Doru dor

Doru dor Mareste imaginea.

Pe manastirea-n piatra,
Am devenit pamant,
m-am prefacut in nori,
copaci, apa si vant
Si am tacut ca noaptea,
Ucisa intre sori,
Stiind ca doar in brate,
Tu, Doamne, ma-mpresori.
Taceau si ziua, timpul
Si toate-au amutit
s-asculte pulsul ierbii
in mine inflorit.
Curgeau clipa si ora,
ca un parau in vale,
cand pieptul meu urla
un muget lung de jale.
Mi-e dor de Tine, Doamne-
E dorul ancestral-
Prefa-ma iar in lutul
Cu iz primordial!

Ruxandra Stoian

Despre autor

Ruxandra Stoian Ruxandra Stoian

Colaborator
5 articole postate
Publica din 28 Ianuarie 2014

Pe aceeaşi temă

29 Ianuarie 2014

Vizualizari: 1631

Voteaza:

Doru dor 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE