Sunt de fata si dau marturie

Un frate râvnitor a venit din locuri străine şi s-a aşezat într-o chilie mică din Muntele Sinai. Când s-a sălăşluit acolo, a găsit, chiar în prima zi, o bucată de lemn, pe care fratele care locuise odinioară în chilie scrijelise acestea: „Moise către Teodor. Sunt de faţă şi dau mărturie". Luând bucata de lemn, şi-o punea înaintea ochilor în fiecare zi şi, ca şi când ar fi fost de faţă cel ce scrisese, îl întreba: „Oare unde eşti omule, de zici «Sunt de faţă şi dau mărturie»? Oare în ce lume sau în ce loc te găseşti acum? Unde-i mâna care a scris acestea?" Şi aşa făcea în fiecare zi, jeluindu-se şi aducându-şi aminte de moarte.

Lucrul mâinilor sale era scrierea cărţilor.

Insă, după ce a luat de la fraţi hârtie şi cereri pentru cărţi, a murit fără să fi scris nimic pentru nimeni. Doar atât a scris pe hârtia fiecăruia: „Iertaţi-mă, stăpânii şi fraţii mei; căci am avut puţină treabă cu cineva şi din pricina aceasta n-am apucat să vă scriu cărţile". (Everghetinos, Vol I)

.

14 Ianuarie 2016

Vizualizari: 1684

Voteaza:

Sunt de fata si dau marturie 5.00 / 5 din 3 voturi.

Cuvinte cheie:

aducerea aminte de moarte

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE