Sfadirea ca o mireasma de bun miros

Era un monah oarecare ce avea sub dânsul alt monah; iar acela vieţuia într-o chilie la zece mile depărtare de dânsul. Şi i-a zis lui gândul: „Cheamă pe fratele, ca să vină şi să ia pâine". Şi iarăşi a socotit întru sine: „Oare pentru pâine să ostenesc pe fratele şi să meargă zece mile? Mai bine mă duc eu să-i duc pâine". Şi, după ce a luat pâinile, s-a dus către dânsul.

Şi, pe când mergea, şi-a lovit piciorul de o piatră; şi, rănindu-şi un deget, curgea mult sânge, iar el, din pricina durerii, a început să plângă, şi îndată i-a stătut îngerul înainte, zicând: „De ce plângi?" Iar el, arătându-i rana, i-a zis: „Pentru aceasta plâng".

Zis-a îngerul: „Nu plânge pentru aceasta, că şi păşii pe care-i faci se numără pentru Domnul, şi spre multă plată înaintea lui Dumnezeu se vor arăta ţie". Atunci, mulţumind nevoitorul lui Dumnezeu, călătorea bucurându-se; şi, venind la fratele acela i-a adus lui pâinea şi i-a povestit lui iubirea de oameni a lui Dumnezeu, iar apoi s-a întors.

Şi a doua zi, după ce iarăşi a luat pâine, s-a dus către alt monah; şi s-a întâmplat atunci ca şi acela să vină către dânsul, şi s-au întâlnit unul cu altul pe drum. Şi a zis
cel ce se ducea către cel ce venea: „Comoară aveam (cf. Matei 13: 44; 19: 21), şi tu ai căutat să o furi". Iar el a zis lui: „Oare uşa cea strâmtă (cf. Matei 7: 14) te încape numai pe tine? Lasă-ne şi pe noi să intrăm împreună cu tine". Şi abia grăind ei puţin, că îngerul Domnul s-a arătat lor şi le-a zis: „«Sfădirea» aceasta a voastră ca o mireasmă de bun miros s-a suit la Dumnezeu!"

.

02 Februarie 2016

Vizualizari: 2059

Voteaza:

Sfadirea ca o mireasma de bun miros 5.00 / 5 din 2 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE