Pastorala Nasterii Domnului 2010 - IPS Serafim

Pastorala Nasterii Domnului 2010 - IPS Serafim Mareste imaginea.

Botezul si Cununia - nasteri din nou

Preacucernici Parinti si iubiti credinciosi,

Dam slava bunului Dumnezeu ca ne-a invrednicit sa ajungem si anul acesta in pace la marea sarbatoare a Nasterii Domnului! Ne bucuram astazi cu crestinii de pretutindeni de evenimentul unic, „singurul nou sub soare“, cum il numesc Sfintii Parinti, al Intruparii lui Dumnezeu in Persoana Fiului Sau, Domnul nostru Iisus Hristos si incercam sa-i patrundem importanta si semnificatia. Stim ca Dumnezeu a venit in lume pentru ca sa libereze lumea de sub stapanirea celui rau, adica de puterea diavolului, care, prin viclenie si minciuna, ii desparte pe oameni de Dumnezeu, ii invrajbeste si ii stapaneste prin tot felul de pacate si rautati. Mai mult, Parintii Bisericii spun ca „Dumnezeu S-a facut om pentru ca pe om sa-l indumnezeiasca”, adica sa-l ridice la asemanarea cu Dumnezeu, scopul pentru care omul a fost creat, dar de la care s-a indepartat prin caderea in pacat. „Sa facem pe om dupa chipul si asemanarea noastra”, a zis Dumnezeu, inainte de a-l crea pe primul om. Asadar destinul natural al omului este de a fi ca Dumnezeu, de a-l imita pe Dumnezeu in bunatate si iubire.

Experienta de totdeauna a omenirii arata ca numai in masura in care omul se straduieste sa fie apropiat de Dumnezeu, adica sa fie cat mai bun si mai bland, mai iertator si iubitor fata de semenii sai, mai cinstit si corect in ceea ce face, se bucura cu adevarat de viata si se simte liber si fericit. Si aceasta pentru ca libertatea si fericirea omului vin numai de la Dumnezeu. Nu poti fi liber si nici fericit daca traiesti in pacate, daca nu te straduiesti sa fi bun, sa te liberezi de pacate si de deprinderile rele.

Desigur ca mai intai trebuie sa ne recunoastem pacatele in care traim, ceea ce nu putem face decat cu ajutorul duhovnicului. Apoi ne trebuie credinta tare si vointa puternica de a ne lupta cu pacatele care ne stapanesc. Aceasta lupta duhovniceasca consta din rugaciune multa, acasa si la biserica, din post si infranare de la placerile pacatoase si din straduinta de a face intotdeauna bine semenilor nostri. Astfel ne exersam in iubirea fata de Dumnezeu si fata de aproapele nostru, incepand cu cei din familie, apoi cu vecinii, cu rudeniile, cu colegii de serviciu si, mai ales, cu cei ce au nevoie de ajutorul nostru. Daca toti am face cu orice pret numai bine in jurul nostru si ne-am feri de orice pacat, pe pamant ar domni pacea si armonia si fiecare ar fi fericit. Pentru ca fericirea vine tocmai de la binele facut in mod dezinteresat semenilor nostri. „Mai fericit este a da decat a lua”, zice Mantuitorul Iisus Hristos (Fapte 20, 35). Tocmai de aceea a venit Mantuitorul in lume pentru ca oamenii sa invete de la El bunatatea, iertarea, mila, dragostea pentru toti, inclusiv fata de vrajmasi. Numai urmand exemplul Domnului ne vom bucura cu adevarat de viata si vom fi fericiti, cu toate necazurile si dificultatile prin care trecem.

Cum arata insa lumea la mai bine de doua mii de ani de la Nasterea Domnului! Urmeaza oamenii invatatura lui Iisus? Sunt ei fericiti? Cred ca cei mai multi sunt nefericiti tocmai pentru ca nu mai cred in fericirea care vine din urmarea invataturii si vietii Mantuitorului. De fapt nu mai cred in nimic sau isi inchipuie doar ca cred, fara sa faca insa nimic din cele ce tin de credinta. Astfel se implinesc sub ochii nostri cuvintele Domnului: „Dar cand Fiul Omului va veni (a doua oara), va gasi oare credinta pe pamant”? (Luca 18, 8).

Iubiti credinciosi,
Daca facem o retrospectiva a evenimentelor mari pe care le-a trait omenirea in anul pe care il incheiem peste cateva zile, constatam cu durere ca acestea au insemnat pentru oameni tot atatea incercari si suferinte, incepand cu cutremurele din Haiti, din Chile si din alte parti ale globului in care au murit sute de mii de oameni, continuand cu cea mai mare catastrofa din istoria Statelor Unite: infectarea apelor Golfului Mexic si ale Oceanului Pacific prin scurgerea a milioane de tone de petrol, apoi cu marile inundatii din Pakistan, Polonia, Ungaria, Romania si din alte tari, cu incendiile din Rusia care au devorat zeci de mii de hectare de padure si incheind cu criza financiara si economica ce s-a adancit pe tot parcursul anului in multe tari, cu deosebire in tara noastra, si care este departe de a se incheia. Viata fiecaruia dintre noi ca si viata lumii in general este tot mai dificila, cu probleme si necazuri, cu suferinte si boli care se inmultesc pe zi ce trece.

Este firesc sa ne intrebam de ce oare suferim atat de mult, de ce se abat asupra omenirii atatea catastrofe? Raspunsul nu-i decat unul si-l stim cu totii, desi ne este greu sa ni-l insusim personal: indepartarea noastra de Dumnezeu si atasarea exagerata de lucrurile acestei lumi, egoismul si lacomia dupa bani si dupa placeri, inmultirea pacatelor si racirea dragostei dintre oameni. Cu totii stim ca suferim pentru pacatele noastre, dar cati dintre noi ne pocaim cu adevarat de tot ceea ce gresim zi de zi, cati dintre noi incearca sa-si schimbe cu adevarat viata renuntand la obiceiurile rele si angajandu-se in modul cel mai serios pe calea credintei, adica pe calea Bisericii? Caci nu este credinta fara Biserica! Mai degraba asteptam sa se schimbe ceilalti, dar nu noi insine. Insa schimbarea lumii incepe cu schimbarea personala, a fiecaruia. Daca ma schimb eu, se schimba si cei din jurul meu, se schimba intreaga lume, pentru ca o vad cu alti ochi; daca nu ma schimb eu, nu se schimba nimic in jurul meu si nici in lume.

Asadar evenimentele nefericite, criza economica si financiara prin care trece lumea de azi, ca si toate crizele din familiile noastre si din viata fiecaruia sunt generate de marea criza spirituala a omenirii contemporane, pe care o provocam cu totii in masura in care il uitam pe Dumnezeu si traim dupa voia noastra pervertita de pacat. Sanctitatea Sa Patriarhul ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu spunea recent la Bucuresti: „.criza din zilele noastre este o stare demonica, din care nu ne poate scoate redresarea economica. Este necesara o restaurare duhovniceasca! Este nevoie de multa rabdare! Este nevoie de cumpatare ascetica! Este nevoie de spirit de jertfa! Este nevoie de cugetarea la sensul crucii! Este nevoie de iubire! Adica este nevoie de Hristos! De Iisus Hristos Cel ce S-a intrupat, a patimit, S-a rastignit pe Cruce si a inviat si Care este viu in veci! El, Cuvantul cel mai inainte de veci al Tatalui, da existentei ratiunea de a fi, da sens vietii, desfiinteaza distantele prin care pacatul ne indeparteaza si ne instraineaza pe unii de altii, uneste pe cele despartite, daruieste dreptate, desface legaturile mortii, face ca asa-zisa „utopie” a dragostei sa devina realitate!”.

Este asadar mare nevoie de Iisus Hristos fara de care nimic nu merge, nici in viata personala, nici in familie, nici in societate, nicaieri. „Fara de Mine nu puteti face nimic”, zice Domnul. Insa pe Iisus Hristos nu-l putem intalni decat in Biserica, in Sfintele Taine: Botez, Spovedanie, Cununie, Impartasanie …, iar daca ne unim cu El prin Sfintele Taine, Il vom intalni pretutindeni in lume, in oameni, in evenimentele din viata personala si a familiei, din viata lumii si din toata creatia. Pentru ca toate depind de El, pe toate le conduce El. Insa El vrea sa fim in toate colaboratorii Lui.

Iubiti credinciosi,

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, la propunerea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, a dedicat anul 2011 Sfantului Botez si Sfintei Cununii cu indrumarea ca in toate parohiile sa se dezbata aceste doua Taine fundamentale ale vietii crestine in predici si cateheze la care sa fie antrenati toti credinciosii. Stim noi ce inseamna cu adevarat Botezul si ce inseamna Cununia? Stim noi cum sa ne pregatim pentru Botez si pentru Cununia in fata Sfantului Altar? Stim noi sa ne folosim toata viata de darurile Botezului si ale Cununiei care stau ascunse in inima noastra? Despre toate aceste intrebari si despre multe altele va veti intretine cu Precucernicii Parinti in anul 2011, anul omagial al Sfantului Botez si al Sfintei Cununii. Sa nu ezitati deci sa apelati la Parintii Vostri duhovnicesti cu orice intrebare, cu orice problema pe care o aveti.

In legatura cu intrebarile puse mai sus, sa spunem doar ca Botezul inseamna nastere din nou prin lucrarea Sfantului Duh care ne face membrii ai Imparatiei lui Dumnezeu. Daca prin nasterea trupeasca devenim cetateni ai acestei lumi, prin Botez devenim cetateni ai Imparatiei lui Dumnezeu care pe pamant este prefigurata de Biserica lui Hristos. Lumea acesta trece, insa Imparatia lui Dumnezeu ramane in veac. La Sfantul Botez primim toate darurile Duhului Sfant pentru ca sa crestem pe parcursul intregii vieti in Hristos, sa devenim una cu El, desigur cu efortul nostru care consta din incadrarea in viata Bisericii, prin participarea regulata la Sfintele Slujbe, din rugaciune si post, din fapte bune ca si din straduinta de a ne feri de pacate si a implini poruncile lui Dumnezeu.

Cununia, la randul ei, este tot o nastere din nou: prin unirea dintre barbat si femeie in fata Sfantului Altar, acestia devin „un singur trup” , o familie unita pentru vesnicie. Dupa Sfanta Taina a Cununiei, cei doi nu mai sunt doi indivizi sau doua persoane oarecare, ci un cuplu indivizibil, o noua realitate in Biserica si in societate. Stim insa ca harul Sfintelor Taine nu lucreaza in mod automat. Pentru a primi o Sfanta Taina, credinciosul trebuie sa se pregateasca cu rugaciune si cu post, cu marturisirea pacatelor, prin impacarea cu semenii sai… Astfel sufletul se deschide spre primirea harului, iar acesta coboara tocmai pentru ca este asteptat. In vechime, Botezul ca si Cununia erau evenimente prin excelenta comunitare. Toti credinciosii se pregateau cu post si rugaciune pentru cei ce primeau aceste Sfinte Taine.

Din pacate, astazi, pregatirea pentru Sfantul Botez sau pentru Sfanta Cununie se reduce la pregatirea petrecerii care urmeaza. Ceea ce inseamna secularizare, adica mutarea accentului de pe evenimentul religios, unic in viata unui om si cu valoare vesnica, pe un eveniment lumesc, care nu are decat o importanta trecatoare.

Daca viata crestina a fiecaruia dintre noi este o actualizare zilnica a propriului nostru botez, tot astfel si viata de familie este o actualizare a darurilor primite la Sfanta Taina a Cununiei: darul dragostei care face din cei doi una, darul paternitatii sau al nasterii de prunci, ca rod al dragostei pe care copiii o desavarsesc neincetat, darul ajutorarii reciproce etc. Aici trebuie sa deplangem starea familiei de astazi, care ignora darurile Cununiei. Cate familii s-au destramat sau traiesc in cearta si scandal pentru ca nu si-au asumat pana la capat dragostea pecetluita prin Cununie! Pentru ca dragostea, care inseamna jertfa si renuntarea la sine pentru celalalt, se cere mereu innoita si asumata. Trebuie sa te silesti in fiecare zi sa iubesti pe cei din familie ca si pe toti oamenii asa cum sunt ei, nu asa cum am vrea noi sa fie. De asemenea, cate familii refuza darul nasterii de prunci, oprindu-se la nasterea unui copil sau a doi copii, si acestia programati de parinti dupa voia lor si nu dupa voia lui Dumnezeu, iar pe ceilalti sau ii omoara prin medicamente asa zise anticonceptionale, sau le impiedica conceptia prin mijloace condamnate de Sfanta Scriptura (Geneza 38, 9-10). Toate aceste pacate au repercursiuni deosebit de grave asupra intregii familii. Viata crestina este o viata exigenta. Ea presupune constientizarea darurilor pe care le-am primit prin Sfintele Taine si trairea zilnica dupa voia lui Dumnezeu.

Ma rog Mantuitorului Iisus Hristos, nascut astazi in Pestera Betleemului, sa Va binecuvanteze pe toti si sa Va ajute sa impliniti mereu voia Lui cea sfanta pentru ca sa va puteti bucura cu adevarat de viata, de copii si de toti cei dragi.

Va urez din tot sufletul: Sarbatori fericite si La multi ani!

Al vostru Parinte duhovnicesc, rugator si mijlocitor inaintea lui Dumnezeu,

+ Mitropolitul Serafim

.

22 Decembrie 2010

Vizualizari: 1138

Voteaza:

Pastorala Nasterii Domnului 2010 - IPS Serafim 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE