Cereasca bunatate
Vazand la orice pas
Imi sta uimita mintea
Si gura fara glas.
Din caile pierzarii
Stapane ma feresti
Si "arma otravita"
A celui rau zdrobesti.
Iar cand "cosorul mortii"
S-apropie turbat,
Rabdarea Ta il tine
De mine departat.
Vrajmasii cei din lume,
Cand sapa groapa mea
Ii faci intotdeauna
S-alunece in ea.
Cand pasii mei Stapane
Se clatina slabind,
A Tale maini - cu mila -
Spre mine se intind.
Cand ranele din suflet
Is grele de purtat,
Tu, sarguind - cu darul -
Le vindeci minunat.
A inimii durere
Tu singur doar o vezi
Si cand ma biruieste
Atunci o usurezi.
Pe-a mele neputinte
Le porti neincetat
Precum povara Crucii
De voie, ai purtat.
Desi mai mult ca altii
Sunt vinovat mereu
Dar altul decat Tine
Nu-mi este "Dumnezeu".
Cunosc ca am la suflet
Vesmantul intinat
Dar a credintei taina
La nimeni n-am tradat.
Si daca eu, din fire
Slabind, ma poticnesc,
Dar Sfanta mantuire
Eu tot nadajduiesc.
Ioan Iacob Hozevitul
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.