Pastorala la Nasterea Domnului 2013 - PS Macarie

Pastorala la Nasterea Domnului 2013 - PS Macarie Mareste imaginea.

PASTORALA LA NASTEREA DOMNULUI
HRISTOS – SOARELE DREPTATII
LUMINA IMPARATIEI SI A SFINTILOR IMPARATI
STOCKHOLM, 2013

† Macarie,
Din harul lui Dumnezeu Episcop al romanilor
ortodocsi din Europa de Nord,

Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal si preaiubiţilor credinciosi si credincioase, har, mila si pace de la Hristos – Pruncul care a luminat si a bucurat astazi Betleemul si intreaga lume!

Iubiti frati si surori in Iisus Hristos – Imparatul imparatilor,
Nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos ne asaza pe fiecare in starea de primitori ai Vestii celei bune si, totodata, de marturisitori ai Plinirii vremii. Crestinul are constiinta trairii sub pecetea istoriei, dar in acelasi timp marturiseste ca fiecare om isi poate aduce contributia la continuarea lucrarii lui Hristos in lume, prin marturia vietii si rugaciune. Veacurile crestine au fost marcate de oameni sfinti care au influentat soarta lumii intregi.

Biserica ni-i prezinta ca modele si cinstindu-i prelungim in timp trairea lor pilduitoare.

Dupa cum stiti, anul 2013 care se incheie acum, a fost dedicat de Sfantul Sinod, la intiativa Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, Sfintilor Imparati Constantin si Elena. Aceasta hotarare pastorala a fost luata, intrucat s-au implinit 1700 de ani de la emiterea, de catre Sfantul Imparat Constantin cel Mare, a Edictului de libertate religioasa de la Mediolanum (Milano), in anul 313.

Cunoastem din antichitatea crestina, de la istoricii Lactantiu si Eusebiu de Cezareea, faptul ca Imparatul Constantin, inainte de convertirea sa, cinstea impreuna cu legiunile sale, divinitatea solara Sol invictus, adica Soarele nebiruit. In anul 312, inaintea unei lupte decisive impotriva rivalului sau Maxentiu, la Podul Milvius (Podul Vulturului), de langa Roma, Constantin a avut o vedenie minunata. In lumina zilei, cand soarele incepea sa coboare spre asfintit, i s-a aratat pe bolta cereasca, deasupra globului solar, semnul stralucitor al crucii, insotit de inscriptia: In hoc signo vinces (In acest semn vei invinge). Hristos Insusi l-a indemnat sa se aseze sub puterea Crucii Sale. Constantin a urmat porunca si a pus pecetea protectoare a Crucii pe steagurile si scuturile armatei, iesind apoi victorios din lupta. Intrarea sa triumfala in Roma, cu stindardul Crucii lui Hristos, insemna si sfarsitul persecutiilor indreptate impotriva crestinilor in Imperiul Roman, vreme de aproape 300 de ani.

Intr-o fresca romaneasca, unica in intreaga arta de traditie bizantina, Sfantul Imparat Constantin este infatisat in aceasta dimensiune biruitoare, supratemporala, conducand ostenii martiri ai Marelui Imparat ceresc, ucisi in timpul persecutiilor anticrestine din cele trei veacuri. Icoana, de mari dimensiuni, de aproape 5 metri liniari, este sugestiv intitulata Cavalcada Sfintei Cruci, aflandu-se pe peretele vestic al pronaosului bisericii bucovinene Sfanta Cruce din Patrauti, ctitorita de Sfantul Voievod Stefan cel Mare al Moldovei, in anul1487. In fruntea cetei sfintilor mucenici militari, zugraviti calare pe cai roibi si albi, se afla Arhanghelul Mihail alaturi de Imparatul Constantin, indreptandu-se spre biruitorul semn al Crucii, inscris luminos pe cer, cu inscriptia din viziunea de la Podul Milvius: In hoc signo vinces (In acest semn vei invinge).

Dupa ce s-a intalnit cu Hristos, Constantin a inteles ca Sol invictus (Soarele nebiruit) la care se inchina odinioara, nu era un astru ceresc, ci Insusi Hristos – Soarele vietii, care l-a chemat sa implineasca, prin puterea Crucii, o noua lucrare de apostolat in lumea pagana. De aceea in cuvantarile sale, Constantin il numea pe Mantuitorul Hristos, Invictus Christus (Hristos cel nebiruit).

Cantarile Canonului Utreniei de la Sarbatoarea Sfintilor Imparati Constantin si mama sa Elena (care era crestina de multa vreme, dinaintea convertirii fiului ei, pe care l-a sustinut mult in raspandirea credintei crestine) reflecta minunat acest crez: „Cu prealuminat semn din stele, fericite, Hristos – Soarele te-a luminat si luminator pe tine celor intunecati te-a aratat”[1]; „Manecand la Soarele cel neapus si Stapanul, Imparate Constantin, de Dumnezeu inteleptite, te-ai umplut de lumina ”[2].

Asadar, Sfantul Constantin cel Mare, pe care l-am cinstit in chip deosebit in acest an liturgic, ne invata acum la slavitul praznic al Nasterii lui Hristos, pe noi cei care vietuim pe aceste taramuri ale soarelui-apune, ca astazi ne rasare Soarele cel neapus, impartasindu-ne lumina cea neinserata a Imparatie Sale. Aducem doxologie prin troparul praznuirii, aratand ca Nasterea lui Hristos raspandeste lumina cunostintei, iar noi, impreuna cu cei ce slujeau stelelor, invatam si cunoastem sa ne inchinam si sa slujim numai adevaratului Soare al dreptatii si Rasaritului celui de Sus. Intunericul s-a risipit, lumina straluceste pretudindeni, iar razele Soarelui – Hristos incalzesc inimile noastre. „Poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra morţii lumina le-a rasarit" ( Isaia IX, 1; Matei IV, 16). „Noaptea e pe sfarsite; ziua este aproape. Sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii” (Romani XIII, 12), devenind purtatorii Luminii adevarate.

Preaiubitii mei,
Cu multe veacuri in urma, Proorocul Maleahi a prevestit ca „va rasari Soarele dreptatii si vindecare fi-va-n aripile Lui” (Maleahi III, 20; IV, 2) iar Proorocul Zaharia, tatal Inaintemergatorului si Botezatorului Domnului, umplut de Duhul Sfant, a profetit: „milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care Rasaritul cel de Sus ne-a cercetat” (Luca I, 78). Asadar, din vechime, Biserica a gasit de cuviinta sa aseze sarbatoarea Nasterii lui Hristos, la 25 decembrie, in jurul solstitiului de iarna, cand zilele incep sa creasca, iar noptile sa se micsoreze. Cresterea zilei indica apropiata biruinta a lui Hristos asupra intunericului si raului, cand totul va fi umplut de lumina.

Astfel, s-au inlocuit sarbatorile pagane din aceasta parte a anului, mai ales sarbatoarea romana Dies natalis Solis invicti – Ziua de nastere a soarelui nebiruit, astrul invingator al frigului si intunericului, cu praznuirea Nasterii lui Hristos – Soarele dreptatii. O data cu intruparea Mantuitorului Hristos „Lumina lumii” (Ioan IX, 5), implinindu-se profetiile Vechiului Legamant, s-a randuit in Noul Legamant adevarata inchinare inaintea Soarelui din care se revarsa lumina cea mai presus de toata lumina.

De aceea, chiar daca bolta vazuta a cerului scandinav este acum intunecata si plumburie, bolta cerului nostru launtric este senina, „de margarit”, deoarece straluceste pe ea Hristos – Soarele cel neapus; chiar daca acest sezon nordic este atat de friguros, vazduhul nostru duhovnicesc este straluminat si incalzit de razele harului dumnezeiesc, fiindca prin Sfanta si Dulcea Cuminecatura, I-am facut salas in ieslea inimii noastre Insusi Mantuitorului Hristos – Soarele vietii.

Asa cum v-am obisnuit in fiecare an de Craciun, va aduc iarasi la fereastra sufletului o alta colinda din satul meu natal transilvan. Prin acest colind duios, toata faptura este chemata sa se trezeasca pentru a se desfata de lumina rasaritului Domnului nostru Iisus Hristos – Soarele cel luminos:

Sculati, gazde, nu dormiti
Ca Soarele-o rasarit
In oblonul boilor,
In staolul oilor,
In tarcusul mieilor,
In casa crestinilor.
Ca ii Soare luminos
Domnul nost Iisus Hristos,
Care de la iad ne-o scos,
Din muncile iadului,
Din vapaia focului[3].

Pe langa colindele strabune, imnografia inaintepraznuirii si praznuirii Nasterii Domnului abunda in laude aduse Soarelui – Hristos, ce rasare din Maria – norul cel stralucitor si fecioresc:

„Pe Tine, Datatorule de lumina, Soare al dreptatii, Cel ce ai intrat in pantece si ai voit a Te naste mai presus de cuvant, o stea din departare Te-a vestit cititorilor in stele…”[4]; „Norul cel stralucitor vine sa rasara pe Hristos, Soarele dreptatii, din pantece de Maica, luminand tot pamantul cu dumnezeiesti straluciri”[5]; „Ca pe un alt cer te laudam pe tine, Fecioara, ceea ce vii sa ne rasari noua, din pantecele cel intrutot sfant, pe Soarele dreptatii, Care lumineaza pe cei ce sunt in umbra mortii si in stricaciune…”[6]; „Minunandu-se de uimitoarea nastere, magii cei povatuiti de dumnezeiasca stea s-au oprit si vazand pe Soarele cel ce a rasarit din feciorescul nor, daruri I-au adus”[7].

Maica Fecioara purtand Soarele – Fiu pe neprihanitele sale brate, cuprinsa de teama si uimire il intreaba:

„Soare, Fiule! Cum Te voi acoperi cu scutece? Cum Te voi tine in brate pe Tine, Cel ce stapanesti toate? Cum voi cauta, fara teama la Tine, spre care nu indraznesc a cauta heruvimii? Acestea a grait ceea ce nu stie de nunta, tinand pe Hristos in brate”[8].

La randul nostru, coplesiti de Taina minunata, o intrebam pe Cea fara de stricaciune:
„Cum te vom numi pe tine ceea ce esti plina de har! Cer, ca ai rasarit Soarele dreptatii? Rai, ca ai odraslit Floarea nestricaciunii? Fecioara, ca ai ramas nestricata? Maica Preacurata, ca ai avut in sfintele tale brate pe Dumnezeul tuturor? Pe Acela roaga-L sa mantuiasca sufletele noastre”[9].

Iubitii mei fii si fiice duhovnicesti,
Aducem multumiri Mantuitorului Hristos pentru tot ajutorul primit anul acesta si pentru darurile revarsate cu prisosinta asupra noastra, prin ocrotirea si mijlocirile Preasfintei Sale Maici, ale Sfintilor Imparati Constantin si Elena si ale tuturor Sfintilor Sai.

La inceputul acestui an, in perioada 28 ianuarie – 4 februarie 2013, Centrul de tineret Sfantul Voievod Stefan cel Mare al Episcopiei Ortodoxe Romane a Europei de Nord a organizat in Romania, la Centrul pastoral-social Sfanta Cruce de la Manastirea Caraiman, o tabara de iarna si un pelerinaj inchinat Sfintilor Imparati Constantin si mama sa Elena, la manastirile si bisericile din Arhiepiscopia Bucurestilor, culminand cu slujirea liturgica prezidata de Preafericitul nostru Parinte Patriarh Daniel in Catedrala patriarhala din Bucuresti si inchinarea la moastele Sfintilor Imparati, pastrate in acest locas ocrotit de ei. Din grupul de pelerini au facut parte tineri romani care muncesc sau studiaza in tarile scandinave dar si tineri suedezi, norvegieni si danezi convertiti la ortodoxie.

Frumoasele activitati cu tinerii din parohiile episcopiei, au fost incununate, si in acest an, de Adunarea generala a tinerilor din Europa de Nord, organizata la Copenhaga (30 noiembrie – 1 decembrie 2013), unde l-am praznuit pe Sfantul Apostol Andrei si am sarbatorit Ziua Nationala a Romaniei, copiii si tinerii bucurandu-ne cu un program artistic deosebit. Partea cultica s-a prelungit in cea culturala si prin drumetia de pe malul nord-estic al Insulei Seeland, in Helsingør, la stravechiul castel Kronborg al legendarului print danez Hamlet din piesa lui Wiliam Shakespeare.

Toate manifestarile spirituale si culturale din eparhia noastra, dedicate in anul 2013 Sfintilor Imparati Constantin si mama sa Elena (expozitii de icoane, sesiuni de comunicari stiintifice, conferinte, intruniri catehetice, ateliere de lucru) au fost conjugate cu activitatile in folosul celor bolnavi si singuri, prin colectele de intrajutorare si programele de slujire filantropica in comunitatile noastre parohiale.

Anul 2014 a fost proclamat de Sfantul Sinod al Bisericii noastre „Anul omagial euharistic al Sfintei Spovedanii si al Sfintei Impartasanii si anul comemorativ al Sfintilor Martiri Brancoveni”. Mucenicii Brancoveni sunt si Ocrotitorii ceresti ai episcopiei noastre, alaturi de Sfantul Apostol Andrei si de ceilalti Sfinti Voievozi Romani: Stefan cel Mare al Moldovei si Neagoe Basarab al Tarii Romanesti. Episcopia Ortodoxa Romana a Europei de Nord isi desfasoara misiunea in ţari monarhice unde sunt cinstiti Sfinţii Regi, crestinatori ai Scandinaviei. Aceasta traditie ne indeamna si pe noi romanii sa-i cunoastem mai bine si sa-i pretuim pe Sfinţii nostri Domnitori, Aparatori si Marturisitori ai credinţei ortodoxe.

La loc de frunte, intre acestia, sunt Sfintii Martiri Brancoveni: Constantin Voievod cu fiii sai Constantin, Stefan, Radu si Matei, dimpreuna cu sfetnicul Ianache Vacarescu, care au fost decapitati la Constantinopol, in urma cu 300 de ani, in 15 august 1714, marturisindu-L pe Hristos cu pretul vietii lor. Nu s-au lipit cu nimic de cele trecatoare, ci s-au daruit jertfelnic in vesnicia Mirelui ceresc. Noi cei de astazi ii avem modele si mijlocitori, de aceea, anul viitor, la inceputul lunii octombrie, Centrul de pelerinaj Sfantul Cuvios Antipa de la Calapodesti al episcopiei noastre, va organiza un pelerinaj in Romania, pe urmele Sfintilor Brancoveni, indeosebi la moastele si ctitoriile lor din sudul tarii.

Prin cinstirea Sfintilor Marturisitori devenim si noi mai constienti de faptul ca trairea crestina nu este doar o optiune individuala, ci poate fi o lumina peste veacuri. Calcand pe urmele sfintilor, sufletul nostru se bucura primind pilda de viata, dar, in acelasi timp, starea de pelerin este prin ea insasi marturisitoare pentru cei din jurul nostru.

Praznicul Nasterii Domnului sa ne fie tuturor un nou inceput pentru a implini cele pricepute din intalnirea peste timp cu traitorii si marturisitorii comuniunii cu Hristos – Lumina lumii si Imparatul imparatilor.

Al vostru fierbinte rugator catre Domnul si de tot binele voitor,

† Episcopul Macarie

Data in resedinta noastra episcopala din Stockholm, Suedia, la Praznicul Nasterii Domnului, in anul mantuirii 2013.

[1] Mineiul pe mai, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti, 2012, p. 216.
[2] Ibidem.
[3] Colinda culeasa din localitatea Spelmezeu, jud. Bistrita-Nasaud.
[4] Mineiul pe decembrie, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti, 2005, p. 379.
[5] Ibidem, p. 386.
[6] Ibidem, p. 390.
[7] Ibidem, p. 394.
[8] Ibidem, p. 404.
[9] Ibidem, p. 407.

.

16 Decembrie 2013

Vizualizari: 408

Voteaza:

Pastorala la Nasterea Domnului 2013 - PS Macarie 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE