Maica Durerii

Maica Durerii Mareste imaginea.

S-a infiorat pamantul de lacrimi si de jale.
O, Maica durerii !
Tu stai plangand amar pe dealul Capatanii,
Strangand la pieptu-ti cald ca pe o comoara,
Pe care vrei sa o feresti, de pornirile rautatii si a urii
Picioarele sfinte, patrunse de cuie, insangerate.
Picioarele care au calcat valurile marii infuriate
si au sfintit pamantul.
Apoi, ochii tai, inrositi de lacrimi,
Abia pot sa mai priveasca,
Mainile cele preacurate, care au dat atatea binecuvantari
si au vindecat atatea boli,
Cum sunt tintuite pe lemnul aspru si uscat al crucii tari.
Urechile tale aud printre vorbele de ocara si pline de dispret,
Rasuflarea dulce a Fiului tau
si bataile inimii Lui cum se sting usor.
si atunci, simti prin inima de Mama,
Sabia proorocita de dreptul Simeon,
Cum se invarte mai cu cruzime in rana.

O, Maica a durerii !

Sufletu-ti gingas, preacurat si sfant
Se sfasie de mare amaraciune.
si intrebarile se nasc pe rand:
- Unde sunteti voi, cei de aproape
Ce L-ati cunoscut ?
Petru si ceilalti apostoli
Unde v-ati ascuns si a-ti fugit?
Slabanogule de la Vitezda, nu esti prin multime ?
Oameni care a-ti fost odinioara
Orbi, schiopi, surzi si muti, paralitci, indraciti
De ce nu veniti aici cu mine
si minunile Lui, sa le descoperiti ?
Poate asa s-or indura
si pe El, de pe cruce mi-l vor da.
Unde sunteti cei cinci mii de barbati
Ce ati fost hraniti de Fiul meu cel dulce in pustie.
De ce nu v-ati unit sa impiedicati
Osanda cea mai cruda, din cate au fost sa fie ?
De ce ati plecat, cum de L-ati parasit
Durerea-mi mare de mama, cu cine s-o alin ?
in jur sunt numai priviri pline de rautate.
Iar Fiul meu, Stapanul meu, dulcele Iisus
E acum pe moarte.

O, scump Iisus, nu ma lasa !
Ce mult as vrea sa-ti scot cununa de spini
Ce iti apasa atat de tare fruntea.
in locul sangelui ce-ti curge din vinele sfintite
ti-as da sangele meu de mama,
Viata mea ti-as da, Stapane prea iubite.
O, Dumnezeul meu si Fiul meu dorit !
Cat de singur esti si cat de parasit.
Ce-au putut sa-ti faca...
De ce te-ai dat lor ca un miel ?
Tu Creatorule, a tot ce-i pe pamant si-n cer
De ce Te-ai lasat vandut de Iuda cel misel ?
Nu, nu muri cel ce ai inviat pe Lazar!
Milostiveste-te de mine, mama Ta,
Cum te-ai milostivit de lacrimile vaduvei din Nain.
si pe fiul ei, singurul nascut,
Pe care il ducea spre groapa,
Viu i l-ai dat, scapandu-l de iad si chin.
Indura-te Stapane, Cel ce Te-ai lasat pe cruce rastignit,
indura-te de mine, mama Ta,
O, Fiul meu iubit!

Pleoapele vinete ale Rastignitului se deschid usor.
si lacrimile ii curg de mila, pentru mama si al sau popor.
O invalui pe dulcea lui Maicuta cu trista sa privire
si c-un efort, ii spuse abia soptit:
- Femeie, iata fiul tau !
Apoi privirea-i se muta la ucenicul cel iubit si-i spuse:
- Iata Mama ta.
intunericul cuprinse crucea si multimea.
Pamantul Golgotei, plangea.

Silvia Moian

Despre autor

Moian Silvia Moian Silvia

Colaborator
53 articole postate
Publica din 11 Ianuarie 2011

10 Martie 2011

Vizualizari: 598

Voteaza:

0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE