Turnul Craniilor este un monument national din localitatea Nis, Serbia. Turnul se afla la o distanta de jumatate de ora, mers pe jos, din centrul orasului Nis, inspre est. Monumentul se afla pe bulevardul Svetog Zara Konstantina, drum care porneste inspre Niska Banja. Langa obiectiv are statie autobuzul local #1, care merge pana in Niska Banja.

Turnul a fost zidit pe vechiul drum spre care lega odinioara Sofia de Constantinopol. Monumentul dateaza din secolul al XIX-lea, el fiind construit de catre turcii cotropitori din ramasitele revolutionarilor sarbi, care au luptat pentru libertatea pamantului natal.

Monumentul a fost construit din craniile sarbilor ucisi de catre turci, in batalia de la Cegar, in anul 1809, din ordinul sultanului otoman Mahmud II. Craniile a aproape o mie de revolutionari sarbi au fost folosite pe post de caramizi, in ridicarea infioratorului trun. Aceasta constructia a fost ridicata cu intentia de a inspaimanta pe ceilalti sarbi, care ar fi putut urma celor dintai.

Turnul Craniilor, monumentul din Nis

In ziua de 31 mai 1809, pe Colina Cegar, la numai cativa kilometri distanta de localitatea Nis, revolutionarii sarbi au suferit cea mai dureroasa infrangere din Prima Revolutie Sarba, in lupta acestora impotriva Imperiului Otoman (1804-1813). Sarbii revolutionari, in drumul lor spre Nis, au fost intampinat de o prea puternica armata otomana, lucru ce a dus la o masura de urgenta luata de comandantul sarb, Stevan Sindelic: aruncarea in aer a intregii cantitati de praf de pusca pe care o aveau sarbii, lucru ce a dus atat la moartea tuturor sarbilor, cat si la omorarea a foarte multi turci.

Dupa retragerea sarbilor, conducatorul otoman din Nis, anume turcul Hursid Pasha, a ordonat ca liderii revolutionari sa fie atarnati pe un turn, in apropiere de localitate, spre a servi drept avertisment celorlalti adversari ai Imperiului Otoman.

In zidurile turnului au fost zidite 952 de cranii, craniul lui Sindelic fiind asezat ultimul, deasupra tuturor. Scalpurile craniilor au fost indesate cu bumbac si trimise la Constantinopol, sultanului Mahmud al II-lea, drept dovada.

Turnul Craniilor a stat in aer liber pana la eliberarea localitatii Nis de sub turci, petrecuta in anul 1878. Pana la aceasta data, o mare parte din turn a fost avariata, mai multe cranii fiind luate si inmormantate de catre rudele indurerate.

In anul 1892, cu donatii adunate din intreaga Serbie, in jurul a ceea ce a mai ramas din Turnul Craniilor, a fost zidita o capela, in dorinta de a pastra vie memoria jertfei inaintasilor sarbi. Capela a fost proiectata de catre arhitectul Dimitrie T. Leko, din Belgrad. Astazi, in turn se mai afla decat 58 de cranii, printre care si acela al lui Sindelic.

In fata capelei se afla un monument inchinat lui Sindelic, cat si un mic basorelief ce infatiseaza lupta de la Cegar, ambele construite in anul 1937.

Monumentul ce comemoreaza renumita batalie, cu mult mai mare, a fost zidit tot in forma de turn de aparare, in anul 1927, pe Colina Cegar, de catre Julian Djupon. Ultima parte a turnului este zidita din pietre aduse de la fortareata din Nis.

In anul 1979, Monumentul si Turnul Craniilor au fost declarate Monumente de Cultura deosebit de importante. In fata acestui monument al jertfei pentru libertate, Alphonse de Lamartine a rostit urmatoarele cuvinte:

"Ochii si inima mea s-au plecat inaintea tuturor acelor viteji barbati, ale caror capete taiate au format piatra cea din capul unghiului a independentei pamantului natal. Fie ca sarbii sa pastreze viu acest monument. El ii va invata intotdeauna pe copiii lor despre valoarea libertatii poporului, aratandu-le simultan pretul pe care parintii lor l-au platit pentru ea." (Calatorie spre Rasarit, 1833).

Teodor Danalache