La portile Gadarei

La portile Gadarei Mareste imaginea.

De vreo săptămână, Doamne, ca de-un veac
iarba disperării
turme noaptea-o pasc.
Bolţile senine în sudoare nasc
stele oarbe, vineri, din cuptorul mării.

Şi-n amiezi turbate, din Gadara-n vid,
se aruncă-n sticla lacului topită,
în mugiri de vită
şi-n travaliu-avid
legiunea morţii scăpărând copită.

Stinge al stihiei, Doamne, crunt pârjol
care sapă-n carnea vieţii cu dreptate,
căci fără de milă, fără de ocol,
azi, în miez de veacuri de singurătate,
vom strivi icoana-Ţi aruncând-o-n gol,
-golul dintre inimi, -casa-Ţi din cetate.

Şi în carnea-Ţi luată-n zămisliri de gând,
când cu-„Aşa să-mi fie!” Te-a primit Femeia,
nu-ndrăzni de-acuma până orişicând
să Te-nfeşi, să stărui
să ni Te mai dărui
cum odată fuse doar în vremea-ceea.

Când cu moartea, aprig, logodişi natura,
pâinea de la gură fiilor dosind,
răsărit-a tainic, ca neghina, URA,
-puiul necurat cuminecătura
sângelui şi-a cărnii inimii dospind.

Refuzând mulţimii pentru totdeauna
pâinile şi peştii să-i mai înmulţeşti,
preferând smochinii să-i usuce mâna,
Soarele Dreptăţii, astăzi dogoreşti.

Boale rar mai vindeci, ruga nu ne-asculţi.
Nici fii, nici prieteni azi nu mai învii.
Crucea arde-n inimi depărtând pe mulţi.
Coasele mâniei seceră-n copii...
Du-Te, cât Îţi spunem, şi să nu mai vii!

15 august 2014, pr. Nicuşor Stroe
 

Despre autor

Nicuşor  Stroe Preot Nicuşor Stroe

Colaborator
22 articole postate
Publica din 18 August 2014

Pe aceeaşi temă

21 August 2014

Vizualizari: 1260

Voteaza:

La portile Gadarei 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE