Candela

As vrea sa fiu mereu, o candela aprinsa
Si-n inima sa arda focul cel Dumnezeiesc.
Sa raspandeasca in jur si pace si lumina,
Sa se rasfranga iubirea Domnului Ceresc.

Dar griji si umbra gandurilor triste
Si neincrederea in ajutorul cel divin,
Imi sting mereu a flacarii vapaie
Si sufletul isi plange in intuneric al sau chin.

Dar vine mana calda, iubitoare,
A Celui ce pe toate le-a zidit.
Si imi aprinde iarasi focul dragostei divine,
Caci El din veacuri omenirea a iubit.

Si nu isi lasa niciodata faptura ca sa piara,
Ci cu pronia cereasca o ajuta tot mereu,
Sa se ridice si sa mearga inainte
Desi drumul pare cateodata greu.

As vrea sa fiu mereu o candela aprinsa.
Si in lumina ei sa caut calea spre inalt.
Sa ii pastrez focul, ca pe o comoara sfanta
Si din caldura ei in jurul meu sa impart.

Moian Silvia

 

Ai intrebari, opinii despre acest articol? Adreseaza-te forumului!