera, orasul si pustia: „Betleeme, pregateste-te, cetate a Sionului, canta! Bucura-te, pustie, care ai vestit de mai inainte bucuria; ca steaua merge inainte in Betleem, vestind pe Hristos, Cel ce vine sa Se nasca; si pestera primeste pe Cel intru totul neincaput, iar ieslea se impodobeste, ca sa primeasca Viata cea vesnica”. (Idem, „Utrenia” din 23 decembrie, Stihoavna, p. 327)

Cel ce Se naste ca om din Fecioara este Unul din Sfanta Treime: „Betleeme, gateste-te spre intampinarea Fecioarei Maria si a Maicii lui Dumnezeu. Ca iata vine la tine, purtand Prunc pe Hristos, Cel pururea impreuna cu Tatal Cel fara inceput si cu Duhul, pe Care in pestera Il va naste si dupa nastere iarasi se va arata fecioara.” (Idem, “Utrenia” din 23 decembrie, Sedealna, p. 368)

Smerenia si saracia lui Hristos-Dumnezeu sunt inceputul imbogatirii omului in bunatate dumnezeiasca: „Orice om sa se mire, cugetand la felul cum incepe a saraci acum Cel bogat cu mila, si cum in pestera Se salasluieste, spre a ne dezlega pe noi de cumplita inselaciune, voind a ne imbogati de bunatate.” (Idem, “Canonul Inaintepraznuirii”, Cantarea a 4-a, p. 371)

In alte cantari se spune ca Taina Nasterii smerite a lui Hristos, Imparatul slavei vesnice, trezeste uimire pentru ingeri si infricosare pentru oameni: „Cuvinte al Tatalui, Cel impreuna vesnic, iesind din cea neispitita de barbat, Te-ai salasluit trupeste in pestera, avand ieslea ca un tron; si spaimantezi, cu infricosatoarea Ta iconomie, pe magi si pe pastori, si ai uimit pe ingeri, care au strigat: Slava Tie!” (Idem, “Pavecernita” din 24 decembrie, Cantarea a-5-a, p. 387)

Pentru a binevesti in acelasi timp smerenia si slava lui Hristos, Biserica vede deodata in El pe robul si pe Stapanul, pe omul pamantean si pe Imparatul cerurilor: „Astazi Se naste din Fecioara Cel ce are (tine) in mana toata faptura. Cu scutece ca un prunc este infasat, Cel ce din fire este nepipait (inaccesibil). In iesle este culcat Dumnezeu, Cel ce a intarit cerurile de demult, intru inceput. La san cu lapte este hranit, Cel ce a plouat in pustiu mana poporului. Pe magi cheama Mirele Bisericii. Darurile acestora le primeste Fiul Fecioarei. Inchimamu-ne Nasterii Tale, Hristoase! Invredniceste-ne sa vedem si dumnezeiasca Aratarea Ta (Botezul)!” (Idem, „Randuiala Ceasurilor imparatesti” din 24 decembrie, „Ceasul al IX-lea”, Slava … glasul 6, p. 420)

In insasi ziua Sarbatorii Nasterii Domnului se arata mai lamurit ca rostul Intruparii Fiului lui Dumnezeu este innoirea omului intru viata vesnica: „Vazand Ziditorul pe omul pe care l-a zidit cu mainile pierind, plecand cerurile, S-a pogorat si pe acesta, intrupandu-Se din dumnezeiasca Fecioara, il zideste cu totul din nou, cu adevarat, ca S-a preaslavit!” (Idem, „Utrenia” din 25 decembrie, „Canonul I”, Cantarea 1, p. 437)

Am vazut din cantarile prezentate mai sus ca Biserica preamareste iubirea atotputernica si smerita a lui Hristos pentru oameni, ca fiind datatoare de mantuire, de viata si slava vesnica.

Taina Intruparii Fiului vesnic al lui Dumnezeu, Care S a facut om din iubire nesfarsita fata de om, este temelia si inima credintei crestine. Aceasta sfanta si mare taina a fost scopul pentru care Dumnezeu a facut lumea. Ea a fost prezisa si prevazuta de profetii Vechiului Testament inspirati de Duhul Sfant, apoi a fost vazuta ca realitate istorica si marturisita de Apostolii lui Hristos, aparata si dogmatizata in fata ereziilor de catre Parintii Bisericii adunati in Sinoadele ecumenice si preamarita sau laudata de cler si credinciosi in viata Bisericii.

Urmand credintei Sfintilor Apostoli, Sfintii Parinti ai Bisericii, mari dascali ai lumii si ierarhi, cuviosi si marturisitori, imnografi si melozi, au in centrul teologhisirii lor taina iubirii nesfarsite a lui Dumnezeu pentru lume, Care s-a descoperit noua prin Iisus Hristos. In acest sens, Sfantul Maxim Marturisitorul († 662) spune ca „prin iubirea Sa mai presus de minte si nesfarsita pentru om, Dumnezeu a devenit cu adevarat si prin natura tocmai ceea ce iubea” (Sfantul Maxim Marturisitorul, Ambigua, 5, P.G., 91, 1048 C), adica om.

Acelasi Sfant Parinte spune ca „Hristos este marea taina ascunsa, tinta fericita, scopul pentru care toate au fost facute […]. Privind la El, Dumnezeu a chemat toate la fiinta. Caci pentru Hristos, pentru taina Sa, exista toate veacurile si tot ce cuprind ele. In Hristos isi au ele inceputul si sfarsitul. Aceasta unire a fost hotarata de la inceputul lumii: unire a ceea ce este marginit cu ceea ce este nemarginit, a ceea ce este masurat cu ceea ce este nemasurat, a ceea ce are hotar cu ceea ce nu are hotar, unire a Facatorului cu faptura, a odihnei cu miscarea. Cand a venit plinirea vremii, aceasta unire s-a facut vazuta in Hristos, aducand cu sine implinirea planurilor lui Dumnezeu”. (Idem, Raspunsuri catre Talasie, 60, P.G., 90. 612)

Prin Intruparea Sa de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si, mai ales, prin Nasterea Sa ca om in Betleem, Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, intra in umanitate si ramane pentru vesnicie tainic prezent in mijlocul ei. Cel ce S-a nascut ca om in Betleem, a copilarit in Nazaret, S-a rastignit si ingropat la Ierusalim, a inviat din morti si S-a inaltat intru slava la ceruri, nu inceteaza de a fi prezent impreuna cu oamenii, care cred in El si-L iubesc pe El (cf. Matei 28, 20). El este permanent prezent in Biserica prin Sfintele Taine, dar mai ales prin savarsirea Sfintei Liturghii, in timpul careia credinciosii asculta Evanghelia Sa si primesc Trupul si Sangele Sau, ca arvuna a vietii si bucuriei vesnice din Imparatia cereasca a Preasfintei Treimi.

Taina coborarii si apropierii Fiului lui Dumnezeu de noi oamenii ne cheama sa ne ridicam si sa ne apropiem si noi de El, sa-L intampinam in viata noastra. Astfel, una din cantarile Nasterii Domnului ne indeamna: „Veniti, credinciosilor, sa ne inaltam dumnezeieste si sa vedem cu adevarat dumnezeiasca pogorare de sus in Betleem si curatindu-ne mintea prin viata curata sa aducem in loc de mir fapte bune; sa pregatim prin credinta intrarea sarbatorii Nasterii si cu cei de sus sa strigam: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu, Celui in Treime, prin Care S-a aratat intre oameni bunavoirea mantuind pe Adam din blestemul cel dintai, ca un iubitor de oameni!” (Mineiul pe Decembrie, „Randuiala Ceasurilor imparatesti”, „Ceasul al VI-lea”, stihira glasul 1, EIBMOR, Bucuresti, 2005, p. 415) Asadar, prin dreapta credinta si prin fapte bune sa intampinam pe Hristos in sufletul si in casele noastre si sa ne bucuram de lumina sarbatorii.

Hristos vine si astazi la noi in multe forme, ca un calator sau ca un pelerin necunoscut, prin chipurile smerite ale oamenilor saraci, ale copiilor si batranilor abandonati, ale bolnavilor singuri si intristati, ale celor flamanzi si fara de adapost.

De aceea, mai ales acum, cand in jurul nostru este multa suferinta si saracie, singuratate si neajutorare, sa le aducem acestora, prin cuvant si fapta, ajutor si bucurie, incurajare si speranta, asa cum ne invata Sfanta Evanghelie si Sfanta Biserica.

Sa ne rugam mereu Maicii Pruncului Iisus, Fecioarei Maria, sa ocroteasca tara si poporul nostru si sa lumineze cu rugaciunile ei pe toti copiii si parintii, toate familiile care au nevoie de ajutor si binecuvantare de la Dumnezeu.

Sa ne rugam, de asemenea, Maicii Domnului sa ajute Biserica noastra in lucrarea ei cultural-misionara si social-filantropica pentru copii si batrani, pentru bolnavi si saraci, pentru oamenii fara nici un sprijin, pentru „cei pe care nu-i iubeste nimeni', cum se spune in rugaciunea finala a Acatistului Buneivestiri.

Caminele de batrani si de copii, unitatile medicale, cantinele pentru saraci si multe programe de caritate ale Bisericii noastre au in continuare nevoie de sprijin, pentru ca cei care au initiat si realizeaza programe filantropice sa nu se descurajeze, sa nu inceteze lucrarea lor, necesara altora.

Multumim celor care ne-au ajutat adesea si ii binecuvantam, rugandu-ne lui Dumnezeu-Milostivul sa le daruiasca darurile milostivirii Sale celei bogate.

Iubiti credinciosi si credincioase,

Familia a fost binecuvantata in Rai (cf. Facere 1, 28), sfintita prin Nasterea Pruncului Iisus din Fecioara Maria si pretuita prin prezenta lui Hristos la nunta din Cana Galileii, unde a savarsit minunea prefacerii apei in vin. Prin urmare, familia trebuie sa fie mereu in centrul atentiei Bisericii. Din acest motiv, la propunerea noastra, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat ca anul 2011 sa fie numit „Anul omagial al Sfantului Botez si al Sfintei Cununii”.

Botezul copiilor si cresterea lor in credinta trebuie sa fie o prioritate majora a parintilor, nasilor, preotilor si a profesorilor de religie, mai ales astazi cand multi copii si tineri sunt dezorientati sau tentati sa caute fericirea in droguri nocive pentru suflet si trup. Pe fondul saraciei si al migratiei parintilor in strainatate, multi copii sunt tentati sa abandoneze scoala si sa traiasca o viata dezordonata si fara un ideal concret. De aceea, familia, societatea si Biserica trebuie sa coopereze spre a gasi solutii practice pentru problemele concrete care tulbura viata copiilor si tinerilor de astazi.

Criza stabilitatii sau a unitatii familiei se amplifica in contextul cresterii saraciei, somajului si a nesigurantei zilei de maine. Din aceste motive sunt urgent necesare urmatoarele orientari: intensificarea vietii spirituale si a activitatii pastorale, a solidaritatii intre familii, dezvoltarea de programe sociale de sustinere a familiilor sarace, mai ales a celor care au copii multi.

Toate aceste probleme si altele asemanatoare trebuie sa fie permanent in centrul atentiei Bisericii Ortodoxe Romane.

Dreptmaritori crestini,

Un simbol major al comuniunii, cooperarii si demnitatii noastre ortodoxe romanesti va fi, in anul 2011, construirea Catedralei Mantuirii Neamului, dupa ce in anul acesta 2010 a fost selectat proiectantul, s-a obtinut autorizatia de construire a ei, au fost desfasurate ample lucrari de organizare de santier, au fost procurate o parte din materiale si a fost incheiat contractul de zidire a peretilor din jurul fundatiilor noii Catedrale.

In vederea coordonarii donatiilor in bani pentru construirea noii Catedrale patriarhale cu hramurile: Inaltarea Domnului (care este si Ziua Eroilor) si Sfantul Apostol Andrei, Ocrotitorul Romaniei, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat ca pe calendarul fiecarei eparhii din Patriarhia Romana sa fie imprimata imaginea machetei noii Catedrale si sa fie indicate conturile in lei, euro si dolari (USD), pentru ca fiecare eparhie, parohie, manastire, precum si fiecare credincios ortodox roman, iubitor de Biserica si Neam, sa ajute, dupa posibilitati, la ridicarea acestui sfant locas, care este o necesitate practica si o lucrare emblematica in folosul poporului roman din tara si din afara ei. De aceea, va adresam tuturor, si fiecaruia in parte, rugamintea de a oferi „darul tau pentru Dumnezeu” sau „darul tau pentru eternitate”, adica „ajutorul tau pentru construirea Catedralei Mantuirii Neamului”. Noua Catedrala este prevazuta cu mai multe spatii pentru slujbe liturgice sau rugaciune, pentru conferinte si convorbiri duhovnicesti, pentru expozitii de carti, obiecte si vesminte bisericesti, dar va avea alaturi si cantine pentru hrana pelerinilor saraci si camine pentru cazarea pelerinilor romani din tara si diaspora, precum si cabinete medicale pentru consultatia si tratamentul pelerinilor bolnavi, astfel incat se vor completa intre ele cultul si cultura, viata spirituala si lucrarea sociala a Bisericii in lumina si iubirea Preasfintei Treimi. Fiecare componenta arhitecturala si artistica a noii Catedrale si toate impreuna vor avea o semnificatie teologico-spirituala si existentiala privind taina mantuirii oamenilor, pelerini pe pamant spre patria cereasca, sau misterul comuniunii lor cu Dumnezeu si intreolalta in Biserica lui Hristos. Fericiti vor fi, acum si in eternitate, cei care se vor numara printre ctitorii Catedralei Mantuirii Neamului! Ei vor fi pomeniti de Biserica in rugaciunile sale pe care le inalta zilnic pentru „fericitii si pururea pomenitii ctitori”. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Ca si in anii precedenti, la cumpana dintre ani, adica in noaptea de 31 decembrie 2010 spre 1 ianuarie 2011, suntem chemati sa ne rugam lui Dumnezeu pentru sanatate si mantuire, pentru toti romanii din tara si din diaspora. Sa-I cerem lui Dumnezeu sa ne ajute ca sa trecem cu realism si speranta prin actuala criza materiala si morala, incat in anul viitor sa fim mai tari in credinta si intelepciune, mai prosperi economic si mult mai bogati in fapte bune decat in anul 2010.

Cu prilejul Sfintelor Sarbatori ale Nasterii Domnului, Anului Nou 2011 si Botezului Domnului, Va adresam tuturor doriri de sanatate si mantuire, pace si bucurie, fericire si mult ajutor de la Dumnezeu in toata fapta cea buna, dimpreuna cu salutarea traditionala: „La multi ani!”

„Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!” (2 Corinteni 13, 13).

Al vostru catre Hristos-Domnul rugator, cu parintesti binecuvantari,


† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

14 Decembrie 2010

Vizualizari: 1508

Voteaza:

Pastorala de Craciun 2010 - PF Patriarh Daniel 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE