Minunat, minunat, uluitor

Intr-un tren de distanta lunga se afla un pasager care in fiecare clipa, uitandu-se pe fereastra, exclama: "Minunat! Minunat! Uluitor!” Cei care erau in acelasi compartiment, au crezut ca omul nu era sanatos. Unul din ei nu s-a putut abtine sa nu-l intrebe: "Cum se explica faptul ca in timp ce noi suntem plictisiti de monotonia peisajului, aceleasi pe sute de kilometri, tu esti singurul care exclami mereu: Minunat! Minunat! Uluitor. Nu ti se pare ca exagerezi? Pana la urma ai sa ne scoti din sarite!”

Omul raspunse stingherit, dorind sa se scuze, dar sa fie si inteles: "Am iesit din spital azi-dimineata. Pana azi am fost orb din nastere. Un mare doctor m-a operat si astazi, cand mi-a scos pansamentele de pe ochi, am vazut pentru prima oara in viata.

Ceea ce vad eu acum, vad pentru intaia oara. Ceea ce este pentru voi un lucru obsinuit, pentru mine este minunat, uluitor, uimitor. Ce frumoasa este lumea!”.
 

.

21 Septembrie 2010

Vizualizari: 7732

Voteaza:

Minunat, minunat, uluitor 5.00 / 5 din 2 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Victor VasiliuPostat la 2011-08-18 05:42

    Este o poveste nu o relatare. Cum spune un proverb, "nu datorita vederii bune la distanta cadem in gropi". Era normal sa se uite mult la fetele oamenilor, ce nu "erau ca niste copaci". Cum zicea orbul cu ochi de tina si i scuipatul Domnului. Ii vad, ai vad ca pe niste copaci.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE