Pastorala la Nasterea Domnului 2013 - IPS Teofan

Pastorala la Nasterea Domnului 2013 - IPS Teofan Mareste imaginea.

Prin incercari catre Nasterea in Hristos

† TEOFAN,
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL IASILOR SI
MITROPOLIT AL MOLDOVEI SI BUCOVINEI

Iubitilor preoti din parohii,
cuviosilor vietuitori ai sfintelor manastiri si
drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu
din Arhiepiscopia Iasilor:

har, bucurie, iertare si ajutor de la Dumnezeu Cel in Treime preaslavit – Tatal, Fiul si Duhul Sfant

Glas in Rama s-a auzit, plangere si tanguire multa; Rahela isi plange copiii
si nu voieste sa fie mangaiata pentru ca nu sunt.(Matei 2, 18)

Iubiti frati preoti,
Iubiti frati si surori in Hristos-Domnul,

Ne-a invrednicit Dumnezeu sa intampinam si anul acesta slavitul Praznic al Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos. Ca de fiecare data, salasluirea Fiului lui Dumnezeu printre oameni aduce in suflete bucurie, pace si nadejde. De la copi ipana la cei in varsta, cu totii suntem cuprinsi de taina cea negraita a Intruparii, incercand a o trai fiecare dupa putere: inaltand lui Dumnezeu doxologie in biserici, regasindu-ne in jurul mesei si a caldurii caminului, revarsand putina alinare asupra celor sarmani sau aflati in suferinta, ducand mai departe traditia stramoseasca a colindatului.

Cu adevarat, contemplam astazi „Taina straina si preaslavita: cer fiind pestera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea salasluire, intru care S-a culcat Cel neincaput, Hristos Dumnezeu”(1]. Dumnezeu S-a coborat printre oameni din multa Sa iubire pentru ei. „Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”(2]

Asadar, Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, din dragoste netarmurita fata de zidirea Sa, devine om, ia asupra Sa slabiciunile noastre pentru a ne redeschide calea spre partasia cu Dumnezeu, calea spre viata vesnica si nestricacioasa, pe care o am pierdut-o prin caderea lui Adam. De aici bucuria care a cuprins sufletele celor care au fost martorii Nasterii lui Hristos; de aici bucuria crestinilor de-a lungul veacurilor; de aici si bucuria noastra, a celor de astazi.

Dreptmaritori crestini, iubiti si iubitori de Hristos,
Nascandu-Se Hristos, ingerii cerului si o parte dintre oameni s-au bucurat. Ingerii laudau pe Dumnezeu, zicand: „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire”s3].„Ca temelie a pacii si a bunei voiri intre oameni, spune Parintele Dumitru Staniloae, a fost vazuta de ingeri insasi Nasterea Domnului. Si marturia aceasta a ingerilor a fost vestita oamenilor. Caci in noaptea Nasterii s-a vazut oaste mare cereasca laudand pe Dumnezeu, pentru aceasta temelie a pacii intre oameni, pusa de Dumnezeu prin Nasterea Fiului Sau ca om, ca Frate al oamenilor, ceea ce a intarit fratia intre ei.”s4] Magii cei intelepti si pastorii cei curati la suflet s-au alaturat ingerilor si au trait ei insisi bucuria Nasterii lui Hristos.

Cei lipsiti de intelepciunea dumnezeiasca si murdari la suflet nu s-au bucurat insa de aceasta. Dimpotriva, i-au fost chiar vrajmasi. Sfantul Ioan Gura de Aur ne spune: „Hristos, chiar de la inceput, a fost intampinat de vrajmasie si ispite. Iata ca s-a intamplat aceasta chiar de cand era in fasa!”(5]. Afland de Nasterea lui Mesia, „regele Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul impreuna cu el”(6]. In incercarea de a-L omori pe Hristos, Irod a poruncit uciderea pruncilor din Betleem. Pen-tru a scapa de prigoana, Sfanta Fecioara Maria, batranul Iosif si Pruncul Iisus se refugiaza in Egipt, infruntand greutatile unei calatorii obositoare si plina de primejdii.

Bucuria trairii credintei si suferinta pricinuita de potrivnicii acesteia, marturisirea adevarului si lupta impotriva acestuia s-au impletit de-a lungul istoriei Bisericii crestine. Mantuitorul Insusi i-a prevenit pe ucenicii Sai: „Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuvantul Meu, si pe al vostru il vor pazi”(7].

Incepand cu persecutarea din primele trei veacuri a celor ce credeau in Hristos si pana la cruda prigoana indreptata, in mod special, impotriva Bisericii Ortodoxe in veacul XX, credinta crestina s-a confruntat cu o vrajmasie continua.

Din pacate, atitudinea ostila si persecutia impotriva crestinilor continua si astazi, in plin veac XXI. Ne gandim, in primul rand, la fratii nostri crestini ortodocsi din Siria care au trait anul acesta, 2013 de la Nasterea lui Hristos, groaza unei prigoane tot atat de sangeroase ca cele de pe vremea lui Diocletian sau Stalin. In tara in care, spune Scriptura, pentru prima data „ucenicii (lui Hristos) s-au numit crestini”(8], in teritorii unde se mai vorbeste inca limba Mantuitorului, limba aramaica, in acest leagan al crestinatatii, sute si mii de crestini au fost ucisi, multe tinere crestine au fost batjocorite, doi arhierei ortodocsi au fost rapiti, 46 de biserici si manastiri ortodoxe au fost distruse. Daca adaugam la acestea, violenta similara indreptata asupra altor crestini din Siriasau asupra celor din Egipt si alte tari africane si asiatice, vedem amploarea furtunii dezlantuite asupra unei parti a lumii crestine. Si aceasta se petrece in anul 2013.

Iubiti credinciosi,
In viata omenirii au fost momente de cer senin si momente de furtuna. Si precum in trecut asa si astazi, crestinatatea este chemata in orice situatie sa fie in stare de veghe. „Fiti treji!”, ne spune Scriptura(9]; „Desteapta-te, romane”, indeamna imnul national. Starea de veghe, de priveghere si atitudinea de desteptare continua si curaj marturisitor definesc viata crestinului adevarat. „In lume necazuri veti avea”,ne avertizeaza Hristos Domnul. Si tot El ne spune: „dar indrazniti. Eu am biruit lumea”s10]. Domnul Hristos ne face partasi acestei biruinte si pe noi fratii Sai, caci Hristos, „facandu-se Frate cu noi, noi toti devenim fii ai Tatalui ceresc impreuna cu El si frati intre noi”(11].

Ca frati ai lui Hristos si fii ai Tatalui ceresc avem incredintarea ca Fratele nostru mai mare, Hristos Domnul, iubirea Tatalui si adumbrirea Duhului Sfant nu ne vor parasi. „Nu te voi lasa, nici nu te voi parasi”(12], zice Domnul. Pentru aceea, in ceas de intristare, sau de prigoana manifestata intr-o forma sau alta, sa zicem: „Pentru ce esti mahnit, suflete al meu (...)? Nadajduieste in Dumnezeu (...); mantuirea fetei mele este Dumnezeul meu”(13] sau „Domnul este luminarea mea si mantuirea mea; de cine
ma voi teme? Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma voi infricosa?”(14].

Iubiti fii si fiice intru Hristos,
Vietuirea crestina in zilele noastre este pe cat de frumoasa si datatoare de bucurie, sens si lumina, pe atat de dificila. Este calea strabatuta de Hristos de la Cruce la Inviere. Alta cale spre Inviere, adica spre pace si bucurie in Duhul Sfant, nu exista in afara de rastignire si trecere prin necazuri, ispite si adesea persecutii. De ce aceasta? Ne raspunde Sfantul Ioan Evanghelistul: Hristos „Si-a pus sufletul Sau pentru noi si noi datori suntem sa ne punem sufletele pentru frati”(15], adica pentru toti, inclusiv pentru cei ce ne urasc, ne doresc raul sau ne prigonesc. Aceasta este impli-nirea poruncii lui Hristos: „Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei care va blestema, faceti bine celor care va urasc pe voi”(16]. „Chemand pe toti – spune Parintele Sofronie, ucenicul Sfantului Siluan Athonitul – spre a pazi porunca lui Hristos: «iubiti pe vrajmasii vostri», Biserica se asaza intre toate puterile ce se dusmanesc intre ele, iar mania de care sunt pline acele puteri, intalnind Biserica in calea sa, navaleste asupra ei. Biserica insa, infaptuind lucrul lui Hristos pe pamant, adica mantuirea intregii lumi, constient ia asupra-si povara maniei tuturor, precum si Hristos a luat asupra Sa pacatele lumii. Si daca Hristos, in aceasta lume a pacatului, a fost prigonit si nevoit sa sufere, atunci si adevarata Biserica a lui Hristos va fi prigonita si va suferi. Este legea duhovniceasca a vietii in Hristos, despre care a vorbit Insusi Hristos si Apostolii; iar dumnezeiescul Pavel a exprimat-o hotarat in astfel de cuvinte: «toti care voiesc sa traiasca cucernic in Hristos Iisus vor fi prigoniti» (2 Timotei 3, 12). Nici propovaduirea Bisericii, care este acelasi cuvant: «iubiti-va vrajmasii», nu incape in lume, si de aceea lumea in toate veacurile a prigonit si va prigoni adevarata Biserica”(17].

Singura atitudine posibila, asadar, in viata unui crestin si in Biserica lui Hristos este iubirea care, in jertfa ei, ii cuprinde pe toti, prieteni si vrajmasi. Cu o conditie pe care ne-o spune Sfantul Ioan Evanghelistul: „Fiii mei, sa nu iubim cu vorba, numai din gura, ci cu fapta si cu adevarul”(18]. A iubi „cu fapta si cu adevarul” inseamna: rugaciune neincetata pentru toti, in special pentru vrajmasi, fapta cea buna pentru cel aflat in nevoie, cunoasterea si trairea adevarului de credinta, propovaduirea Evangheliei lui Hristos celor care nu-L cunosc indeajuns sau Ii sunt potrivnici, solidarizarea cu cei care sufera din cauza credintei lor sau a nedreptatilor de orice fel.

De aceea, in aceste zile sfinte de praznuire a Nasterii Domnului, sa ne indreptam inima in rugaciune catre Dumnezeu pentru toti cei care sufera din cauza credintei lor in Siria si in alte zone ale lumii. Din multul sau putinul nostru material sa facem parte celui in suferinta aflat, mai aproape sau mai departe de noi. Sa veghem ca adevarul de credinta sa fie propovaduit cu tarie, ca guvernantii sa carmuiasca treburile tarii inspirandu-se din Scriptura, din traditiile sanatoase ale inaintasilor si din tot ceea ce e autentic romanesc, european si uman. Familia crestina, formata din barbat, femeie si pruncii lor, sa fie aparata ca bunul cel maide pret, impreuna cu credinta si valorile neamului.

Straduindu-ne sa implinim acestea, Hristos „va lua chipin noi”(19] ca altadata trup din pantecele Preasfintei Fecioare Maria. Implinind, cu ajutorul lui Dumnezeu, cele randuite de Biserica, ne vom bucura de pacea si lumina Betleemului, vom intelege „taina minunata a unui Dumnezeu Care, cu toata marirea Lui necuprinsa, Se coboara atat de mult, incat Se face purtatorul personal al simtamintelor noastre, al legaturilor noastre cu lumea si cu semenii nostri, al specificului uman”(20].
Dumnezeu sa ne cuprinda pe toti in mila iubirii, iertarii si binecuvantarii Sale pentru a glasui impreuna cu ingerii: „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!”(21].

Va imbratisez pe toti intru lumina si bucuria Nasterii Domnului, dorindu-va tuturor zile frumoase de praznic si un An Nou bineplacut Domnului cu sanatate in familie si pace in lume.

† Teofan,
Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

Note bibliografice
(1]Cantarea a IX-a, Utrenia Nasterii Domnului, in Mineiul pe decembrie, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2005, p. 445.
(2]Ioan 3, 16.
(3]Luca 2, 13-14.
(4]„Nasterea Domnului si valoarea omului”, in Dumitru Staniloae, Cultura si duhovnicie. Articole publicate in Telegraful Roman (1942-1993). Opere complete 3, Editura Basilica a Patriarhiei Romane, Bucuresti, 2012, p. 764.
(5]Scrieri. Partea a treia. Omilii la Matei, traducere, introducere, indici si note de Pr. D. Fecioru, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1994, p. 103.
(6]Matei 2, 3.
(7]Ioan 15, 20.
(8]Faptele Apostolilor 11, 26.
(9]1 Petru 5, 8.
(10]Ioan 16, 33.
(11]Pr. Dumitru Staniloae, op. cit., pp. 763-764.
(12]Evrei 13, 5.
(13]Psalmi 41, 6-7.
(14]Psalmi 26, 1-2.
(15]1 Ioan 3, 16.
(16]Matei 5, 44.
(17]Arhim. Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, traducere din limba rusa de Ierom. Rafail (Noica), Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2009, pp. 128-129.
(18]1 Ioan 3, 18.
(19]cf. Galateni 4, 19.
(20]Pr. Dumitru Staniloae, op. cit., p. 762.
(21]Luca 2, 14.
 

18 Decembrie 2013

Vizualizari: 751

Voteaza:

Pastorala la Nasterea Domnului 2013 - IPS Teofan 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE