Pastorala la Nasterea Domnului 2011 - PS Siluan

Pastorala la Nasterea Domnului 2011 - PS Siluan Mareste imaginea.

 Iata, Fiul Cel vesnic al lui Dumnezeu prunc nevinovat se face pentru noi!
Sa-L primim si noi in viata noastra!
 
Scrisoare Pastorala la Praznicul Nasterii Domnului, la anul mantuirii 2011
 

† SILUAN
Din mila lui Dumnezeu, Episcopul de-Dumnezeu-pazitei
Episcopii Ortodoxe Romane a Italiei
 
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL,
PREACUCERNICULUI CLER
sI PREAIUBItILOR CREDINCIOsI
DIN CUPRINSUL EPISCOPIEI ORTODOXE ROMaNE A ITALIEI
 
Har voua si pace de la Dumnezeu, iar de la noi arhieresti si parintesti binecuvantari!
 
Preacuvioase Parinte,
Preacucernice Parinte,
Preacuviosi Parinti si Preacuvioase Maici, Stareti si Egumeni,

Iubiti Credinciosi,
 
Astazi Hristos se naste si prunc se face pentru noi! Sa-L slavim si noi, impreuna cu magii si cu pastorii, daruri duhovnicesti aducandu-i! Astazi Domnul vine la noi din ceruri, nascandu-Se din Fecioara Curata! Sa-L intampinam si noi cu sufletul gatit de sarbatoare! Astazi Dumnezeu se pogoara la noi, pe pamant, facandu-Se unul dintre noi, ca noi sa ne inaltam inima la cele de sus!

Vine Hristos intru cele sarace si neinsemnate, vine Cel Care este imparatul imparatilor si Domnul domnilor, pentru a ne reda constiinta de ”fii ai Celui Preainalt”. Gusta lepadare si lipsuri, pentru a ne imbogati cu adevarata bogatie; sufera frigul, pentru a aduce tuturor celor infrigurati caldura, mangaiere si incurajare; vine sa ne invete adevarata fericire si implinire.

Vine Domnul in intunericul pesterii Betleemului, fiind Lumina cea Adevarata, pentru a aduce lumina cunoasterii adevaratului ROST pentru care am venit pe lume si pentru care petrecem aceasta viata.

Vine Dumnezeu, Cel inconjurat si pururea slavit de nenumaratele cete ingeresti, si gusta anonimatul si neluarea in seama, pentru a ne spune ca, pentru El, fiecare dintre noi este ”cineva”.

El este Cel care ne cunoaste pe fiecare din insasi clipa zamislirii in pantecele maicii noastre si ne iubeste cu acea iubire care ne doreste nu ”bani”, nu ”masina”, ”serviciu” sau… ”noroc”, ci care doreste sa impartaseasca si sa imparta cu noi TOT ce are, adica ce Este El: Viata cea fara de sfarsit, Fericirea cea netrecatoare, Bucuria cea neschimbatoare, Bogatia cea nepretuita, Pacea cea netulburata, TOT ce este mai frumos si mai sfant, dincolo de toate numirile si cuvintele noastre omenesti.



Astazi vine Mesia – Hristos – sa ne deschida ochii si mintea, precum odinioara apostolilor (cf. Lc. 24, 45), pentru a pricepe ca, daca ne punem pe noi insine si unul pe altul si toata viata noastra – cu toate ale ei – in mainile Lui, zi de zi si ceas de ceas, atunci, TOT ce ne este dat sa traim se va preface: saracia in bogatie duhovniceasca, tulburarea in pace, intristarea in bucurie, nepriceperea in intelepciune, rautatea in bunatate, intunericul din noi in lumina, batjocura in slava, slabiciunea in tarie, suferinta in mangaiere, iar moartea in inviere… si, la acestea, ”toate celelalte ”necesare vietii ”se vor adauga noua”, asa cum ne-a fagaduit insusi Adevarul (cf. Mt. 6, 33). Ca stie Tatal nostru cel din ceruri ca avem nevoie de ”toate acestea”: serviciu, bani pentru mancare, pentru haine, pentru plata facturilor (bolletelor), pentru trimis acasa, la copii, la sot sau sotie, la mama sau la tata, sau la cei lipsiti…

Dar mai stie Tatal nostru ca, fara pace launtrica, fara buna intelegere, fara iertare, fara impacare, nimic din bunurile si implinirile lumii acesteia trecatoare si atat de tulburate,  nu implineste, nu mangaie si nu linisteste sufletul…

Astazi praznuim venirea lui Hristos Dumnezeu la noi, pentru a ne vesti tuturor ca imparatia lui Dumnezeu este in mijlocul nostru; ca Raiul cel inchis omului, de la caderea lui Adam, ni se deschide din nou, prin nasterea Adamului celui nou Care se face Fiul Omului!

Insa, Domnul Cel ce s-a inomenit, devenind unul dintre noi, stie prea bine si ca noi suntem atat de instrainati de cele ceresti, de frumusetile si bunatatile din Rai, uneori pana la salbaticire, pana la a fi gata sa preferam pe post de fericire si de bine, falsele si grosolanele aparente ale fericirii si ale binelui lumii acesteia care ”zace” in cele de jos, si sa le respingem tocmai pe cele ce ne vin de la Dumnezeu si care ne aduc binele si fericirea cea adevarata…

De aceea, in marea Sa iubire de Tata, si cu dibacia unei mame, Domnul Cel Atotputernic Care tine tot universul in echilibrul sau miscator, vine la noi, nu ca unul care ne da ordine, osandindu-ne la fericire obligatorie, ci vine cu nevinovatia si cu dragalasenia unui prunc, pentru a ne cuceri inima, pentru a ni se face drag, pentru a se face primit de fiecare dintre noi in viata noastra; fara pic de silire, fara ”trebuie”, pentru a risipi pentru totdeauna din noi orice teama si orice raportare la El ca la profesorul care ne pandeste si abia asteapta sa ne prinda cu temele nefacute… Domnul Iisus vine ca un prunc fara viclenie, cautand sa mi se faca prieten, sa devina aproapele meu, fara a-mi impune nimic ci, asteptand, cu bratele deschise si zambitor, doar putina ”buna voire” din partea mea, putina atentie, putin drag, doar putina incredere in El, ca nu imi vrea niciun rau…

Domnul se face prunc pentru a ne invata si pe noi sa fim ”ca pruncii”, fata de Tatal Cel ceresc, primind cu incredere imparatia Sa, pe care vine sa ne-o vesteasca si sa ne-o daruiasca - gata fiind sa o imparta cu noi pe TOATA, cu neprefacuta marinimie - si, totodata, sa impartaseasca cu noi pe TOATE ale noastre: saracia sau bogatia, boala sau sanatatea, suferinta sau buna-starea, ingrijorarile sau certitudinile, descurajarile sau sperantele, esecurile sau biruintele, sau proiectele si aspiratiile noastre; - pe TOATE le impartaseste cu noi, in afara de cele care Lui nu ii sunt bine-placute; - pe TOATE, in afara de pacat, pe care ”il lasa” deoparte, precum mama lasa deoparte hainuta murdara, imbratisand cu drag si cu rabdare mereu innoita pe pruncul care a fost imbracat cu ea…

Trebuie sa stim ca toate alegerile noastre de gand, de simtire, de vorba sau de fapta, care il ranesc pe cel de langa noi, il ranesc si il dor si pe Domnul… si fiecare durere a mea il doare si pe El… Fiecare dintre noi il durem si pe El, precum degetul sau dintele care doare, il doare pe cel din al carui trup face parte… Asa si noi, fiind un trup cu Domnul, prin Botez, atunci cand am fost ”altoiti” pe trupul Lui ca o mladita pe butucul vitei, ne impartasim de acelasi Trup si de acelasi Sange cu al Sau, devenind astfel Un Singur trup, cu El si unul cu altul…

De aceea, luand aminte si cautand la Cel care astazi S-a culcat in iesle, pentru noi si pentru a noastra mantuire, sa ne deschidem vistieria inimii, aducandu-i daruri, nu de aur si de pietre scumpe, asa cum se cuvine unui imparat, ci buna-voire, dorinta de a-L lasa sa intre in viata noastra, de a impartasi cu El nadejdile si nevoile noastre, macar cu aceeasi seriozitate si angajare cu care ne-am insusit, in copilarie, personajele de joaca, atunci cand ne jucam cu ceilalti copii din vecinatate…

Aceasta inseamna a asuma, la randu-ne, darurile primite la Sfanta Taina a Botezului, aceasta inseamna a fi familie crestina, intemeiata pe Sfanta Taina a Cununiei, despre care, in mod repetat, s-a predicat si conferentiat, pe tot parcursul anului 2011, an declarat de catre Sfantul Sinod al Bisericii noastre ca ”An Omagial al Tainei Sfantului Botez si a Sfintei Cununii”.

Asa facand, vom vedea implinindu-se intru noi cele spuse in Scripturi: ”Iar celor ce L-au primit, celor ce au crezut intru Numele Lui, le-a dat putere sa se faca – nici mai mult, nici mai putin decat - fiii lui Dumnezeu” (cf. In. 1, 12).

A primi, insa, pe Pruncul Iisus si a-I duce daruri, nu inseamna doar ceva care se petrece pe plan duhovnicesc sau sufletesc ci, asa cum insusi Domnul ne invata, orice facem unuia dintre ”cei mai mici ai Lui”, Domnului ii facem (cf. Mt. 25, 40). De aceea, in aceasta binecuvantata zi si in aceasta perioada de praznuire, in aceste vremuri de mare stramtorare pentru multi dintre cei care ne inconjoara, sa cautam, parinti si copii, tineri sau varstnici, deopotriva, si sa-l identificam pe ”cel mai mic” de langa noi care duce lipsa de mancare sau de haine, de serviciu sau de locuinta si, macar din cele care ne prisosesc, sa-i daruim cate ceva, ca Domnului, pentru ca binele si bucuria pe care i le facem se vor revarsa negresit si neintarziat peste noi si peste ai nostri, atat vii cat si adormiti.

Aceasta sa o implinim, atat pe plan familial, cat si pe plan parohial. Daca cei tineri nu mai stiu sa se bucure si sa praznuiasca senin si bucuros, daca familia nu-si mai afla tihna, daca copiii sunt nesupusi si neastamparati, daca batranii sunt uraciosi si plictisiti de viata, iata acum prilej de a vedea si de a gusta din izvorul cel nesecat al bucuriei care izvoraste din facerea de bine: dand sa manance celui infometat si sa bea celui insetat, imbracand pe cel gol, primind pe cel instrainat, sau cercetand pe cel bolnav sau pe cel aflat in temnita (cf. Mt. 25, 31-40). Ca toate cele pe care le faceti celui de langa voi, Domnului insusi le faceti. Dar, paradoxal, si voua insiva le faceti!

De aceea, si la nivelul episcopiei noastre am cautat sa aplicam, si in anul care a trecut, continuand, cu ajutorul Domnului, si in anul care vine, acest principiu mantuitor, ajutorand, dupa putinta si ravna, atat prin parohii, cat si prin Sectorul Social, duminica de duminica, pe cei lipsiti din jurul nostru si - prin transporturi, lunare sau mai frecvente, de haine si alimente - pe cei nevoiasi si lipsiti din Romania sau din Basarabia. Prin jertfelnicia unora dintre dumneavoastra si a unora dintre parohii, in anul scolar care a trecut, am acordat, prin proiectul social ”Bratele Parintesti”, un numar de 145 de burse de ajutor lunar, pentru copii din familii lipsite de posibilitati materiale sau pentru batrani ramasi singuri si neajutorati. Din aceasta toamna, am continuat cu 150 de burse, nadajduind ca, pana la sfarsitul anului scolar 2011-2012, sa sporim numarul acestora.

In aceasta toamna, am intemeiat la Roma trei diaconii sau slujiri sociale: prima, pentru pribegi si saraci - a Sfantului Grigorie cel Mare al Romei, a doua, pentru cei bolnavi si pentru cei aflati in spitale - a Sfantului Mucenic si Tamaduitor Panteleimon si cea de a treia, pentru cei din inchisori - a Sfintelor Mucenite Praxidia si Petronela de la Roma, botezate de catre Sfantul Apostol Petru, amandoua cercetand si slujind pe cei aflati in temnitele prigonitorilor crestinilor de atunci. Scopul acestor diaconii este de a impulsiona si de a organiza slujirea aproapelui aflat in incercare, din Roma sau de pe langa parohiile noastre, slujire care sa se implineasca precum Domnului, pentru a auzi si noi la infricosata Judecata: ”Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea gatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine… intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei prea mici, Mie Mi-ati facut” (Mt. 25, 34-36; 40).

Aceasta se inscrie in mod firesc in tematica pastoral-misionara a anului 2012 care a fost declarat de catre Sfantul Sinod al Bisericii noastre ca An Omagial dedicat ”Tainei Sfantului Maslu si ingrijirii bolnavilor”.

in acest duh si cu acest gand sa aducem si noi, la acest luminos Praznic, inchinare Stapanului Care, pentru a nu ne infricosa pe noi, prunc S-a facut noua, pentru a ne ajuta sa regasim firescul legaturii de incredere si iubire dezinteresata ce ar trebui sa caracterizeze relatia personala a fiecaruia dintre noi cu El. Acestuia si noi, impreuna cu craii de la Rasarit si cu pastorii, sa ne inchinam cu bucurie, ducand vestea nasterii Sale la toti cei care ne inconjoara, invatand, daca nu mai stim, macar cateva colinde, pentru a preda mai departe, miilor de copii care s-au nascut si se nasc, an de an, pe pamant italian, datina noastra cea crestineasca, asa cum ne-au transmis-o, uneori cu mari sacrificii, inaintasii nostri.

Multumim lui Dumnezeu, la acest sfarsit de an, pentru toate binefacerile revarsate peste episcopia noastra si peste toti fratii si surorile noastre din manastirile, parohiile si paraclisele noastre din Italia si San Marino si, in mod deosebit, pentru binecuvantarea de a se fi aprobat Recunoasterea Juridica a Episcopiei Ortodoxe Romane a Italiei de catre Statul Italian, prin Decretul Prezidential din 12 septembrie, prin care Biserica noastra, clerul si credinciosii ei, cele 6 vetre calugaresti si cele peste 190 de unitati (parohii si paraclise si filii) din Italia, au primit incununarea jertfelniciei cu care au slujit, slujesc si traiesc crestineste pe aceste meleaguri, de mai bine de 35 de ani.

Adresandu-va tuturor si familiilor dumneavoastra de aici sau de departe, cele mai calduroase urari de sanatate si mantuire, cu ocazia Praznicului Nasterii Domnului, si rugand pe Dumnezeu sa binecuvinteze cununa Anului Nou care vine, cu pace si cu rabdare increzatoare in puterea Sa cea izbavitoare din primejdii si necazuri, va incredintez de toata parinteasca dupa Dumnezeu dragoste si va imbratisez intru Hristos Cel nascut in iesle, pe voi pe toti!
Al vostru, inaintea lui Dumnezeu, parinte si mijlocitor si de tot binele cel spre mantuire doritor,
        
† Episcopul SILUAN
 
al Episcopiei Ortodoxe Romane a Italiei

.

22 Decembrie 2011

Vizualizari: 2114

Voteaza:

Pastorala la Nasterea Domnului 2011 - PS Siluan 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE