Sa nu plecam fara binecuvantare

Era un Batran in Thebaida care sedea in pestera si avea un ucenic iscusit. Batranul obisnuia ca in fiecare seara sa-l sfatuiasca pe acesta spre folos. Dupa povata, facea rugaciune si il slobozea sa se culce. S-a intamplat odata ca niste mireni evlaviosi, cunoscand nevointa multa a Batranului, sa-l cerceteze si sa-l mangaie [cu daruri]. Dupa ce au plecat, Batranul s-a asezat seara, dupa obicei, sa-l povatuiasca pe frate si, in timp ce vorbea, l-a luat somnul.

Fratele a ramas asteptand sa se trezeasca Batranul, ca sa-i faca ruga¬ciune. A stat asa multa vreme si, cum Batranul nu se trezea, l-a suparat gan¬dul sa se duca si sa se culce fara sa fie slobozit. S-a silit insa pe sine insusi, impotrivindu-se gandului, si a ramas. Apoi iarasi a fost suparat [de ganduri], dar nu a plecat. Si asa, ispitit de sapte ori, s-a impotrivit, a staruit si nu a plecat.

Dupa ce a trecut buna parte din noapte, Batranul s-a trezit. Vazandu-l pe ucenic asezat, i-a zis: „Nu te-ai dus pana acum?" Acela raspunse: „Nu, caci nu m-ai slobozit, Avva". „Si de ce nu m-ai trezit?" „Nu am indraznit sa te ating, ca sa nu te tulbur", raspunse fratele.

Apoi s-au ridicat si au spus rugaciunile utreniei. Iar dupa slujba, Batra¬nul l-a slobozit pe frate si a ramas singur. S-a intamplat atunci sa-si iasa din sine. Si, iata, cineva ii arata un loc slavit si acolo un tron prealuminos, cu sapte cununi stralucitoare deasupra. Batranul l-a intrebat pe cel care i le arata: „Ale cui sunt acestea?" Iar acela a raspuns: „Ale ucenicului tau; locul si tronul i le-a daruit Dumnezeu pentru ascultarea lui, iar cele sapte cununi le-a luat in noaptea trecuta".

Venindu-si in sine, Batranul il cheama pe frate si ii zice: „Spune-mi, ce ai facut in noaptea aceasta?" Iar el raspunse: „Sa-mi fie cu iertare, Avva, dar n-am facut nimic". Batranul, crezand ca nu marturiseste din smerenie, i-a spus: „Nu te las pana ce nu-mi spui ce ai facut, sau ce ai gandit noaptea trecuta". Iar fratele, nestiind sa fi facut ceva, nu avea ce sa spuna. Ii zice Parintelui: „Avva, nu am facut nimic. Afara doar ca m-a suparat de sapte ori gandul sa plec fara sa ma slobozesti, dar nu m-am dus". Cand a auzit aceasta, Batranul a priceput ca de cate ori a luptat impotriva gandului a fost incununat de Dumnezeu. Fratelui nu i-a spus nimic despre ce a vazut. Le-a povestit insa barbatilor duhovnicesti, pentru folos, ca sa aflam ca Dumnezeu ne daruieste cununi stralucitoare si pentru osteneli mici. Asemenea, ca sa invatam sa cerem cu ravna rugaciunile Parintilor si sa nu indraznim sa facem ceva, sau sa plecam de langa ei, fara binecuvantarea si ingaduinta lor. (Everghetinos)

.

27 Mai 2015

Vizualizari: 2427

Voteaza:

Sa nu plecam fara binecuvantare 5.00 / 5 din 3 voturi.

Cuvinte cheie:

binecuvantarea

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE