Pastorala la Nasterea Domnului - PS Macarie

Pastorala la Nasterea Domnului - PS Macarie Mareste imaginea.

†MACARIE
Din harul lui Dumnezeu Episcop al romanilor ortodocsi din Europa de Nord,
Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal si iubitilor credinciosi,
sfanta binecuvantare de Craciun si calda imbratisare

Iubiti frati intru Hristos,
Cel Nascut in ieslea Betleemului,
Vin si de aceasta data catre dumneavoastra, prin cuvant sarbatoresc, la ceas de liturghie si colinda, cand noi, oamenii, petrecem impreuna cu ingerii marea minune de care se cuvine sa ne bucuram neincetat: Dumnezeu vine la noi si omul merge la Dumnezeu, Dumnezeu se inomeneste si omul se indumnezeieste. „Veniti sa sarbatorim! Veniti sa praznuim! – ne indeamna Sfantul Ioan Gura de Aur in omilia sa rostita la acest sfant praznic – Astazi legatura cea veche s-a dezlegat, diavolul s-a rusinat, dracii au fugit, moartea s-a zdrobit, raiul s-a deschis, blestemul s-a pierdut, pacatul s-a alungat, inselaciunea s-a izgonit, adevarul a venit, credinta pretutindeni s-a raspandit si s-a latit. Vietuirea celor de sus pe pamant s-a sadit, ingerii cu oamenii impreuna vietuiesc, oamenii cu ingerii fara de teama vorbesc. Pentru ca Dumnezeu pe pamant a venit si omul in cer s-a suit”[1].

In amaraciunea noastra din cauza neajunsurilor, dar si din pricina risipirilor noastre prin lume, pierdem de multe ori din vedere miezul minunii care ne-a luminat tuturor copilaria si care ne innoieste viata: Dumnezeu intra in rostul nostru, in casa noastra, in inima noastra, in gandul nostru, in firul nostru de suflare.

Ni se face Emanuel, prin Pruncul asezat in ieslea de lut din pestera Betleemului, pe iarba uscata, intre bou si asin: „Acestea toate s-au facut ca sa se implineasca ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: «Iata, Fecioara va avea in pantece si va naste Fiu si vor chema numele Lui Emanuel, care se talcuieste: Cu noi este Dumnezeu»” (Matei 1, 22-23). Dumnezeu este cu noi! Mai ramane ca si noi sa fim impreuna cu El!

Darul cel mare si sfant pe care l-am primit noi toti si pe care, din pacate, nu stim de cele mai multe ori sa-l pretuim la adevarata sa valoare este darul vietii, faptul de a fi fost nascuti. Si cand vorbim despre acest dar, sa nu-L pierdem nici o clipa din vedere pe Cel infatisat in icoana, pe Cel Nascut si asezat in iesle. Adica pe Cel Care are parte de doua nasteri: o nastere vesnica din Tatal si o nastere istorica din Fecioara Maria. O nastere negraita din Tatal fara de mama si o nastere minunata din mama fara de tata. „Caci Logosul Tatalui S-a facut trup in chip neschimbat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si mijlocitor intre Dumnezeu si om este Cel singur Iubitor de oameni”, dupa cum minunat ne invata Sfantul Ioan Damaschin[2].

Cele doua nasteri sunt doua taine care-si corespund ca doua minuni care se oglindesc una in cealalta. „Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut” (Psalmul 2, 7) si „Nasterea lui Iisus Hristos asa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodita cu Iosif, fara sa fi fost ei inainte impreuna, s-a aflat avand in pantece de la Duhul Sfant. Iosif, logodnicul ei, drept fiind si nevrand s-o vadeasca, a voit s-o lase in ascuns. Si cugetand el acestea, iata ingerul Domnului i s-a aratat in vis, graind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este de la Duhul Sfant. Ea va naste Fiu si vei chema numele Lui: Iisus, caci El va mantui poporul Sau de pacatele sale” (Matei 1, 18-21).

Si ma refer tot la doua nasteri si in ceea ce ne priveste: ne nastem fiecare din pantecele maicii noastre cu o nastere istorica si renastem din pantecele Maicii Biserici cu o nastere eterna. Ne nastem mai intai trupeste, din parintii nostri, si renastem duhovniceste, „din apa si din Duh”, in Imparatia lui Dumnezeu. Locurile acestor minuni care ne privesc sunt pantecele si cristelnita. Nasterea de prunci este, asadar, o bucurie, o binecuvantare. Despre nasterea Sfantului Prooroc Ioan, Inaintemergatorul si Botezatorul lui Hristos, Arhanghelul Gavriil a vestit tatalui sau Zaharia la templu: „Si bucurie si veselie vei avea si de nasterea lui multi se vor bucura” (Luca 1,14). Despre un singur om, despre Iuda Iscarioteanul cel care L-a tradat, a spus Domnul ca „Bine era de omul acela daca nu s-ar fi nascut” (Marcu 14, 21).

Dialogul nocturn al lui Iisus cu Nicodim ne dezvaluie maretia Tainei Botezului, a nasterii noastre din Duhul: „Iar Nicodim a zis catre El: Cum poate omul sa se nasca, fiind batran? Oare, poate sa intre a doua oara in pantecele mamei sale si sa se nasca? Iisus a raspuns: Adevarat, adevarat zic tie: De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu. Ce este nascut din trup, trup este; si ce este nascut din Duh, duh este” (Ioan 3, 4-6). Faptul omului de a se fi nascut nu este, asadar, un inconvenient, ci un imens dar, o slava, un imn, un poem, un colind. De dragul lui Dumnezeu, de dragul parintilor si al fratilor nostri intru praznicul vietii. Cu atat mai mult cu cat, ne nastem din parinti crestini si ne nastem spre sfintire. Taina Sfantului Botez este miracolul renasterii care ne transfigureaza viata in sarbatoare perpetua.

Iubitii mei fii sufletesti,
Despre aceasta lucrare sfanta graieste si colindul stravechi de acasa, in limba lui arhaica si inteleapta:
„Ce curti is aistea curti,
Florile dalbe
De mandre, de minunate
De pomuti inconjurate?
Dar sub umbra pomilor
Sede Doamna curtilor,
Cu ochi negri sub umbrari
Manuri dalbe-n buzunari.
Da’ plecati-va, varfuri,
Sa rupa Doamna struturi,
Ca maini, pe pranzul mare,
Doamna-a fi nanasa mare:
Pe cei mici i-a boteza,
Pe cei mari i-a cununa,
Pe cei batrani i-a-ngropa.
Pruncul Doamnei cel mai mic,
El in pom s-o suit,
Doua crengi a dejdinat,
Una-i vita vinului,
Una-i roada graului,
Una-i vita de la vie,
Una-i roada de la graie”[3].

Din Pomul Vietii, prin Euharistie, Biserica primeste de la copiii sai din roada vinului si a graului spre a-i insoti pe ceilalti cu Viata, prin Botez si Cununie. Anticipez prin acest colind si prin talcuirea lui duhovniceasca tema catehetica a anului viitor. Sfantul Sinod al Bisericii noastre, la initiativa Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, a proclamat anul mantuirii 2011 – „Anul omagial al Sfantului Botez si al Sfintei Cununii in Patriarhia Romana”. Intelegand legatura dintre cele doua Sfinte Taine si regasind roadele si importanta lor in viata de zi cu zi, ajungem sa pretuim identitatea noastra in Hristos, comuniunea dintre persoane si comuniunea cu Dumnezeu.

In Familie, Dumnezeu a randuit trairea bucuriei nasterii de prunci, bucuria lui Dumnezeu ca impartasire a darului vietii. Aceasta bucurie trebuie sa se regaseasca in familia crestina, responsabila si iubitoare, care pastreaza in aceasta lume aflata in permanenta miscare, valorile autentice, traditionale, pentru dobandirea fericirii pe care nici timpul si nici lumea nu ne-o pot risipi.

Si aceste Sfinte Sarbatori ne ofera prilejul sa constientizam darurile si bucuriile zilnice pe care ni le daruieste Dumnezeu. Un mare dar pe care adesea il neglijam, pentru ca in graba vietii nu ii mai acordam atentie, este acela al familiei. Grijile cotidiene si robia societatii de consum relativizeaza constant valorile familiale, care ar trebui sa fie factor de stabilitate si de coeziune sociala. Nihilismul, criza de identitate, libertinajul moral si goana dupa implinirea unor false nevoi, reprezinta numai cateva din pericolele care distrug frumusetea familiei crestine. Drama societatilor occidentale o traim si noi, cei aflati in aceasta parte a Europei, prin aceea ca, din nefericire, tot mai multe familii se destrama, iar oamenii nu mai traiesc sub semnul binecuvantarii lui Dumnezeu, ci sub impulsul senzualitatii, in detrimentul implinirii autentice a omului, care nu este doar trup, ci si suflet.

Pentru noi, romanii, familia este o institutie sfanta care ne-a ajutat sa ne pastram identitatea peste veacuri. Vietuind departe de tara, in aceste tinuturi scandinave, familia trebuie sa reprezinte primul loc al manifestarii dragostei lui Dumnezeu si al revarsarii darurilor Sale pentru noi. Familia este locul in care Comuniunea Euharistica se continua intr-o comuniune sufleteasca perpetua. Comuniunea familiei mici din casa fiecaruia si a familiei mari, a familiei de familii, care este parohia sau comunitatea locala a celor botezati, ne intareste in credinta si ne pazeste de ispita insingurarii.

Va indemnam sa va bucurati de familiile dumneavoastra in fiecare zi a vietii si, cu atat mai mult, in acest an calendaristic in care familia este in centrul rugaciunilor noastre! Va indemnam deopotriva sa fiti misionari cu timp si fara timp, invatandu-i pe cei din preajma dumneavoastra, prin puterea exemplului, sa isi sfinteasca viata in Hristos si in Biserica! Fara aceasta unire in Dumnezeu, se instaleaza libertinajul, care il face pe om sa se insingureze in egoismul satisfactiilor marunte si il indeparteaza de tot ceea ce este sfant. Va indemnam sa va rugati impreuna cu copiii sau parintii dumneavoastra! Va indemnam sa ii cercetati pe cei care, in insingurarea vietii, simt ca familia i-a uitat, aratandu-le ca marea familie a Bisericii crestine nu i-a alungat din centrul preocuparilor ei!

Vietuind pe meleagurile nordice ale Europei, ducem cu noi dorul de Imparatia lui Dumnezeu, dar in acelasi timp si dorul de casa parinteasca, de locul nostru natal, de Romania. Dorul de cer si dorul de tara. Continuand traditia inceputa in anul 2009 cu pelerinajul din Constantinopol si Capadocia, pe urmele Sfantului Vasile cel Mare si a celorlalti Sfinti Capadocieni, urmata apoi in anul 2010, Anul omagial al Crezului Ortodox si al Autocefaliei romanesti, de pelerinajul in Tara Sfanta, unde ne-am intarit in credinta la locurile in care Hristos a lucrat mantuirea noastra, in anul 2011 dorim sa pornim intr-un pelerinaj al regasirii propriilor noastre radacini, la obarsiile noastre romanesti. Multi dintre romanii asezati in nordul Europei inca se intaresc sufleteste prin legaturile pe care le pastreaza cu casa parinteasca si cu locurile natale. De aceea ne dorim ca in acest an sa facem un pelerinaj de suflet prin locurile sfinte din Romania, urmand pasii pelerinilor care au cautat binecuvantare si ajutor la sfintii neamului nostru, daruiti noua de Dumnezeu.

Ma rog staruitor ca „Hristos sa Se nasca in inimile tuturor!” si va doresc ca si acest an 2011 sa va fie tuturor un an de har si de mantuire, plin de roadele bunatatii si dragostei, un an binecuvantat!

Cu imbratisare sfanta,
al vostru arhipastor si rugator catre Domnul,
† Episcopul Macarie al Europei de Nord

[1] Sfantul Ioan Gura de Aur, Predici la sarbatori imparatesti si cuvantari de lauda la Sfinti, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2006, p. 29.
[2] Sfantul Ioan Damaschin, Cuvantari la sarbatori imparatesti, la sarbatori ale Maicii Domnului si la Sfinti, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti, 2010, p. 22
[3] Macarie Marius-Dan Dragoi, Ler Sfanta Marie. Colinde de pe vaile Tiblesului, Editura Renasterea, Cluj-Napoca, 2005, p. 198.

.

23 Decembrie 2010

Vizualizari: 1773

Voteaza:

Pastorala la Nasterea Domnului - PS Macarie 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE