Durerea trece, dar frumusetea ramane

Imi amintesc mereu o povestire despre Renoir, marele pictor francez, pe care am citit-o demult.

Renoir a suferit ingrozitor, ani la rand, din cauza artritei. Mainile ii erau strambe si deformate; articulatiile degetelor ii erau umflate, enorme. In cele din urma, a ajuns intr-o asemenea stare, incat abia mai putea tine pensula intre degetul mare si aratator, sprijinita intre ele, caci nu mai avea putere in degete. Si totusi continua sa lucreze.

Starea sa era atat de grava, incat trebuia sa fie purtat pe brate pana la sevalet. Un ajutor trebuia sa-i miste panza, caci nu mai putea picta decat suprafata care se afla in dreptul mainii. Dar nu se plangea niciodata. Ramanea voios si senin. Si picta mai departe.

Intr-o zi, Matisse a venit sa-l viziteze si l-a gasit lucrand, ca de obicei. La un moment dat, Renoir a avut o grimasa de durere si a scapat pensula. Sfasiat de mila, Matisse a strigat: „De ce va torturati asa, maestre? Ati facut atata. Puteti fi multumit de acum!"

Renoir l-a privit si a zambit. „Durerea trece, Matisse, a spus el, dar frumusetea ramane."

Cand suntem chemati la suferinta, sa ne amintim ca durerea va dura doar un rastimp, dar roadele ei duhovnicesti sunt vesnice. Intr-o buna zi vom privi in urma si vom vedea ca timpul suferintei noastre a insemnat doar o scurta perioada de pregatire pentru slava vietii de veci. Ii vom multumi lui Dumnezeu pentru fiecare tristete, pentru fiecare lacrima, pentru fiecare dezamagire.

„Durerea trece, dar frumusetea ramane."

Anthony M. Coniaris
Vitamine duhovnicesti, vol II, Editura Sophia

Cumpara cartea Vitamine duhovnicesti

.

27 Februarie 2015

Vizualizari: 1780

Voteaza:

Durerea trece, dar frumusetea ramane 5.00 / 5 din 2 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE