Ziceau despre un frate ca era ispitit catre blasfemie, dar se rusina sa spuna. Auzise de marii parinti, se pornea la ei, ca sa se marturiseasca, dar cand ajungea i se facea rusine. S-a dus de mai multe ori si la avva Pimen. Batranul isi dadea seama ca fratele e ros de ganduri si se intrista ca nu vorbeste. Intr-o zi, insa, petrecandu-l, i-a zis: "Iata, de atata timp vii la mine, ca sa-mi spui ce ganduri te framanta, si cum ajungi nu mai vrei sa mi le spui, ci de fiecare data pleci la fel de tulburat ca la sosire.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.