Hristos e a bisericii temelie.
Aripi de lumină, pururea să fie
Razele credinței, vieții-n venicie.
Universul ceresc spre a-i fi făclie,
Lumii-n așteptare, la viață să vie.
Credința-i copac de viață pământească,
Ram de gând și suflet să-l împodobească.
Eternitatea din viața creștinească,
Dumnezeire în suflete să crească,
Iisus Mesia să le mântuiască.
Neînțelese în lumea pământească,
Tainele sfinte în veci să însoțească
Ecou de credință, cu har să renască.
Identitate de neam să le moștenească.
Autor Maria Filipoiu.
-
Adevaruri de credinta, Dogme, Teologumene si Pareri teologice
Publicat in : Dogma
-
Credinta si faptele bune
Publicat in : Hristos
-
Credinta in viata de apoi in crestinism
Publicat in : Editoriale
-
Credinta, conditie primordiala a purificarii
Publicat in : Morala
-
Dialogul dintre stiinta si credinta in definirea notiunii de boala
Publicat in : Sanatate si stiinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.