Fugar, pe drumul vietii ,
Nemultumit, mereu nelinistit ,
Pierdut in cautari vremelnice si fara rost,
Intr-un sfarsit de toamna, spre asfintit ,
Te-am cunoscut cu adevarat, IIsus iubit.
Trecea-i prin dreptul usii
Sufletului meu intunecat.
Ferestrele pe unde patrunde
Lumina cea dumnezeiasca
Erau ferecate de pacat.
Si usa zavorata cu lacat greu
De faradelegi, de rele.
Si intunericul placerii,
Pusese strasnic stapanire,
Pe toate simturile mele.
Dar Tu, cu pasul tau usor
Ce pluteste in zari
Transparente si senine,
Ai coborat din slava Ta cea mare
Si ai venit la mine.
Cu glasul bland ce strabate-n veacuri,
Mai chemat pe nume.
Cu privirea plina
De dragostea cea nesfarsita,
Mi-ai mangaiat inima ranita.
Eu ti-am deschis
C-am auzit chemarea.
Si te-am primit,
Ca Tu, cu pacea Ta ,
Umpleai totul in jur si zarea.
Intr-un sfarsit de toamna ,
Te-am intalnit IIsus iubit.
Si inima s-a umplut de mangaiere,
Sufletul se lumineza in tacere,
C-am fost pierdut si m-ai gasit.
Silvia Moian
Moian Silvia
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.