† V I S A R I O N
DIN MILA LUI DUMNEZEU EPISCOP
AL EPISCOPIEI ROMANE A TULCII

Iubitului nostru cler, cinului monahal si
dreptcredinciosilor crestini, har voua si pace de la
Dumnezeu, iar de la noi arhiereasca binecuvantare!

"Praznic luminos
Stralucind frumos
Astazi ne-a sosit
Si ne-a-nveselit”

Iubitii mei fii duhovnicesti,
Dupa ce am petrecut frumoasa si de suflet inaltatoarea perioada a Postului Craciunului, dupa ce ne-am curatit de pacate prin taina Sfintei Spovedanii si dupa ce ne-am impreunat cu Hristos prin dumnezeiasca Impartasanie, iata-ne ajunsi si de asta data la ziua cea luminoasa si mult dorita a Craciunului, „Ziua cea mare si sfanta / Cand colindele se canta”. Invaluiti in lumina cereasca a Betleemului, cuprinsi de un fior sfant si tainic ne apropiem de ieslea smerita unde ni se descopera taina Intruparii – "taina cea din veac ascunsa” (Efeseni 3, 9) si-L vedem aievea pe Hristos Domnul, sub chip de prunc nevinovat, infasat in scutece si vegheat de Sfanta Fecioara Maria si de dreptul Iosif. Il vedem incalzit de suflarea animalelor si laudat de oastea cereasca a ingerilor care cantau in taina si linistea noptii: "Marire intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace intre oameni buna-voire” (Luca 2, 14) Il vedem pe Cel necuprins facandu-se om ca si noi, ca pe noi sa ne cuprinda in dragostea parintelui Ceresc. Il vedem adorat de magii de la rasarituri care-i aduc daruri scumpe: aur, ca unui imparat, smirna ca unui mort si tamaie ca unui Dumnezeu.

Desi evenimentul Nasterii Domnului s-a petrecut acum 2000 de ani, totusi el este mereu prezent in viata Bisericii si a credinciosilor ei care-l traiesc ca pe ceva ce se petrece in fiecare an si-l simt ca pe un nou inceput la temelia vietii duhovnicesti. „Astazi s-a nascut / Cel far’de-nceput / Cum au spus proorocii”, sau, „Astazi s-a nascut Hristos / Mesia chip luminos / Laudati si cantati / Si va bucurati”. Iata deci cum acel atunci devine acest astazi, care ne vesteste taina inomenirii Fiului lui Dumnezeu, taina venirii Lui la noi ca sa ne cerceteze si sa ne vindece de neputintele si de durerile noastre. Dintre toate sarbatorile Bisericii Crestine, Nasterea Domnului sau Craciunul are in ea un fior tainic, o bucurie ingereasca ce ne aduce aminte de vremea copilariei nevinovate. La aceasta contribuie din plin si frumoasele noastre colinde ce se aud cantandu-se in aceste zile si care au darul sa ne apropie si mai mult de cele intamplate atunci.

Colindele care vin din adancul istoriei sunt tot atat de vechi ca si crestinismul, ele au fost primele forme de transmitere pe cale orala a invataturii evanghelice despre Intruparea Mantuitorului Hristos.

Ele, colindele, prin glasul suav al copiilor Il aduc mai aproape de noi pe Mesia si ne fac sa intelegem rostul venirii Sale la noi "la plinirea vremii” (Galateni 4, 4)
"Iata vin colindatori
Florile dalbe
Noaptea pe la cantatori
Si ei vin mereu, mereu

Florile dalbe
Si-L aduc pe Dumnezeu
Dumnezeu adevarat
Florile dalbe
Soare-n raze luminat Florile dalbe”.

Mantuitorul Hristos este „Soarele dreptatii” care lumineaza pe cei dintru intunericul necunos-tintei facandu-le cunoscuta Legea Domnului si in-drumandu-i spre tot lucrul cel bun si folositor, de aceea praznicul Nasterii Domnului este mai luminat decat toate stralucirile soarelui.

Prin Nasterea Domnului ne straluceste tuturor ziua cea de mantuire noua celor ce dormim in noaptea pacatelor pentru ca vine la noi, Hristos Domnul, Izvorul vietii si al harului.

Iubitii mei,
Mantuitorul Hristos venind pe pamant ca sa ne mantuiasca a luat asupra Sa intreaga fire omeneasca in afara de pacat. Pentru aceasta lucrare preasfanta El s-a desertat pe Sine si „bogat fiind a saracit pentru noi ca pe noi sa ne imbogateasca” (II Corinteni 8, 9).

Saracia Lui de buna voie a odraslit smerenie desavarsita care ne-a imbogatit pe noi cei ce credem in El si ii urmam sfintele Lui porunci. Imbogatirea noastra intru Hristos este invatatura pe care El ne-a adus-o de la Tatal Ceresc – Evanghelia Sa pe care El ne-a impartasit-o ca pe vestea cea buna a mantuirii noastre si a unirii cu Dumnezeu.
Tot cel care isi agoniseste aceasta bogatie sufleteasca si o cheltuieste in slujirea semenilor are pe Dumnezeu in inima Sa si este precum zice psalmistul David "ca pomul sadit langa izvoarele apelor care isi da rodul la vremea sa” (Psalm 1, 3).

Praznicul Nasterii Domnului se cade sa fie pentru toti crestinii un prilej de a ne innoi viata duhovniceasca prin inaltarea sufleteasca din cele de pe pamant la cele ceresti, de a ne intari nadejdea in biruinta binelui asupra raului, in dobandirea vietii noi si virtuoase urmand predaniile sfinte ale Bisericii intemeiate de Hristos si  "fiind credinciosi ai adevarului prin iubire sa sporim intru toate pentru El, care este capul - Hristos” (Efeseni 4, 15).

Vrednicia de fii ai lui Dumnezeu la care am fost ridicati prin intruparea Mantuitorului ne indatoreaza sa traim ca adevarati ucenici ai Lui, asa cum ne indeamna marele apostol Pavel, apostolul neamurilor: „Umblati in vrednicie, dupa chemarea cu care ati fost chemati cu toata smerenia si blandetea, cu indelunga - rabdare, ingaduindu-ne unii pe altii in iubire” (Efeseni 4, 1-3).

La temelia vietii noastre duhovnicesti se cade sa asezam dumnezeiestile porunci ale invataturii Celui ce S-a nascut in ieslea Betleemului: dragostea, dreptatea, cinstea, pacea si buna intelegere. Taina intruparii Domnului sa ne lumineze calea desavarsirii, aidoma unui far calauzitor devenind pentru noi izvor si indemn de traire a virtutilor crestinesti si a faptelor celor bune.

In noaptea Craciunului, Hristos vine la noi si ramane cu noi. El vine cu iubirea Sa nemarginita si staruitor deschide sufletele noastre inchise de indoiala, de teama sau de nepasare, pentru a primi bucuria mantuirii.

El, Hristos, mangaie sufletele noastre, intareste pe cei slabi, vindeca pe cei bolnavi, ajuta pe cei saraci, pe cei nebagati in seama si insingurati. In iubirea Sa fara de margini El cuprinde pe toti cei aflati in spitale, penitenciare, in azile si camine de copii si in alte suferinte, caci toti suntem faptura Lui.

Hristos Domnul nostru, daruindu-se pe Sine pentru toti oamenii, ne cheama sa-I urmam pilda prin toata fapta cea buna. De aceea sa nu uitam de porunca dragostei ce ne indeamna sa purtam de grija celor saraci si nevoiasi, celor batrani si celor bolnavi, celor singuri si instrainati, si ajutandu-i din putinul nostru le vom face si lor bucurie de Sfintele Sarbatori, biruind lipsurile materiale ale vremii de acum cu bogatia faptelor celor bune care dau marturie de credinta noastra „lucratoare prin iubire” (Galateni 5,6).

Iubitii mei fii sufletesti,
Acum, cand Domnul Iisus a venit iarasi intre noi sa ne dea harul infierii, se cade sa-I multumim si sa ne aratam vrednici de acest sfant si mare har.
Bucuriile praznicului Craciunului sa se reverse in casele voastre si sa aveti voie buna spre slava Celui ce "in pestera s-a nascut si in iesle s-a culcat pentru a noastra mantuire”.

Pasind peste cateva zile intr-un nou an de viata, sa ne indreptam gandul spre Parintele Ceresc ca sa ne calauzeasca sufletele si sa binecuvinteze noile noastre stradanii in slujirea Sa, a aproapelui si a binelui obstesc, ca sa ne putem imbraca in omul cel nou.

Cu genunchii plecati in fata Pruncului nascut in Betleemul Iudeii, rog pe Dumnezeu sa va ajute in tot ceea ce este de folos pentru mantuirea si buna sporire a familiilor noastre si sa va daruiasca pace, sanatate si voie buna, ca sa petreceti Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului, ale Anului Nou si ale Bobotezei cu toata multumirea.

Sarbatori fericite!
La multi ani!

Al vostru al tuturor  de tot binele voitor si catre Domnul rugator

† VISARION,

Data in resedinta noastra episcopala din Tulcea, praznicul Craciunului din anul mantuirii 2009
EPISCOPIA TULCII 2009