O cat as vrea ca sa iti simt prea dulcea ocrotire
Cand sufletul mi-e incercat de griji si de nevoi.
Si cata nevoie am ca focul dragostei divine
Sa il presari in inima cea rece ca un sloi.
Te-am parasit, fugar fiind pe drumul vietii
Si-am cautat necontenit amarele placeri.
Am alergat in vraja lor, ca dupa o naluca
Si n-am gasit decat tristete, lipsuri si dureri.
Am ratacit, am parasit pe Tatal meu din ceruri
Si-am devenit un fiu ratacitor pe acest pamant.
Trezindu-ma din starea trista, intunecata
Alerg catre Cel ce a impodobit cer si pamant.
Ridic spre ceruri ochii plini de lacrimi
Si strig din inima spre Cel ce m-a creat.
Da-mi mana Doamne, cu mila ta cea mare
Si ma ridica din adancul de pacat.
Ridica-ma din starea straina si cazuta
Si ma primeste in dulcea ta iubire.
Ma iarta, o Stapane ca ti-am gresit atata
Si imi restaureaza sufletul cu a Ta milostivire.
Silvia Moian
Moian Silvia
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.