Un crestin se indrepta spre biserica, cand, la mica distanta de poarta bisericii, un altul il opreste din drum si ii spune:
- Hai pana acasa si vinde-mi cateva duble de porumb.
Auzind cerinta aceluia, crestinul ii zise cu caldura:
- Nu pot merge acum, dar mai zaboveste si tu putin, pana ce ies de la biserica.
Auzind aceasta, omul cel ocupat cu munca zise:
- Fie biserica, fie altceva, eu nu zabovesc. Daca vrei sa imi vinzi, vino acum, caci altfel, cu bani pot gasi porumb la oricare altul.
Gandul ca va pune mana pe ceva bani, chiar si in vremea slujbei, il intoarse pe crestin spre casa, impreuna cu celalalt. Ajuns acasa, ii vandu masura dorita, apoi se intoarse repede spre biserica. Intrand in biserica, parintele s-a nimerit a fi la predica. Sfanta Evanghelie vorbise despre umblarea pe mare a Sfantului Petru, cum s-a dat el jos din corabie, plin fiind de credinta, apoi cum mergea pe apa, ca pe uscat, iar la urma, slabindu-i credinta, cum era gata sa se scufunde, daca Mantuitorul nu-i intindea mana.
Preotul incheie zicand:
- Credinta muta muntii din loc in loc. Necredinta abate insa pe om din calea mantuirii, spre pacat.
Auzind aceasta, crestinul simti cum fuse inselat de cel viclean, spre a intarzia si chiar amana definitiv venirea la biserica:
- Asa a fost si cu mine, la inceput am plecat de acasa plin de credinta, la poarta bisericii m-a cuprins necredinta si m-a robit banul, mi-am dat seama ca n-am facut bine, apoi m-am intors la biserica, mahnit ca suparasem pe Dumnezeu. Doamne, intinde-Mi mana Ta, ca sa nu ma scufund?
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.