In iadul deznadejdii
Adanc m-am pogorat,
Cand despartit de Tatal
In mine am crezut.
In slava cea desarta
Am fost invaluit
Din fiu, rob al placerii
Eu m-am osandit.
Si frica si cutremur
Profund m-au tulburat
Din viata eu la moarte
Am fost intemnitat.
Dar ingerul ce-n paza
De la botez mi-a stat
Un fir de ceapa intinde,
Pe care eu pomana
Unui sarac l-am dat
Si scara-l face.
Si-n viata iar m-a luat.
In palma mea firava
Tin timpul pretios
Si vreau ca el sa fie
Spre slava lui Hristos.
Camelia Cristea
-
Deznadejdea si nepasarea
Publicat in : Credinta
-
Socul ontologic - frica, descurajarea, deznadejdea
Publicat in : Editoriale
-
Deznadejdea
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.