Iubitului nostru cler, cinului monahal si binecredinciosilor crestini din de Dumnezeu pazita noastra Arhiepiscopie, har, mila si pace de la Dumnezeu-Tatal, iar de la noi, arhiereasca binecuvantare.

Iubiti credinciosi,

„Taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta”, taina mantuirii noastre, se descopera astazi in pestera din Betleem; „Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face”.

Daca salasul in care Fiul lui Dumnezeu S-a nascut cu trup pentru mantuirea noastra a fost unul cu totul smerit, saracacios, un staul de animale cu o iesle, in schimb vazduhul, bolta cerului, in miezul noptii, s-a umplut de lumina, „lumina slavei lui Dumnezeu” (Luca 2, 9). Ingerii au umplut vazduhul cu glasul lor, cantand cuvintele: „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire” (Luca 2, 14).

Primii oameni care s-au impartasit de bucuria Nasterii Mantuitorului lumii au fost pastorii care strajuiau turmele lor din jurul pesterii din Betleem, oameni saraci si smeriti, oameni mai putin sau deloc cunoscatori de carte; acesti oameni au fost si cei dintai vestitori ai Nasterii Domnului. Asa a randuit Dumnezeu: „... alegand pe cele de neam de jos ale lumii, pe cele nebagate in seama, pe cele ce nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt, ca nici un trup sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu”, scrie Sfantul Apostol Pavel (I Corinteni 1, 28-29). Dar, in adanca Sa intelepciune, Dumnezeu a randuit vestitori ai Nasterii Sale cu trup si oameni invatati, oameni de stiinta, cercetatori ai mersului astrilor, al stelelor de pe bolta cerului; acestia au fost cei trei oameni numiti magi. Ca urmare a observarii unei stele care isi avea directia mersului alta decat a celorlalte stele si la imboldul tainic al inimilor lor, ei au pornit, calauziti de acea stea, ajungand la Betleem. Au pornit nu atat pentru a dezlega taina mersului neobisnuit al stelei, ci, cum ne spune Sfanta Evanghelie, „ca sa se inchine Regelui iudeilor” (Matei 2, 2), Care nu era altcineva decat Pruncul Iisus, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat. Acesti oameni de stiinta erau si oameni credinciosi, cu bogate cunostinte nu numai in domeniul stiintei astronomiei, ci si in cel al religiei, al religiei mozaice, alta decat cea a lor, oameni care au citit si cele scrise in cartile Vechiului Testament cu privire la nasterea cu trup a Fiului lui Dumnezeu, in care se pomeneste si de „o stea” (Numeri 24, 17). Prin venirea lor ca sa se inchine Celui nascut in pestera din Betleem, magii ne arata ca stiinta si cultura indreapta pe om spre Dumnezeu pentru a-L cunoaste si, mai mult, pentru a I se inchina, a-L cinsti.

De-a lungul veacurilor, intreaga lume a omenilor de cultura si stiinta a urmat pilda magilor, marturisind credinta lor in Dumnezeu, cinstindu-L prin demnitatea vietii lor, aducand roadele muncii lor ca ofranda lui Dumnezeu pentru binele oamenilor: cultivarea mintii si propasirea economicã.

Dreptmaritori crestini,

„Harul mantuitor al lui Dumnezeu s-a aratat tuturor oamenilor (in pestera din Betleem - n.n.) invatandu-ne pe noi sa lepadam faradelegea si poftele lumesti si, in veacul de acum, sa traim cu intelepciune, cu dreptate si cu cucernicie” (Tit 2, 11-12). Acest har ni se impartaseste, dupa cum bine stim, in Sfintele Taine ale Bisericii nostre Ortodoxe.

Cu purtare de grija parinteasca, Sfantul Sinod al Sfintei noastre Biserici a hotarat ca in cursul anului viitor, pentru o mai buna sporire in stradaniile noastre duhovnicesti pentru dobandirea manturirii, sa fie tot mai mult prezente in viata noastra personala si in randuiala liturgica doua Sfinte Taine: Taina Spovedaniei si Impartasaniei, Sfinte Taine care stau intr-o stransa legatura una cu alta. Nu ne putem impartasi cu Prea Sfantul Trup si Sange al Mantuitorului nostru Iisus Hristos fara spovedanie, in care ni se da iertarea pacatelor pentru a ne impartasi spre viata vesnica si nu spre osanda vesnica. Cat de des trebuie sa ne spovedim? Raspunsul ne este dat de constiinta noastra si de cuvintele: „Ori de cate ori vei cadea, ridica-te!”. Cat de des ne putem impartasi? Sa ascultam ce ne spun doi mari Sfinti Parinti ai Bisericii noastre Ortodoxe. Sfantul Ioan Gura de Aur: „Multi cu Tainele acestea o data intru tot anul se impartasesc, iar altii de doua ori, altii de multe ori. Deci catre toti ne este noua cuvantul, nu numai catre cei de aici, ci si catre cei ce vietuiesc in pustie. Ca aceia o data intr-un an se impartasesc, iar de multe ori si dupa doi ani. Asadar care sunt noua mai primiti? Cei de o data? Cei ce de multe ori? Cei ce de putine ori? Nici cei ce o data, nici cei ce de multe ori, nici cei ce de putine ori se impartasesc, ci cei ce cu stiinta gandului curata, cei ce cu inima curata, cei ce cu viata neprihanita. Cei ce sunt intru acest fel totdeauna sa se apropie, iar cei ce nu sunt intru acest fel, nici macar o data. Pentru ce? Pentru ca isi iau lor judecata si osanda, si munca, si pedeapsa. Si sa nu te minunezi! Ca, precum hrana, care este fireste hranitoare, de va cadea intru acela care este plin de mancari si umezeli rele, toate le pierde si le strica si se face pricinuitoare de boala, tot astfel si acestea ale infricosatelor Taine” (Sf. Ioan Gurã de Aur, Putul si impãrtirea de grau, Ed. Buna Vestire, Bacau, 1995, p. 486-487).

„Cand aveti sa va apropiati de aceasta infricosatoare si dumnezeiasca masa si de Sfanta Impartasanie, faceti aceasta cu frica si cu cutremur, cu constiinta curata, cu post si cu rugaciune ... Sa ne cutremuram cand ne apropiem, sa multumim, sa cadem cu fata la pamant, marturisindu-ne pacatele noastre, sa varsam lacrimi, bocind rautatile noastre, sa inaltam lui Dumnezeu rugaciuni staruitoare. Si asa, curati, sa ne apropiem in liniste si cu randuiala cuvenita, ca unii ce ne apropiem de Imparatul cerurilor” (Sf. Ioan Gura de Aur, Cuvant la ziua Nasterii Mantuitorului Iisus Hristos in Predici la sarbatori imparatesti si cuvantari de lauda la sfinti, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2006, p. 21-22).

Sfantul Ioan Damaschin: „...multi primesc aceasta dumnezeiasca Jertfa o data pe an, iar unii de doua ori, iar altii, de multe ori. Dar cuvantul nostru nu este numai catre acestia din urma, ci si catre cei ce stau in pustie, fiindca acestia o data pe an se impartasesc, iar, de multe ori, si dupa doi ani. Atunci, dar, in care chip sa se primeasca Sfanta Jertfa? Oare ca cei care o data pe an sau mai rar se impartasesc sau ca acei ce de multe ori primesc Trupul si Sangele lui Hristos? Ci, asa sa stiti, ca aceia ce au cugetul curat si dezlegare de la duhovnic, unii ca aceia de-a pururea sa se apropie. Iar, de nu sunt asa, atunci niciodata sa nu se impartaseascã. Dar, oare, pentru ce? Pentru ca, spre judecata lor o primesc, spre osanda, spre pedeapsa si chin. Caci cel ce va manca Painea aceasta si va bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi de Trupul si de Sangele Domnului.” (Cuvant al Sfantului Ioan Damaschin despre impartasirea cu Trupul lui Hristos in Pregatirea crestinului pentru Taina Spovedaniei si Sfanta Taina a Impartasaniei, Ed. Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor, Suceava, 2012, p. 50)

Iubiti credinciosi,

Inchei cuvantul meu pastoral cu parinteasca urare: Sfintele sarbatori ale Nasterii si Botezului Domnului sa le petreceti cu sanatate, pace, liniste in suflet si bucurii duhovnicesti!
Anul Nou, cu sanatate si implinirea dorintelor binecuvantate de Dumnezeu!

Al vostru de tot binele voitor si catre Domnul pururea rugator,
PIMEN
ARHIEPISCOP AL SUCEVEI sI RADAUTILOR

• Craciunul - Nasterea Domnului
  Publicat in : Nasterea Domnului - Craciunul
• Craciunul pe rit vechi
  Publicat in : Viata liturgica
• Craciunul branduit
  Publicat in : Craciun
• Cu Craciunul la Gioni Teologul
  Publicat in : Editoriale