Plangerea

Un staret oarecand, petrecea in lunca alaturi de fericitul Antonie, de cealalta parte a raului. Si odata s-a dus la Egipt pentru o trebuinta a sa, luand pe ucenicul sau, impreuna cu sine. Si ducandu-se in cetatea ce se cheama Kunt, a ramas acolo o saptamana. Si a vazut barbati si femei in toate diminetile, iesind la morminte si plangandu-si mortii, pana la al treilea ceas din zi (ora 9), ca asa era obiceiul acolo. Deci, a zis staretul catre ucenicul sau: Vezi, fiule ce fac acesti oameni? Cum se scoala atat de dimineata si merg la morminte de plang, cu atata tanguire, pe mortii lor? Sa ma crezi ca, de nu vom face si noi asa, in pierzare vom merge.

Iar dupa ce s-au intors la chilia lor, indata si-au zidit, departe unul de altul morminte pentru ei, si, in toate zilele sedeau de dimineata, fiecare plangandu-si sufletul, ca pe un mort. Iar de ar fi adormit cumva, putin dimineata ucenicul, il striga pe el staretul, zicand: Frate, scoala, ca acum egiptenii plang la mormintele lor. Iar fratele, de-a pururi zicea: Parinte, impietrit imi este sufletul si nu pot sa plang. Iar staretul ii raspundea lui: Sileste-te, fiule si osteneste-te, ca-ti zic tie, daca Dumnezeu va rani odata inima spre plangere, apoi nu mai iese de la dansa durerea, ci ramane intru durere pana la moarte. Si oriunde ar merge unul ca acesta, cu dansul impreuna este, inlauntru, plangerea si durerea. Ca orice lucru ar lucra, ori ar manca ori ar bea, ori ar dormi, de-a pururea isi are sufletul lucrului sau, adica plangerea.

.

21 Aprilie 2015

Vizualizari: 1974

Voteaza:

Plangerea 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE