Pastorala la Nasterea Domnului 2013 - IPS Eftimie

Pastorala la Nasterea Domnului 2013 - IPS Eftimie Mareste imaginea.

Prin Nasterea Domnului s-a facut incepatura mantuirii noastre

Scrisoare pastorala la Nasterea Domnului

Prin randuiala si cu ocrotirea dumnezeiestii Pronii, sarbatorim cu neasemuita bucurie Craciunul anului 2013.

Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, sublimul dar pe care Dumnezeu Cel in Treime inchinat si marit l-a facut creatiei Sale, este acum un minunat prilej de a aduce prinos de multumire si recunostinta Preasfintei Treimi pentru opera de mantuire realizata de Fiul lui Dumnezeu intrupat: „Caci asa a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul - Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3, 16).

Glasurile curate ale copiilor - ca niste clopotei de argint si de cristal - canta la ferestrele caselor si ale inimilor noastre stravechile colinde, mostenite de la strabunii nostri, care au inserat in ele comori de credinta, de dragoste si de simtire crestineasca si romaneasca.

In fiecare casa si suflet credincios rasuna ca un clinchet vestirea din colind: „Praznic luminos,/ Stralucind frumos,/ Astazi ne-a sosit/ Si ne-a veselit!” Peste tot in creatie se revarsa mirific lumina stelei de la Betleem care a indicat locul nasterii mai presus de fire a Mantuitorului. Astfel, „in numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunati-va voi si duhul meu, cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos” (1 Cor. 5, 4) pentru a preamari nasterea Pruncului dumnezeiesc din Sfanta Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu.

Iubitii mei fii,
Gandul nostru calatoreste, pe firul vremii, spre acea noapte tainica, luminata de steaua care i-a calauzit pe cei trei magi de la Rasarit pana la Betleem, unde Preacurata Fecioara a nascut mai presus de fire pe Pruncul divin ce avea sa fie Izbavitorul Cel asteptat mii de ani de omenirea intreaga.

Atunci, in singuratatea campiei Betleemului, a stralucit slava lui Dumnezeu si un inger s-a aratat in fata pastorilor care-si pazeau turmele lor, graind: „Nu va temeti, caci iata va binevestesc voua bucurie mare care va fi pentru tot poporul, ca vi S-a nascut astazi Mantuitorul, Care este Hristos Domnul, in cetatea lui David. Si acesta este semnul: veti afla un prunc infasat si culcat in iesle” (Luca 2, 10 - 12). Si indata s-a auzit, rasunand din naosul cerului, imnul ingeresc: „Slava intru cei de Sus lui Dumnezeu si pe pamant pace si intre oameni buna voire”, rostire minunata ce va fi intarita de cuvintele Domnului: „Fericiti facatorii de pace ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”. (Matei 5, 9).

Cu devotiune sufleteasca sa ne apropiem, asadar, de staulul Betleemului si urmandu-i pe pastori si magi, sa intram inauntru si plecand genunchii inimilor noastre sa exclamam: „Taina straina vad si preamarita: cer fiind pestera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea salasluire, intru care S-a culcat Cel neincaput, Hristos Dumnezeu, pe Care laudandu-L Il preaslavim!”

Sa ne prosternam, cu totii, in fata Nasterii celei dupa trup a Fiului lui Dumnezeu, odata cu Sfantul Ioan Gura de Aur, care se minuneaza astfel: „Vad pe tamplar, ieslea, Pruncul, scutecele, nasterea Fecioarei lipsita de cele de trebuinta, toate incarcate de lipsa, pline de saracie. Ai vazut bogatie in mare saracie? Ca, fiind bogat, a saracit pentru noi? O, saracie, izvor al bogatiei! O, bogatie nemasurata, care porti fastul saraciei! Sta culcat in iesle si zguduie lumea intreaga: este infasat in scutece si rupe legaturile pacatului .” (Sf. Ioan Hrisostom, Cuvantari la praznice imparatesti, Bucuresti, 1942, colectia „Izvoarele Ortodoxiei” p. 38).

Simtim ca totul este patruns aici de sfintenia Tainei Intruparii si de prezenta nemijlocita a harului dumnezeiesc. Cerul se uneste cu pamantul, ingerii slavoslovesc si canta impreuna cu oamenii, colindandu-L pe Pruncul Iisus. Taina cea din veac ascunsa a mantuirii se reveleaza ca dar oferit creatiei vazute si celei nevazute. Singur Irod nu se bucura. E nefericit de aceasta minune si infricosat de gandul ca Pruncul divin ii va lua stapanirea si placerea puterii. Deoarece n-a aflat de la magi unde S-a nascut Iisus, ca sa-L ucida si sa nu-i scape in nici un chip, a dat porunca odioasa sa fie omorati toti pruncii de parte barbateasca, de doi ani, si mai mici, crezand ca intre ei se va afla si Hristos. Dar Domnul Iisus a fost salvat de mania vrajmasului. Sfanta Familie, avand instiintare ingereasca despre planul lui Irod, a fugit in Egipt la oaza Matarieh de langa Heliopolis. Nu s-au mai intors de acolo decat dupa pierirea celui ce nu si-a dat seama de lucrurile ce purtau pecetea lui Dumnezeu.

Prin nasterea Sa in trup omenesc, Fiul lui Dumnezeu S-a facut om adevarat, asemenea noua intru toate, in afara de pacat. Pacatul stramosesc nu l-a mostenit, fiindca Intruparea Sa „s-a facut” de la Duhul Sfant si de la Maria Fecioara cea „plina de har”, curatita prin harul dumnezeiesc. Iar pacat personal Mantuitorul n-a savarsit niciodata deoarece, fiind Dumnezeu intrupat, nici nu putea pacatui. Pacatul este fapta impotriva lui Dumnezeu iar Dumnezeu nu poate lucra impotriva Lui Insusi. „Care dintre voi ma va vadi pe Mine de pacat? ”(Ioan 8, 46). Iar Sfantul Apostol Petru marturiseste ca Mantuitorul niciun pacat n-a facut si nu s-a aflat viclesug in gura Lui (1 Petru 2, 22). Mantuitorul a suferit Patima Sa "pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire" numai fiindca Iisus Hristos a fost, in acelasi timp, si Dumnezeu adevarat si om adevarat.
Iubitii mei fii duhovnicesti,

Nu este ceva intamplator ca minunatele colinde de Craciun sunt cantate de glasurile nevinovate ale copiilor. Totul are un inteles adanc si, in acelasi timp, duios. Faptul ca Fiul lui Dumnezeu a procedat la opera Sa de mantuire, nascandu-Se mai intai ca un copil, cu toata gingasia si cu toata sensibilitatea unui prunc, este un adevar cu un ecou deosebit de puternic si impresionant in inimile copiilor. Psalmistul David a prezis iubirea copiilor fata de Domnul Iisus: „Din gura pruncilor si a celor ce sug se aduce lauda” (Psalmul 8, 2). De aceea, ne dam seama cat de potrivita si educativa este predarea invataturii Domnului in scoli si licee. Dupa 2000 de ani de crestinism, Mantuitorul ramane acelasi Model al Invatatorului Desavarsit.

In Persoana Sa gasim Binele intrupat si Iubirea intrupata pe care le percep sufletele nevinovate ale copiilor. Se spune ca spre sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, ca o compensare a lipsurilor si suferintelor de tot felul, de pana atunci, scoala unui sat a intampinat Craciunul cu o serbare a datinilor si obiceiurilor romanesti de iarna. In jurul bradului simbolic, cu „cetina tot verde” si al lui Mos Craciun, „de-a pururi bun si bland”, corul elevilor a rostit in prezenta parintilor un manunchi de colinde traditionale. Un copil, care abia se vedea de pe o estrada improvizata, cu glasul sigur al inocentei, a aclamat versurile: „Mos Craciun, Mos Craciun/ Ce esti acum printre noi/ Eu te rog ca anu-acesta/ Sa-mi aduci in loc de daruri/ Iar pe tata inapoi”. In sala s-a facut liniste deplina. Ochii celor de fata erau scaldati in lacrimi, caci ei stiau ca puiul de om ramasese orfan de curand, din cauza razboiului.

Daca pruncii Il iubesc pe Iisus si pe Mos Craciun, inima noastra ne cere, de la sine, ca iubirea noastra crestineasca si omeneasca sa se reverse si asupra Domnului, dar si asupra tuturor copiilor, care sunt podoaba si primavara omenirii. Nasterea de prunci in sanul familiei, asa cum au socotit dintotdeauna, mosii si stramosii nostri, este nu numai o porunca a lui Dumnezeu, nu numai o lege a firii, ci si un adevarat dar dumnezeiesc. „Iata, copiii sunt o mostenire de la Domnul si roada pantecelui o rasplatire” (Psalmul 126, 3). De aceea familia trainica, compusa din sot, sotie si copii este binecuvantarea lui Dumnezeu. Datoria societatii este de a ocroti familia crestina si de a nu permite instituirea altor „forme de familie” prin pacate contra firii, monstruoase din toate punctele de vedere.

Grija fata de viitorul acestui neam, care sunt copiii tarii, inseamna a-i ocroti din toate punctele de vedere. De aceea, va indemn sa promovati cuvantul iubirii, al pacii, al bunei intelegeri, sa va rugati impreuna cu preotii, cu monahii si monahiile, cu toti crestinii ortodocsi in Sfanta noastra Biserica, pentru ca Domnul cel in Treime inchinat sa daruiasca pace pe pamant, sa ne fereasca de venirea altor popoare asupra noastra, sa alunge gandul razbunarii si al urii din inimile oamenilor, sa ne daruiasca viata in buna intelegere cu toti vecinii, cu toate neamurile de pe pamant. Numai intr-un climat de pace si de buna voire intre oameni, viitorul copiilor nostri poate fi asigurat si educatia lor in spiritul iubirii de Dumnezeu si iubirii de oameni poate fi implinita. Mantuitorul S-a intrupat pentru ca noi sa primim si sa intelegem sensul mantuirii, sa-i urmam Lui cu smerenie, cu iubire si cu pace!

Iubitii mei fii,
Prin Nasterea Domnului - spune Sfantul Ioan Gura de Aur - s-a facut incepatura mantuirii noastre: „vietuirea celor de sus a fost sadita pe pamant, ingerii au tovarasie cu oamenii, iar oamenii stau, fara teama, de vorba cu ingerii. Pentru ce? Pentru ca Dumnezeu a venit pe pamant si omul s-a suit in cer: toate s-au amestecat”. Acelasi Sfant Parinte ne atrage atentia ca „suntem crestini in masura in care imitam pe Hristos”. Trebuie sa calcam pe urmele lui Iisus, dar nu intr-un mod sentimental, ci prin transpunerea in conditiile actuale ale existentei umane a pogorarii Cuvantului, a smereniei si a tuturor virtutilor Sale, iar conformandu-ne umanitatii Lui, vom putea avea acces la dumnezeirea Lui, inseparabil unita cu Acesta.

Pentru Ortodoxia romaneasca, anul acesta a fost unul deosebit, deoarece Biserica a comemorat implinirea a 1700 de ani de cand Imparatul Constantin cel Mare, prin Edictul de la Milan din 313, oferea crestinilor posibilitatea de a-si manifesta liber crezul religios. Activitatea sa politico-religioasa a insemnat pentru Crestinismul primar realizarea unitații de credința, de cult si canonica, iar pentru noi, cei de astazi, mostenirea unui tezaur ce ne responsabilizeaza si ne motiveaza in apararea si promovarea identitații religioase in contextul pluralist si eterogen actual. In acelasi timp, eforturile mamei sale, Imparateasa Elena, de a descoperi lemnul Sfintei Cruci, sub puterea careia Sfantul Constantin a intreprins toate acțiunile sale, au redat Crestinismului demnitatea cu care Intemeietorul sau l-a inzestrat dintru inceput, Crucea devenind simbolul cel mai prețios al sau.

De asemenea, teologia romaneasca a comemorat personalitatea parintelui profesor Dumitru Staniloae, cel mai mare teolog al secolului al XX-lea, prin conferințe si simpozioane, care au avut darul de a-i face cunoscuta gandirea in contextul implinirii a 110 ani de la nasterea sa.

Anul ce va urma, 2014, va fi dedicat de catre Sfanta Biserica pocainței, curațirii si unirii omului cu Dumnezeu prin Taina Spovedaniei si a Euharistiei, dar si marturisirii jertfelnice a credinței, prin cinstirea si comemorarea sacrificiului de sine al marelui voievod Constantin Brancoveanu. Astfel, motivați de hotararea inaintasilor nostri in a-si apara țara si credința cu prețul sacrificiului suprem, avem datoria sacra de a respecta si promova aceste valori si de a pastra amintirea lor la loc de cinste in sufletele noastre.

Sa multumim Preasfintei Treimi ca a randuit ca poporul nostru sa primeasca Evanghelia mantuitoare. Sarbatorind Craciunul anului 2013, sa-i fim recunoscatori Sfantului Apostol Andrei si celorlalti misionari care au intemeiat Biserica neamului nostru romanesc. Sa ii pomenim in rugaciunile noastre pe toti ierarhii care au pastorit turma lui Hristos, mitropolitii si episcopii carturari inscrisi in cartea de onoare a poporului roman. Sa fim, deci, mandri de trecutul nostru istoric, plin de luptele si jertfele stramosilor, dar sa avem grija si de viitorul cat mai trainic al urmasilor „lui Decebal cel harnic si ai lui Traian cel drept”.

Prefacandu-se inimile noastre in ieslea Betleemului, in care primim dumnezeiasca Nastere a Domnului si darurile ei mantuitoare, bucuria cea mare si peste masura de pretioasa, pe care au avut-o fericitii care L-au vazut cu ochii lor pe Pruncul Cel dumnezeiesc: „Care bucurie/ Si la voi sa fie/ De la tinerete/ Pan' la batranete!”, va doresc praznic luminos, imbelsugat cu daruri duhovnicesti si sarbatori fericite. Anul Nou ce vine - 2014 - sa va aduca implinirea tuturor dorintelor de mai bine, fericire si prosperitate in toate cele bune si folositoare. La multi ani - cu doriri de mantuire!
Al vostru binevoitor si rugator catre Bunul Dumnezeu, Parintele nostru al tuturor!

† EFTIMIE
ARHIEPISCOPUL ROMANULUI SI BACAULUI

.
Pe aceeaşi temă

18 Decembrie 2013

Vizualizari: 1229

Voteaza:

Pastorala la Nasterea Domnului 2013 - IPS Eftimie 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE