Sfantul Cuvios Ioan Moshu scrie despre o femeie slavita, dintr-o familie senatoriala, care a venit in pelerinaj la Locurile Sfinte. Sosind la Cezareea, ea a hotarat sa ramana o vreme acolo, si s-a adresat cu urmatoarea rugaminte episcopului locului:
- Da-mi mie o femeie evlavioasa care sa ma invete frica de Dumnezeu.
Episcopul i-a recomandat o fecioara smerita.
Dupa o bucata de vreme, episcopul a intalnit-o iar pe femeia cea slavita si a intrebat-o:
- Cum este fecioara pe care ti-am adus-o sa te invete?
- Este buna, a raspuns femeia, dar nu prea ma ajuta pentru ca este asa de smerita incat ma lasa sa-mi fac voia mea. Dar mie imi trebuieste cineva care sa ma certe, si sa nu ma lase sa fac ce poftesc.
Atunci episcopul i-a adus o alta fecioara, cu un caracter foarte aspru, care a inceput sa o certe pe femeie, numind-o bogatanca lipsita de simtire si milostivire, si asa mai departe.
Dupa o vreme, episcopul iar a intrebat-o:
- Dar aceasta alta fecioara, cum se poarta ea cu tine?
- O, ea cu adevarat este de folos sufletului meu, inalt Preasfintite Parinte!, a raspus sotia senatorului.
Si asa a dobandit smerenia aceasta femeie bogata si foarte slavita.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.