Nu sunt vrednic sa fiu staret

Era odata un staret (avva) care, impreuna cu ucenicul sau, ducea o viata foarte duhovniceasca. In afara de chilia in care se nevoiau, mai aveau in proprietatea lor o casuta parasita, aflata la mica distanta de chilie. Intr-o buna zi, a venit la el un alt avva si i-a zis:

- Avva, nu-mi dai mie aceasta coliba, ca sa traiesc si eu pe langa voi?

- De ce sa nu ti-o dau? Sa fie binecuvantat, poti s-o iei, i-a raspuns avva.

Zis si facut. Intrucat era foarte vestit, noul avva era vizitat zilnic de multa lume.

Vedea deci celalalt avva multimea de oameni si se gandea: cum de la acela vine atata lume si la mine nu vine nimeni? Nu se putea impaca cu gandul acesta. Dupa un rastimp, i-a poruncit ucenicului sau:

- Du-te si spune-i noului avva sa plece sa lucuiasca altundeva, fiindca am nevoie de acea coliba.

- Sa fie binecuvantat, a raspuns ucenicul si indata a si plecat.

Mergand deci acesta la celalalt avva, l-a intrebat:

- Ce faci, parinte?

- Ce sa fac, copilul meu, uite ma nevoiesc si eu cum pot.

- Ai multe salutari de la batranul meu, care te iubeste foarte mult, i-a zis ucenicul.

- Ii multumesc foarte mult. Sa-i spui sa se roage pentru mine, caci nu ma simt prea bine. Ma chinuie ingrozitor stomacul.

Dupa cateva zile, vazand avva ca celalalt avva inca nu plecase si ca lumea continua sa mearga la el, l-a trimis din nou pe ucenicul sau la el, ca sa-i spuna sa plece numaidecat din coliba aceea. S-a dus deci din nou ucenicul la el.

- Ce faci, copilul meu, de ce ai venit iar?, l-a intrebat celalalt avva pe ucenic.

- Am venit sa vad cum esti, parinte. A auzit gheronda ca esti bolnav si m-a trimis sa vad daca esti bine. Mi-a zis de asemenea sa-ti transmit binecuvantarile si urarile sale de bine, caci te iubeste si pretuieste tare mult.

- Nu am cuvinte sa-i multumesc pentru multa sa iubire pe care mi-o arata. Mergi si spune-i ca m-am facut bine datorita rugaciunilor sale.

Se intoarce deci ucenicul la gheronda si-i zice ca pana duminica va pleca, cu voia lui Dumnezeu. Pentru moment, gheronda s-a mai linistit. Intrucat insa, in zilele urmatoare, a vazut din nou multime de oameni mergand la acela si, desi trecuse ziua de duminica, tot nu plecase, pierzandu-si rabdarea, a zis:

- Acum ma voi duce eu insumi la el si-l voi alunga cu bastonul din coliba mea. Zicand acestea, s-a pornit sa mearga la el.

- Gheronda, l-a strigat ucenicul, stai putin, sa merg eu inainte sa-i spun sa plece, ca sa nu te mai obosesti tu. Sa vad poate este lume adunata la el, ca nu cumva sa provocam vreun scandal.

Se duce deci ucenicul la celalalt avva si-i zice:

- Parinte, va veni gheronda sa te viziteze cu multa dragoste si sa te invite in chilia noastra.

Auzind acela ca va veni la el insusi avva, proprietarul chiliei, i-a iesit in intampinare ca sa-l scuteasca de o oboseala in plus. Cum l-a vazut, i s-a inchinat pana la pamant, adresandu-i-se cu urmatoarele cuvinte: «fratioare, parintele meu, binefacatorul meu…» si altele asemenea, pline de dragoste. Impresionat de cuvintele de dragoste ale aceluia, gheronda l-a imbratisat si l-a luat la chilia sa, fara sa-i spuna nimic. Abia mai tarziu l-a intrebat pe ucenicul sau:

- Nu i-ai zis nimic din toate cate ti-am poruncit?

- Nu, a raspuns ucenicul.

Atunci, scotandu-si fesul, l-a dat ucenicului, zicandu-i:

- Ia-l tu, ca eu nu sunt vrednic sa fiu staret.

.

30 Noiembrie 2013

Vizualizari: 2718

Voteaza:

Nu sunt vrednic sa fiu staret 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE